Nașterea cu tata: Emoție sau șoc? Specialiștii cer pregătire amplă
Dreptul ca femeia să fie însoțită de o persoană aleasă de ea în timpul travaliului și al nașterii, cu excepția unor situații medicale sau epidemiologice, este obiectul unui proiect legislativ care a trecut de Senat și se află acum în dezbatere la Camera Deputaților. Această inițiativă vizează alinierea României la standardele europene, unde prezența unui însoțitor este considerată parte a unei nașteri centrate pe pacientă.
Tații ar putea asista la nașterea copiilor și în România FOTO: Pixabay/cynthia_groth
Specialiștii consultanți pe această temă, dr. Georgiana Gruia, medic specialist obstetrică-ginecologie, și psihologul Andreea Dobra, subliniază că beneficiile prezenței partenerului în sala de nașteri sunt semnificative. Viitoarea mamă primește sprijin emoțional crucial, ceea ce este asociat cu mai puține nașteri prin cezariană, o utilizare redusă a analgezicelor, un travaliu mai scurt și o satisfacție generală mai mare față de experiența nașterii. De asemenea, prezența tatălui poate întări legătura dintre tată și copil, favorizând atașamentul timpuriu.
Provocările sistemului medical din România
Cu toate aceste avantaje, implementarea rapidă a acestei măsuri în România depinde de mai mulți factori. O primă problemă, semnalată de dr. Georgiana Gruia, o reprezintă structura actuală a spitalelor, în special a celor de stat.
„În momentul în care permiți pătrunderea unui aparținător, unei persoane externe, în spital, oriunde, și mai ales în zona de sală de nașteri, ar trebui să ai o zonă tampon pentru echipare. Eu înțeleg proiectul de lege, dar acesta trebuie și aplicat la fața locului.”
– Dr. Georgiana Gruia, medic specialist obstetrică-ginecologie
Asigurarea unor circuite sanitare adecvate, care să nu pună în pericol siguranța pacienților, poate fi o provocare majoră. Medicul atrage atenția că "momentul nașterii nu este, așa, ca în filme. Nu e - hai, împinge de două ori și gata, iese", adăugând că realitatea poate fi copleșitoare pentru partener. Deși prezența unei persoane de încredere ar putea fi benefică, ar putea, în anumite cazuri, să complice lucrurile, mai ales în momentele delicate ale expulziei.
Dr. Gruia recunoaște că sistemul funcționează în alte țări, însă diferența esențială constă în educație și organizarea sistemului. Aceasta sugerează că România nu este încă pregătită pentru o "europenizare forțată", fără un "bagaj, o cultură, o educație" prealabilă.
„Ar trebui să facem tot ceea ce se întâmplă și în Europa. Să fie o moașă care păstrează mereu contactul cu gravida și o consiliază, atât pe ea, cât și pe partener, să ținem cursuri de puericultură care se fac în afară și la noi mai puțin. Asta pregătește tot ce înseamnă parcursul sarcinii, tot ce înseamnă nașterea, tot ce înseamnă perioada de lehuzie și îngrijirea nou-născutului ulterior. Cumva, trebuie toate lucrurile acestea educate de pe timpul sarcinii, pentru că într-o discuție fix la momentul nașterii e dificil să înțeleagă cineva ce urmează să se întâmple, dar dacă volumul de informație este expus corect și de persoane abilitate pentru asta, da. Dar de pe parcursul sarcinii. (...) Altfel, este o europenizare forțată, fără a urma toți pașii.”
– Dr. Georgiana Gruia, medic specialist obstetrică-ginecologie
Medicul obstetrician-ginecolog subliniază necesitatea unei educații continue a cuplului pe tot parcursul sarcinii. La Spitalul Județean de Urgență Slatina, unde lucrează dr. Gruia, au existat inițiative punctuale precum "Școala mamei", care au inclus și viitori tați. Aceste cursuri gratuite au oferit informații despre sarcină, naștere, lăuzie și îngrijirea nou-născutului, partenerii primind chiar și certificate de puericultură. Cu toate acestea, medicul consideră că aceste acțiuni ar trebui permanentizate și transformate într-un sistem robust de pregătire.
