„Dacă sunați la Distrigaz, rămânem fără gaze” – astfel de avertismente între vecini au devenit obișnuite, potrivit unei dezbateri online. Procedura standard, prin care Distrigaz oprește alimentarea în urma unei sesizări, îi lasă pe locatari zile întregi fără gaze, până când găsesc o firmă autorizată să rezolve problema. Ulterior, trebuie să suporte și costurile pentru redeschiderea rețelei.

Un mesaj afișat într-un bloc din București a stârnit un val de reacții aprinse pe rețelele sociale și a reaprins dezbaterea despre modul în care funcționează sistemul de intervenție în caz de scurgeri de gaze.

„Stimați locatari, dacă simțiți miros de gaz pe scară sau în apartamente, vă rog frumos să nu sunați la Distrigaz. Mă anunțați pe mine la orice oră.

Dacă sunați la Distrigaz o să rămânem fără gaze.

Mulțumesc.”

Mesajul, postat de un utilizator pe platforma Reddit, a fost descris ca „o normalitate în cadrul asociațiilor de locatari”. În urma lui, sute de oameni au început să povestească pe Reddit experiențele proprii, arătând de ce astfel de recomandări periculoase au ajuns să pară logice pentru unii locatari.

Postarea a venit în contextul tragediei de pe Calea Rahovei , unde o explozie puternică a distrus mai multe apartamente și a ucis trei oameni. Mulți internauți au subliniat că birocrația excesivă și procedurile greoaie sunt principalele motive pentru care oamenii ezită să anunțe autoritățile atunci când simt miros de gaz.

„Doar să fii cretin și să-l asculți pe ăla. Mă doare în cot de gaz, dacă asta înseamnă că nu murim într-o explozie”, scrie un utilizator.

„Eu am pățit-o când cei de la DIGI au fisurat o țeavă. Am evacuat vecinii, am sunat la Distrigaz și în 20 de minute erau acolo. În trei ore au rezolvat totul. Dacă simțiți miros, sunați direct, nu e de joacă!”

Un alt utilizator completează ironic:

„Mă sunați pe mine, să moară ce-am pe casă! Și în loc de gaze, rămâneți fără case!”

O procedură complicată și costisitoare

Mulți români susțin că ezitarea de a suna la Distrigaz nu vine din ignoranță, ci din frica de a rămâne zile întregi fără gaz și de a fi obligați să plătească sume mari pentru repornirea instalației.

Un bucureștean a scris că după ce i sa fisurat un furtun la aragaz, a sunat la Distrigaz și după ce s-a oprit gazul în întregul bloc, i s-a spus că după ce-și repară aragazul va trebui să plătească 800 de lei pentru redeschiderea gazului plus 200 de lei pentru fiecare apartament din bloc ce va fi verificat.

„Întreg procesul e gândit să extragă cât mai mulți bani de la locatari și să nu rezolve problema. Lanțul de firme e lung, iar costurile sunt imense. În final, tot locatarii rezolvă: ei opresc gazul, întreabă prin vecini, verifică, iar firmele doar constată – și locatarii plătesc”, scrie cineva.

Un altul adaugă:

„Norma e tâmpită. Dacă te sun că am probleme, închidem, rezolvăm și redeschizi gratuit, că mi-am făcut treaba! Ar trebui ca redeschiderea gazelor să coste doar dacă te chem degeaba.”

De asemenea, oamenii se plâng că procedura de repornire poate dura zile întregi.

„După evenimentul ăsta, poate se uită cineva și la procedură. La noi a durat patru zile să pornească gazul, deși țeava fusese reparată a doua zi.”

„Unde am stat în chirie, a durat 3 săptămâni până au repornit... Că tre să facă verificare în tot blocul și oamenii trebuie să plătească... Și cum e mai ieftin să-ți cauți apartament în alta parte, de la 0, decât să dai 100-200 lei că să se termine nebunia, mai bine alta direcție...”

„Repornirea de gaze e dificilă și când vine vorba de siguranță. Nu e ca la curent unde închizi/deschizi întrerupătorul și îl lași așa. Trebuie oarecum să garantezi că lumea e acasă și are TOȚI consumatorii opriți atunci când îl pornești, căci cu siguranță există inconștienți care au lăsat un aragaz precum întrerupătorul când se ia curentul. Iar fără flacără/scânteie când dau drumul o să-i bage gaz la liber în casă” – a explicat cineva.

„Distrigaz a sigilat tot. M-a înjurat tot blocul. Gazul a venit după Anul Nou”

Alți comentatori consideră, însă, că măsurile drastice ale Distrigaz sunt justificate. „E de o mie de ori mai bine să închidă gazele degeaba decât să nu o facă. Mai bine stai cu pătura pe tine decât să mori. Pneumonia se tratează mai ușor decât explozia.”

Totuși, unii atrag atenția că procedura ar trebui adaptată, nu eliminată:

„Nu e suficient să pui sigiliu și să pleci. Trebuie pusă o protecție reală, cu lacăt. Firma ar fi vinovată dacă lasă un fir drept siguranță. Legea e prost făcută, dar toată lumea o aplică mecanic.”

