Moștenirea PSD! Stăpânii politici ai asfaltului. Cum se încaieră baroni ca Bădălău și Manda prin pioni precum Cuc
În spatele personajelor care ocupă temporar scaunele de șefi la Drumuri și Poduri stau grupări grele de partid. Același gen de personaje, însă, ocupă și poziții ministeriale. Dar ce mecanism a generat, de fapt, montarea unor astfel de marionete în fruntea unor ministere, scrie Newsweek .
Poate cea mai evident „sforărită“ guvernare a ultimilor 30 de ani a fost cea de aproape trei ani controlată cu mână de fier de Liviu Dragnea, fostul șef al PSD aflat acum la închisoare. Chiar dacă la Palatul Victoria s-au succedat trei premieri (Sorin Grindeanu, Mihai Tudose și Viorica Dăncilă), adevăratul șef al Executivului a fost primul fiu al Teleormanului.
Din rapacitatea și paranoia acestuia de a fi detronat au apărut personaje ministeriale de calibrul mic al unui Dănuț Andrușcă, Răzvan Cuc, Răzvan Leș și alții ca ei.
Dar ce mecanism a generat, de fapt, montarea unor astfel de marionete în fruntea unor ministere? Un mecanism extrem de rudimentar, dar foarte eficient pentru scopul care l-a creat: ministrul era omul unui personaj politic influent care, dintr-un motiv sau altul, nu ieșea în față. Andrușcă, de exemplu, era păpușa de paie a baronului PSD Ionel Arsene de la Neamț, Cuc – a lui Bădălău de la Giurgiu și tot așa, până la ultimul funcționar împins de partid pe o slujbă plătită de la buget.
Nu conta, în aceste cazuri, niciun fel de competență profesională: Andrușcă era un biet analfabet funcțional care deținea o spălătorie de mașini iar Cuc vânduse telefoane mobile la Giurgiu înainte să preia ditamai portofoliul Transporturilor.
Ambele personaje au fost pur și simplu mutate de colo, colo, politic, fără nic un fel de scrupul. Niciunul nu decidea, de fapt, nimic în chestiuni care țineau de bugetele de cheltuit, totul era antamat la partid, toți subordonații erau aleși de pe o listă convenită de baroni.
Iar asta nu se întâmplă doar cu miniștrii, ci cu toți șefii de pe traseul banilor publici. O demonstrează, după cum veți citi în continuare, exemplul unei Direcții Regionale de Drumuri și Poduri unde conflictele de interese de la vârf nici măcar nu mai sunt ascunse iar tupeul este valoare cardinală.
Și, ca totul să fie complet anapoda, pe unii din posesorii de tupeu nu-i mai schimbă nici măcar rotația partidelor la guvernare.
