Cu toate acestea, scad alocările menite să contribuie direct la efortul colectiv de menținere a securității în estul Europei, în condițiile invaziei ruse din Ucraina. La o primă vedere, legea pare că prevede în sfârșit armamentul nou mult așteptat de forțele franceze.
În comunicatul emis de Ministerul francez al Apărării în urmă cu o lună sunt detaliate următoarele investiții planificate: 5 miliarde de euro pentru eforturile de informații și contrainformații; 13 miliarde de euro pentru capabilități de luptă navală la distanță; 5 miliarde de euro pentru “drone” (include sisteme fără pilot și muniții operate de la distanță, precum și dezvoltarea UAV-ului de altitudine medie și de rezistență lungă Eurodrone, în curs de dezvoltare de către Airbus pentru Franța, Spania, Germania și Spania); 5 miliarde de euro pentru capabilități de apărare sol-aer; 16 miliarde de euro pentru muniție, inclusiv modernizarea rachetelor antinavă cu rază lungă de acțiune, precum și torpile grele F321 și noi interceptoare sol-aer și aer-aer (familiile Aster-MICA și METEOR ale MBDA); 49 de miliarde de euro pentru întreținere și asigurarea condițiilor de instruire; 10 miliarde de euro pentru investiții în tehnologie inovatoare, care să includă tehnologii privind energia direcționată, roiuri de dronele și capabilități robotice; 6 miliarde de euro pentru domeniul spațial; 4 miliarde de euro pentru apărare cibernetică.
Practic, este vorba în principal de un nou portavion cu propulsie nucleară (care îl va înlocui pe Charles de Gaulle, “elefantul alb” de 30 de ani, afectat de probleme tehnice practic de la început), drone, rachete lansate de pe platforme mobile, sateliți militari și război cibernetic.
Dezvoltarea portavionului denumit generic PANG (porte-avion nouvelle generation) presupune ca Naval Group să asigure finalizarea acestuia în 2036-2037 și începerea testelor în 2037-2038. Tot în domeniul maritim, Franța are programat să primească până în 2030 nu mai puțin de 15 fregate noi, inclusiv trei modele noi de nave destinate apărării și intervenției.
Față de prevederile anterioare din 2019 se înregistrează însă o scădere a numărului de avioane și tancuri. Acum ținta este de 137 de avioane de luptă Rafale, în timp ce vechiul obiectiv era 185, precum și de 35 de avioane de transport grele Airbus A400M, în loc de 50.
În ceea ce privește tancurile de bază Leclerc, doar 160 de piese vor fi modernizate, deși obiectivul anterior era de 200.
,,Mai puține tancuri, mai puține avioane”, observă surprinși britanicii de la The Telegraph, de parcă Emmanuel Macron "nu a învățat lecțiile militare din noua față a războiului din Europa”.
Dezamăgirea acestora față de Franța, care s-a văzut întotdeauna ca o putere mondială, cu teritorii pe toate cele șase continente, este mare. ,,Proiectul grandios al lui Le Président mărește cheltuielile de apărare pentru spațiu, cibernetică și oceane, în timp ce va mai ține țara câțiva ani cu tot mai puține echipamente care decid soarta flancului estic al Europei”, remarcă cotidianul britanic.
Potrivit strategului și istoricului militar american de origine română Edward Nicolae Luttwak, expert care a consiliat guvernele mai multor țări, inclusiv SUA și Polonia, războiul din secolul XXI s-a dovedit a fi despre artilerie, bocanci pe pământ, tancuri și acoperire aeriană. “Și va mai fi așa pentru mult, mult timp de acum încolo”, a subliniat acesta într-o recentă cuvântare ținută la Budapesta.
De fapt, oficialii francezi au declarat deschis că investițiile de 413 miliarde de euro prezentate în proiectul de lege nu includ niciun sprijin militar pe care Franța l-ar putea oferi Ucrainei în viitor.
„Sprijinul Ucrainei este ceva care ar putea evolua în timp, iar președintele a vrut să garanteze că evoluția acestui sprijin nu va afecta niciodată dezvoltarea propriei noastre capacități”, a declarat consilierul ministerului apărării pe probleme de buget, François Bolard.
Cea mai mare parte a sprijinului acordat de Franța Ucrainei ar urma să vină prin intermediul mecanismului de finanțare al Uniunii Europene al Facilității Europene pentru Pace (EPF), dar oficialii francezi nu au spus dacă până în prezent au avut în vedere fonduri în acest scop.
Abordarea franceză pare cu atât mai nepotrivită cu cât proiectul comunitar de „Autonomie strategică europeană” este cel mai susținut și condus chiar de Franța.
În condițiile în care Parisul face de fapt imposibilă existența unor suficiente tancuri și avioane la nivel național pentru a le împrumuta aliaților ei NATO, în cazul de față celor din est, un astfel de proiect nu poate să devină decât mai puțin popular printre aliați. SURSA: defenseromania.ro