Un locatar povestește un caz relevant: „Am simțit miros de gaz, am sunat la Distrigaz, au sigilat tot blocul. 100 de apartamente, 4 zile până de Crăciun, fără apă caldă și căldură. M-a înjurat tot blocul. Gazul a revenit după Anul Nou. Deci, să mai sun sau nu? E ușor să judecăm, mai greu să gândim.”

Altcineva îi răspunde tranșant: „Evident că trebuie să suni! În cel mai rău caz te înjură vecinii. În cel mai bun caz, trăiești.”

O cultură a lipsei de prevenție

Mulți utilizatori au pus problema într-un context mai larg: lipsa culturii de prevenție în România.

„Românului îi lipsește educația de prevenție. Mergem la dentist doar când nu mai suportăm durerea. Facem analize doar când e prea târziu. La fel și cu gazul — așteptăm să moară cineva, apoi ne mirăm că nu s-au luat măsuri.”

Un utilizator amintește de cazul prezentat în media în urmă cu câțiva ani, când un locatar a sesizat niste scurgeri de gaze la bloc și a raportat situația: „Aia de la gaz au venit și au oprit gazul. Când au văzut locatarii, au luat foc, că de ce s-a băgat el să anunțe că să-i lase fără gaz. Omul a fost amenințat, bătut, scuipat, etc. Agresat zilnic, veneau noaptea la el și-i loveau cu pumnii și diverse obiecte în ușa. Tot așa, prin sectorul 5 parcă. Nu mai știa ce să facă băiatul, voia să se mute de frica. La aia n-a mai explodat nimic, din păcate. Așa meritau”.

În final, dezbaterea online a scos la iveală o realitate amară: procedurile greoaie, lipsa de comunicare și neîncrederea în instituții îi fac pe oameni să prefere riscul unei explozii în locul disconfortului temporar.

Până când legislația și modul de lucru nu vor fi adaptate pentru a încuraja raportarea rapidă și sigură, astfel de mesaje — „nu sunați la Distrigaz!” — vor continua să apară.

Care este procedura de intervenție a Distrigaz

Procedura de intervenție a operatorilor de distribuție a gazelor naturale, cum este și cazul Distrigaz Sud Rețele, este una reglementată strict prin lege și are ca scop principal asigurarea siguranței populației și prevenirea incidentelor grave.

Dacă un consumator simte miros de gaz, aude un zgomot neobișnuit sau observă o avarie la instalația de gaz, primul pas este să sune imediat la dispeceratul de urgență al operatorului de distribuție. Distrigaz are linii telefonice de urgență disponibile 24 de ore din 24. În acest timp, persoanele aflate în locuință trebuie să evacueze spațiul dacă mirosul este puternic, să evite orice sursă de foc, să nu aprindă lumina sau alte aparate electrice care pot produce scântei și să deschidă ferestrele pentru aerisire.

După primirea sesizării, operatorul trimite o echipă de intervenție care, în funcție de situație, poate decide suspendarea alimentării cu gaze prin sigilarea sau închiderea coloanei de distribuție la nivelul blocului sau al branșamentului. Această măsură este obligatorie dacă se constată scurgeri de gaze, chiar dacă disconfortul creat este semnificativ. Operatorul răspunde doar de rețeaua de distribuție până la contorul blocului, iar problemele apărute în instalația de utilizare, adică în interiorul imobilului, sunt responsabilitatea proprietarilor sau a asociației de locatari.

După oprirea gazului, proprietarii sau asociația trebuie să contacteze o firmă autorizată ANRE care să efectueze verificarea instalației interioare, să identifice eventualele defecțiuni și să le repare. În urma intervenției, firma autorizată emite un certificat sau un proces-verbal care atestă că instalația este sigură. Conform legislației în vigoare, instalațiile de utilizare trebuie verificate periodic, de regulă la fiecare doi ani, iar reviziile generale se fac la intervale mai mari.

După finalizarea reparațiilor, documentele eliberate de firma autorizată sunt transmise către operatorul de distribuție. Acesta verifică actele și, dacă este cazul, efectuează o ultimă verificare la fața locului. Abia după aceea se reia alimentarea cu gaz și se îndepărtează sigiliile. În mod ideal, acest proces ar trebui să se finalizeze rapid, însă în practică repornirea alimentării poate dura mai multe zile. Operatorii recunosc că această întârziere creează disconfort, dar susțin că măsura este esențială pentru siguranță.

Operatorul are obligația de a informa consumatorii despre întreruperile planificate, durata estimată și motivele pentru întrerupere. În același timp, responsabilitățile sunt împărțite clar: operatorul se ocupă de întreținerea și siguranța rețelei de distribuție până la punctul de contorizare, iar proprietarii sau asociațiile sunt responsabile de instalațiile interioare, de apelarea firmelor autorizate și de prezentarea documentelor necesare pentru reluarea furnizării.

Așadar, dacă simți miros de gaz, regula de bază este simplă: evacuează spațiul, aerisește și sună imediat la operatorul de distribuție. Nu încerca să identifici singur sursa și nu aștepta să treacă. După intervenția operatorului, colaborează cu asociația de locatari pentru a apela o firmă autorizată și pentru a obține documentele necesare repornirii. Verificarea periodică a instalației este, de asemenea, o obligație legală și o măsură de prevenție care poate salva vieți.