Arheologii au dezvăluit mormântul Sfântului Nicolae, supranumit „Moș Crăciun”, și pardoseala pe care acesta a pășit în interiorul Bisericii care îi poartă numele din orașul antic grec Myra, actualul Demre, în sudul Turciei de azi.

Sfântul Nicolae a fost un episcop creștin timpuriu (270 și 343 î.hr) care a trăit în perioada Imperiului Roman. Datorită numeroaselor miracole atribuite rugăciunilor sale, el este cunoscut și drept „Nicolae Făcătorul de minuni”.

Biserica Sfântul Nicolae din orașul antic grec Mira (actualmente Demre, provincia turcă Antalya) a fost construită în anul 520 î.hr pe fundațiile bisericii unde Sfântul Nicolae a slujit ca episcop și a fost înmormântat.

„Prima biserică s-a scufundat odată cu creșterea nivelului Mării Mediterane, iar câteva secole mai târziu, o nouă biserică a fost construită deasupra", a declarat Osman Eravsar, șeful consiliului provincial de conservare a patrimoniului cultural din Antalya, pentru agenția de presă Demirören.

„Acum am ajuns la rămășițele primei biserici și la pardoseala pe care a călcat Sfântul Nicolae. A fost dezgropată gresia de pe podeaua primei biserici, pe care a pășit Sfântul Nicolae”, a precizat el.

Legenda Sfântului Nicolae a dat naștere lui Moș Crăciun

Se știu foarte puține lucruri despre Sfântul Nicolae, dar obiceiul său legendar de a oferi cadouri în secret a dat naștere modelului tradițional al lui „Moș Crăciun”.

Slujind în calitate de episcop de Myra, se știe despre el că luat parte la primul Conciliu de la Niceea din anul 325, convocat de împăratul roman Constantin cel mare. Cu ocazia acelui prim sinod a fost adoptat Crezul de la Niceea, care stă la baza sistemului de credință al creștinilor.

Episcopul a fost aruncat în închisoare în timpul persecuției lui Dioclețian, dar a fost eliberat după ascensiunea lui Constantin.

Se spune că la vremea respectivă a vorbit cu vehemență împotriva arienilor, cei care credeau că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, născut de Dumnezeu Tatăl. Concepția lui era că Iisus nu a existat dintotdeauna, ci a fost conceput ulterior de Dumnezeu Tatăl. O anecdotă care s-a păstrat de-a lungul mileniilor spune că Nicolae fie i-a dat o palmă peste față, fie l-a tras de urechi pe unul dintre adversarii săi ideologici.

O altă poveste a supraviețuit timpului, de data asta despre faptele lui de generozitate. Se spune că o familie săracă din Myra, cu multe fiice, trecea prin mari dificultăți – familia era atât de strâmtorată încât tatăl se gândea să-și vândă una dintre fiicele ca sclavă doar pentru ca celelalte să poată supraviețui.

Pentru a o feri de o soartă atât de cumplită, Sfântul Nicolae a aruncat monede de aur pe hornul casei bărbatului, salvând-o pe fată și scoțând familia din necaz.

Se spune că Sfântul Nicolae a fost cel care a comis acest act de bunătate și acesta este motivul pentru care este asociat cu coșurile de fum.

La mai puțin de două sute de ani de la moartea lui Nicolae, Biserica Sfântul Nicolae a fost construită la ordinul lui Teodosie al II-lea, pe locul bisericii în care acesta slujise ca episcop, iar rămășițele lui Nicolae au fost mutate într-un sarcofag al noului locaș de cult.

În 1087, grecii creștini din regiune au fost subjugați de turcii musulmani selgiucizi nou sosiți, iar, la scurt timp după aceea, un grup de negustori din orașul italian Bari a scos fără autorizație oasele principale ale scheletului lui Nicolae din sarcofagul său și le-a adus în orașul lor natal.

În prezent sunt păstrate la Basilica di San Nicola (Bari, sudul Italiei). Fragmentele de oase rămase din sarcofag au fost ulterior scoase de marinarii venețieni și transportate la Veneția în perioada Primei Cruciade (1096–1099).