Oameni de știință au reînviat creiere moarte, au editat embrioni umani și au creat animale cu două capete, totul în numele progresului. Aceste experimente reale, împinse la limita eticii, par desprinse dintr-un horror modern și ridică întrebări profunde despre limitele biologiei.

Când Mary Shelley publica „Frankenstein; or, The Modern Prometheus” în 1818, nu scria doar un roman gotic, ci puneau bazele literaturii SF. Povestea omului de știință care reînvie țesuturi moarte a lăsat întrebări durabile despre consecințele ambiției necontrolate și despre etica manipulării vieții.

La mai bine de două secole distanță, temele ei sunt mai actuale ca oricând. În 2025, regizorul Guillermo del Toro a readus Frankenstein pe Netflix, reinterpretând mitul depășirii limitelor umane. Însă realitatea a depășit deja ficțiunea.

De la experimente cu electricitate pe cadavre în secolul XIX până la „copiii CRISPR” ai zilelor noastre și tehnologii capabile să reactiveze activitatea cerebrală după moarte, linia dintre speculație și știință s-a subțiat spectaculos. Iată cinci cazuri reale care arată ce se întâmplă când cercetarea împinge sau chiar rupe limitele etice considerate odinioară de neclintit.

Gemenii modificați genetic

În noiembrie 2018, cercetătorul chinez He Jiankui anunța că a editat genomul a două fete gemene folosind tehnologia CRISPR-Cas9, încercând să le facă imune la HIV prin dezactivarea genei CCR5. Așa s-au născut Lulu și Nana, primii oameni cu modificări genetice ereditare – un pas mult dezbătut, dar niciodată făcut până atunci.

Comunitatea științifică a reacționat imediat cu îngrijorare. Studiul lui He fusese derulat în secret, fără supraveghere instituțională și, potrivit investigațiilor publicate în J Zhejiang Univ Sci B, încălca protocoale etice și reglementări esențiale . Deși editarea CCR5 trebuia să protejeze împotriva HIV, exista riscul unor efecte nedorite, al mozaicismului și al unor consecințe pe termen lung încă necunoscute.

Un reportaj TIME a dezvăluit pentru prima dată povestea și modul în care He a ocolit ghidurile internaționale, operând într-un vid legislativ. Ulterior, autoritățile chineze au condamnat studiul, iar cercetătorul a primit trei ani de închisoare.

„Sanctitatea vieții umane a fost ignorată în favoarea notorietății științifice”, a declarat dr. Kiran Musunuru, genetician la Universitatea din Pennsylvania, potrivit Daily Galaxy . „Acești copii au fost tratați ca subiecți într-un mare experiment medical”.

Mai grav, intervenția nu era necesară din punct de vedere medical: tații HIV-pozitivi prezentau riscuri minime de transmitere datorită tratamentelor moderne. Tocmai această lipsă de necesitate a reaprins temerile privind o nouă formă de eugenie, alimentată nu de ideologie, ci de inovație scăpată de sub control.

Experimentul pe creierul de porc: moartea morții?

În 2019, cercetători de la Universitatea Yale au reușit să restabilească activitatea celulară în creiere de porc la patru ore după moarte. Echipa condusă de neurologul Nenad Sestan a folosit un sistem numit BrainEx, care pompa o soluție specială prin creier, reducând moartea celulară, păstrând structura și reactivând funcțiile sinaptice.

Studiul, publicat în Nature, nu a indicat semne de conștiință. Totuși, el a redefinit criteriile biologice ale morții cerebrale . În mod tradițional, moartea creierului este considerată ireversibilă, însă BrainEx a pus sub semnul întrebării această presupunere, cu implicații majore pentru donarea de organe, medicina de urgență și înțelegerea culturală a morții.

„Nu era un creier viu, dar era cu siguranță era unul metabolic activ”, a explicat bioeticianul Stephen Latham, coautor al studiului.

Departe de a readuce conștiința, tehnologia a deschis totuși o ușă pe care mulți o credeau închisă definitiv. Și a obligat instituțiile medicale să pună întrebări incomode: dacă funcția poate reveni la ore după moarte, cum definim sfârșitul vieții?

Câinele cu două capete

În anii 1950, chirurgul sovietic Vladimir Demikhov a realizat unul dintre cele mai controversate experimente din istoria transplanturilor: a grefat capul și partea superioară a corpului unui cățel pe un câine mai mare, creând un animal cu două capete. Capul grefat putea să bea apă și să reacționeze la stimuli. Unul dintre aceste animale hibride a supraviețuit 29 de zile.

Deși lucrările lui Demikhov au contribuit la dezvoltarea timpurie a transplanturilor de organe, metodele lui ignorau orice standard etic, fără control al durerii, fără protocoale pentru bunăstarea animalelor și fără un obiectiv medical clar. Doar ambiție și ideologie.

Imaginile publicate de revista LIFE au șocat Occidentul, dar în Uniunea Sovietică Demikhov era văzut ca un pionier, dovadă că etica științifică depinde adesea de contextul politic.

Transplantul de cap la maimuță

Două decenii mai târziu, neurochirurgul american dr. Robert J. White a mers și mai departe. În 1970, el a realizat un transplant complet de cap pe o maimuță rhesus. Animalul s-a trezit după operație, putea vedea și auzi mediul înconjurător, dar era paralizat - măduva spinării fusese secționată fără posibilitatea reconectării.

White susținea că experimentul demonstrează capacitatea creierului de a supraviețui într-un corp nou și credea că, într-o zi, procedura ar putea ajuta pacienți cu boli terminale. Ideile sale l-au inspirat pe controversatul medic italian Sergio Canavero, care în anii 2010 declara că se pregătește pentru primul transplant de cap uman, însă niciun studiu credibil nu a confirmat un astfel de progres.

În prezent, deși chirurgia avansată și tratamentele imunosupresoare au evoluat, reconectarea măduvei spinării la scară umană rămâne pur speculativă, iar barierele etice sunt la fel de puternice ca cele tehnice.

Moștenirea lui Frankenstein în pulsația unui stimulator cardiac

Nu toate experimentele inspirate de Frankenstein au dus la rezultate înspăimântătoare. În 1957, după ce a urmărit adaptarea filmică din 1931, inginerul Earl Bakken a dezvoltat primul stimulator cardiac portabil, alimentat cu baterii. Inspirat de imaginile cu electricitate care readuce viața, Bakken a creat un dispozitiv care avea să transforme medicina cardiologică.

Compania sa, Medtronic, menține astăzi în viață peste 4,5 milioane de utilizatori de stimulatoare cardiace în întreaga lume. În acest caz, ficțiunea nu a alimentat nebunia, ci una dintre cele mai importante inovații medicale moderne - o reamintire a faptului că inspirația, când este susținută de rigoare, poate servi umanității.