Abdicarea recentă a Marelui Duce Henri al Luxemburgului a readus în prim-plan tânăra generație de moștenitori ai monarhiilor europene — o generație în care tot mai multe femei se află în linia directă de succesiune.

Spre deosebire de trecut, modificările legislative din țări precum Belgia, Suedia și Norvegia permit acum ca fiicele prim-născute să devină monarhi, indiferent de existența unor frați mai tineri. În prezent, prințese din Olanda, Belgia, Spania sau Suedia se pregătesc să preia frâiele instituțiilor monarhice — nu doar cu titulaturi, ci și cu o pregătire academică, militară și diplomatică solidă, scrie Daily Mail.

În Europa există în total zece monarhii: șapte regate (Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Țările de Jos, Norvegia, Spania și Suedia), două principate (Monaco și Liechtenstein) și un Mare Ducat (Luxemburg). Iar în viitorul apropiat, multe dintre acestea vor avea, în premieră după secole, regine domnitoare.

Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos

Catharina-Amalia, în vârstă de 21 de ani, este fiica cea mare a regelui Willem-Alexander și a reginei Máxima. A devenit moștenitoare oficială a tronului în 2013, după abdicarea bunicii sale, Regina Beatrix. Cunoscuta și drept „Prințesa de Orania”, aceasta a ales să își ia un an sabatic înainte de a-și începe studiile universitare, timp în care a refuzat alocația anuală de 1,6 milioane de euro oferită de stat — pe motiv că nu se simte confortabil să accepte banii fără a îndeplini îndatoriri regale.

În vara acestui an, a absolvit programul PPLE (Politică, Psihologie, Drept și Economie) la Universitatea din Amsterdam, deși diploma oficială a fost amânată din cauza unei accidentări care i-a întârziat un examen final. În februarie, și-a reprezentat pentru prima dată singură familia regală la un eveniment oficial, semnalând începutul unei implicări mai active în viața publică.

Prințesa Elisabeth a Belgiei

Elisabeth, Ducesă de Brabant, în vârstă de 23 de ani, este fiica regelui Philippe și a reginei Mathilde. Este prima femeie din istoria Belgiei care va accede pe tron datorită modificării legii succesiunii în 1991. După ce a absolvit prestigiosul Atlantic College din Țara Galilor, a urmat un curs de un an în științe militare și sociale la Academia Militară Regală din Belgia.

În prezent, își continuă formarea academică la Harvard Kennedy School, unde studiază politici publice. Vorbitoare fluentă de neerlandeză, franceză, germană și engleză, Elisabeth este și o sportivă pasionată, practicând schiul, tenisul și scufundările. În ultimii ani, a început să participe la tot mai multe angajamente regale alături de părinții săi.

Prințesa Leonor a Spaniei

Prințesa Leonor, în vârstă de 19 ani, este fiica regelui Felipe al VI-lea și a reginei Letizia. Conform legii actuale, ea rămâne moștenitoare prezumtivă, însă poziția sa ar putea fi afectată în cazul nașterii unui frate, întrucât Spania încă aplică principiul primogeniturii masculine. Cu toate acestea, Leonor a fost pregătită din copilărie pentru responsabilitățile regale.

În prezent, urmează un program de trei ani de instruire militară, etapă obligatorie pentru viitorul conducător al forțelor armate. A absolvit anul trecut Academia Militară Generală din Zaragoza, a finalizat recent antrenamentul naval și urmează instruirea în cadrul Academiei Aeriene. De asemenea, a efectuat vizite oficiale în diferite regiuni ale țării, semnalând o asumare graduală a rolului său viitor.

Prințesa Moștenitoare Victoria a Suediei

În vârstă de 48 de ani, Victoria este fiica regelui Carl al XVI-lea Gustaf și a reginei Silvia. Este prima femeie care va domni în Suedia de la Regina Ulrika Eleonora (1720). De-a lungul ultimelor două decenii, a devenit un membru activ al familiei regale, implicându-se în activități diplomatice, de mediu și în calitate de Ambasador al Bunăvoinței pentru Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP).

În prezent, urmează un program special de pregătire militară pentru ofițeri superiori, o etapă în pregătirea sa pentru rolul de șef al statului.

Prințesa Ingrid Alexandra a Norvegiei

Prințesa Ingrid Alexandra, fiica prințului moștenitor Haakon și a prințesei Mette-Marit, este a doua în linia de succesiune la tronul Norvegiei. Grație schimbării legii succesiunii în anii 1990, ea va deveni a doua regină domnitoare din istoria țării, după Regina Margareta I, care a domnit în secolul al XIV-lea.

Părinții săi au încercat să îi asigure o copilărie cât mai normală, înscriind-o inițial într-o școală publică locală. Ulterior, a studiat în instituții internaționale pentru a-și perfecționa cunoștințele de limbi străine.

Succesorii de sex masculin

În paralel cu ascensiunea noii generații de regine, mai mulți prinți europeni se află de asemenea în pregătire pentru roluri de conducere. Printre aceștia se numără:

-Prințul Charles al Luxemburgului, în vârstă de cinci ani, fiul Marelui Duce Guillaume și al Marii Ducese Stéphanie, devenit moștenitor după abdicarea bunicului său.

-Prințul Jacques de Monaco, în vârstă de 10 ani, fiul Prințului Albert II și al Prințesei Charlene, care deși are o soră geamănă, o precede în linia succesiunii datorită legii salice.

-Prințul Christian al Danemarcei, în vârstă de 19 ani, devenit moștenitor direct al coroanei daneze după abdicarea Reginei Margrethe a II-a în ianuarie 2024.

-Prințul Haakon al Norvegiei, actual moștenitor și un lider deja consacrat în plan intern și internațional, în contextul vârstei înaintate a tatălui său, Regele Harald V (88 de ani).

-Prințul Alois de Liechtenstein, care servește drept regent al țării încă din 2004 și care se implică activ în afacerile de stat alături de tatăl său, Prințul Hans-Adam II.

O nouă eră pentru monarhiile europene?

Tranziția spre o generație tânără, mai bine educată și mai apropiată de valorile contemporane (precum sustenabilitatea, egalitatea de gen și implicarea civică), sugerează că monarhiile europene sunt în proces de adaptare.

Fie că vorbim despre refuzul unor privilegii financiare, formarea militară sau studii universitare de elită, noii moștenitori – în special femeile – par pregătiți să redefinească ceea ce înseamnă conducerea simbolică în Europa secolului XXI.