Marin Preda a fost găsit mort, pe 16 mai 1980, în camera cu numărul 6 de la Casa de Creaţie de la Mogoşoaia. Cauza morţii consemnată de medicii legişti a fost ”asfixie mecanică prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale”.

Oficial, certificatul medico-legal a atestat consumul mare de alcool şi moartea prin asfixie mecanică. În jurul morţii lui Preda s-au creat însă o serie de scenarii. S-a spus că a fost ucis de Securitatea care îl urmărea de ani buni sau că ar fi fost executat de agenţii KGB, pentru că îi supărase pe ruşi cu apariţia romanului ”Delirul”.

Din Procesul verbal încheiat pe 16 mai 1980 în Bucureşti, aflăm că, la Casa de Creaţie Mogoşoaia, subordonată Consiliului culturii şi educaţiei socialiste, Dan Claudiu Tănăsescu, membru al Uniunii Scriitorilor, şi Cornel Popescu, redactor-şef la Editura „Cartea Românească“, s-au dus la etajul 1, în camera 5, unde dormea Preda, pe la 12.15, ca să plece împreună la Focşani. Seara, aveau acolo o întâlnire cu cititorii, organizată de Consiliul Culturii din judeţ. Au ciocănit la uşă. Niciun răspuns. Uşa era descuitată, aşa că au intrat în cameră.

„Pe marginea patului de lângă fereastră (patul din dreapta) se află în poziţie culcat pe partea anterolaterală dreapta a corpului şi cu partea laterală dreaptă a feţei sprijinită de saltea, Marin Preda. Membrele inferioare sunt coborâte din pat, flectate de la genunchi atingând parchetul. (…) În dreptul corpului decedatului, pe covor, se observă o pereche de ochelari cu braţele deschise. Cadavrul este îmbrăcat cu pijamale, papuci şi un pardesiu înspicat negru cu alb. Pe cearşaf, în dreptul capului şi pe jos în apropierea patului se găsesc urme de vomă“, arată documentul.

În 1998, medicul legist Vladimir Beliş, care avea în acel moment 40 de ani de experienţă, a citit raportul medico-legal al morții scriitorului şi a spus într-un interviu că nu i se par suficiente explicaţiile doctorilor respectivi. Au circulat destule teorii cu privire la cauza decesului, iar unii bănuiau că ultima sută de mililitri de votcă băută de Preda în acea noapte fusese otrăvită.

Apropiaţii lui Preda, fratele său, Alexandru Preda (Saie) şi fosta soţie Aurora Cornea au suspectat faptul că scriitorul ar fi fost executat.

„Cum să-l aperi pe Marin Preda de Marin Preda”

„Cei care cu metodă l-au purtat către moarte pe Marin Preda, cum l-au purtat şi pe Nicolae Labiş, vor plânge şi vor striga tare, o ştiu…“, a scris atunci poetul Cezar Ivănescu în revista „Luceafărul“.

Şi criticul literar Nicolae Manolescu a publicat câteva zile mai târziu un text în „România literară“: „Să nu dăm vina pe alţii, pe mediul imediat, pe adevăraţii ori falşii prieteni. O personalitate ca a lui Marin Preda s-a dispensat totdeauna de dădace şi surori de caritate morală. Cum să-l aperi pe Marin Preda de Marin Preda, dacă el însuşi nu vrea sau nu poate să se apere?“

Criticul Eugen Simion a vorbit despre moartea lui Marin Preda î ntr-un interviu pentru Adevărul: „Ipotezele despre moartea lui circulă şi azi. O parte din jurnalul său intim a dispărut. Poate am fi aflat, din acele pagini, mai multe lucruri despre viaţa lui intimă. Azi nu ştim mai multe decât ştiam în mai 1980. Ştim doar că a dispărut după ce scrisese un roman dur despre biografia unui profesor de filosofie într-un regim dictatorial. Un curaj enorm. Şi l-a asumat. Mi-a spus, odată, la începutul anului 1980, după apariţia romanului „Cel mai iubit dintre pământeni“: „Domnule, noi trebuie să facem în aşa fel încât literatura română să reziste încă o sută de ani“.

Ștefan Agopian, despre ultima zi din viața lui Marin Preda

Scriitorul Ştefan Agopian relatează, în volumul „Scriitor în comunism (nişte amintiri)“, ce s-a întâmplat în fatidica zi de 15 mai 1980. Marin Preda s-a întâlnit la un restaurant din Bucureşti cu un prieten, după care a mers la o casă de creaţie a scriitorilor de la Mogoşoaia. Aici a petrecut la ziua de naştere a scriitoarei Sonia Larian, iar dimineaţa era mort.

Ştefan Agopian a aflat ce s-a întâmplat de la poetul Virgil Mazilescu, participant la petrecere şi martor la tot ce s-a întâmplat:

„Despre moartea lui Marin Preda s-a speculat enorm şi nu puţini au fost cei care erau siguri că fusesei omorât. Publicase romanul Cel mai iubit dintre pământeni" în februarie '80 şi în mai era mort. Romanul avea un succes nebun şi, cum ataca regimul comunist (perioada Dej, desigur) mulţi s-au gândit că Securitatea îi venise de hac. Alţii au insinuat că mai mulţi scriitori l-au împins să bea mai mult decât ar fi fost cazul, ceea ce a provocat moartea”, scrie Agopian.

„În realitate lucrurile stau în mare cam aşa: în 15 mai, Marin Preda a mâncat în oraş probabil cu Mircea Dinescu cu care era prieten. Au mâncat şi au băut moderat. După aceea, Marin Preda s-a despărţit Dinescu şi s-a întors la editură să îşi ia nişte lucruri. Se pare că la editură a băut ceva tărie, whisky probabil. Pe urmă a plecat la Mogoşoaia cu un taxi”.

La Mogoşoaia era o casă de creaţie a scriitorilor şi Preda obişnuia să scrie acolo, unde avea o cameră închiriată permanent.

„Adevărul e că scriitorii mergeau la Mogoşoaia nu neapărat ca să scrie, ci mai mult ca să bea şi să trăncănească. Erau şi din aceia care scriau, acolo îşi scrisese Marin Preda ultimul roman, dar în seara aceea s-a dus mai mult ca sigur ca să bea. Mogoşoaia mai era şi un loc de refugiu pentru scriitorii fugiţi de acasă cu amantele (iubitele) lor. Nu era cazul lui Marin Preda. Dorea să mai bea, ceea ce a şi făcut. S-a dus întins la restaurant şi acolo a dat peste criticul Lucian Raicu, care sărbătorea ziua de naştere a soţiei sale, prozatoarea Sonia Larian”.

„La masă mai erau şi alţi invitaţi. Preda a fost poftit la masă şi se apucat de băut. După o vreme a zis că se duce la culcare. Nimeni nu ştie ce-o fi făcută în cameră, probabil c-a adormit. Noaptea târziu a reapărut în restaurant şi a dat din nou peste petrecăreţii cu care băuse se mai devreme. A cerut vodcă şi a băut dintr-o răsuflare un pahar de 200 de grame. S-a îmbătat instantaneu şi a fost cărat în cameră. A fost găsit mort a doua zi dimineaţa. Vărsase în somn şi se sufocase cu propria lui vărsătură. Ştiu povestea de la poetul Virgil Mazilescu, care fusese ei acolo la masă cu pricina“.