Un aspect crucial este impactul vizual al nașterii. Un partener nepregătit, confruntat cu imagini care implică mult sânge și intervenții medicale, ar putea suferi un șoc. Dr. Gruia insistă că educația populației reprezintă "pilonul principal de unde trebuie să pornim" înainte de o implementare generalizată. În plus, în sistemul de stat, spre deosebire de spitalele private unde nașterile sunt adesea programate, personalul medical trebuie să gestioneze simultan și urgențele.
Impactul psihologic asupra cuplului
Pe lângă aspectele medicale și logistice, psihologul Andreea Dobra atrage atenția asupra implicațiilor psihologice. Deși prezența partenerului poate fi un real ajutor, este esențială o pregătire psihologică solidă.
„Nașterea este oricum un eveniment imprevizibil și lipsa informațiilor poate să genereze și anxietate și teamă și sentimentele de neputință. Așa că o pregătire psihologică cred că îl ajută pe tată să înțeleagă care sunt etapele travaliului, care sunt intervențiile medicale care se fac în sala de operații. Rolul lui - pentru că și el trebuie să aibă un rol, nu doar de spectator, el poate să fie un suport psihologic pentru mamă, să-i reducă stresul, incertitudinea - rolul lui ar fi valoros. Eu m-aș bucura dacă s-ar întâmpla lucrurile acestea, mai ales că mama are nevoie de o susținere emoțională puternică în acele momente, iar un partener calm, empatic și implicat poate să contribuie la scăderea stresului ei.”
– Psiholog Andreea Dobra
Un tată nepregătit care leșină la vederea sângelui ar crea un dublu stres, atât pentru mamă, cât și pentru cadrele medicale. Pe de altă parte, o prezență conștientă și implicată favorizează atașamentul timpuriu și asumarea rolului de tată. Însă, psihologul subliniază că nu toată lumea este pregătită pentru o astfel de experiență și că participarea ar trebui să fie opțională. O evaluare psihologică prealabilă ar putea determina capacitatea partenerului de a face față momentului, eventual prin vizionarea unor materiale video care arată realitatea nașterii.
O naștere naturală poate fi mult mai impactantă vizual decât o cezariană, unde câmpurile chirurgicale limitează expunerea. Expresia medicului Georgiana Gruia, "pe românește, să vezi cum iese prin vagin un cap de copil nu este o imagine obișnuită", ilustrează șocul pe care un partener nepregătit l-ar putea trăi.
Psihologul Dobra avertizează că o astfel de experiență, mai ales dacă partenerul nu este pregătit, ar putea afecta ulterior chiar și viața de cuplu. Scenele de naștere, inclusiv intervenții precum epiziotomia sau suturarea, pot lăsa un bărbat profund marcat, ducând la pierderea atracției sau chiar la "rupturi conjugale". Spre deosebire de mamă, ale cărei procese hormonale o pot ajuta să uite, tatăl va reține aceste momente.
„Dacă nu e pregătit să vadă asemenea scene pe care le presupune nașterea, s-ar putea crea ulterior probleme în cuplu. (...) O femeie este pregătită să vadă lucrurile acestea, pe când un bărbat rămâne profund marcat ulterior și poate să ducă inclusiv la rupturi conjugale, adică să nu mai existe atracție deloc, o naștere să fie un impact atât de puternic încât să nu poată să treacă peste. Pe lângă faptul acesta, când mama naște, se secretă anumiți hormoni care o fac să uite momentul nașterii, pe când tatăl nu va uita, partenerul nu va uita momentele acelea.”
– Psiholog Andreea Dobra
Psihologul insistă pe necesitatea unei selecții, nu oricine având dreptul de a participa, chiar dacă este partener. O testare psihologică ar putea preveni situații în care o persoană cu tulburări de personalitate nediagnosticate ar putea interveni inadecvat. Pregătirea psihologică este recomandat să înceapă în luna a șaptea-a opta de sarcină.
Decizia privind participarea partenerului la naștere ar trebui să fie una analizată cu atenție, reflectând gradul de maturitate și implicare al fiecărui cuplu. "Cred că în majoritatea cazurilor va aduce doar conștientizarea greutății procesului nașterii și o mai mare empatie față de mamă, să spunem, însă pentru consolidarea cuplului s-ar putea să nu fie o idee prea bună", conchide psihologul Andreea Dobra, subliniind că decizia depinde de cât de pregătiți sunt ambii parteneri să devină părinți.
Explorează subiectele:
