O nouă revoluție în slăbit?/O moleculă găsită cu AI suprimă foamea și reduce grăsimea fără a afecta mușchii

O peptidă naturală identificată cu ajutorul inteligenței artificiale de cercetătorii de la Universitatea Stanford ar putea deschide calea către o nouă generație de terapii împotriva obezității. Testată deocamdată pe animale, molecula denumită BRP a redus aportul de hrană cu până la 50% și a determinat eliminarea exclusivă a țesutului adipos, fără a afecta masa musculară sau tranzitul digestiv – provocări majore ale medicamentelor actuale precum Ozempic. Deși rezultatele sunt promițătoare, specialiștii avertizează că produsul se află într-un stadiu incipient și nu poate înlocui încă tratamentele consacrate.

Descoperirea unei noi molecule cu potențial terapeutic în lupta contra obezității a fost anunțată de cercetătorii de la Universitatea Stanford , care au folosit metode computaționale avansate pentru a analiza mii de compuși biologici. Studiul preliminar arată că această peptidă naturală, botezată BRP după proteina din care derivă, reușește să imite beneficiile de scădere în greutate ale semaglutidei – substanța activă din Ozempic –, dar printr-un mecanism biologic complet diferit.

Potrivit datelor publicate și de ScienceDaily , diferența esențială constă în precizia cu care acționează cele două substanțe. Semaglutida reproduce efectele hormonului GLP-1, reglând glicemia și instalând senzația de sațietate, însă receptorii săi sunt răspândiți în mai multe zone ale corpului, nu doar în creier. Din acest motiv, tratamentele existente au efecte extinse asupra organismului, încetinind tranzitul alimentelor prin tubul digestiv și provocând adesea reacții neplăcute, precum greața, constipația sau diminuarea masei musculare.

„Receptorii vizați de semaglutidă se găsesc în creier, dar și în tractul gastrointestinal, pancreas și alte țesuturi”, a explicat Katrin Svensson, profesor asociat la Universitatea Stanford și coautoare a cercetării. Ea a subliniat că, spre deosebire de aceste efecte ample care includ și scăderea glicemiei, „BRP pare să acționeze în mod specific la nivelul hipotalamusului, care controlează apetitul și metabolismul”. Hipotalamusul coordonează foamea, consumul de energie și echilibrul intern, iar noua peptidă activează aici grupuri distincte de celule cerebrale și căi neuronale proprii, ocolind restul organelor.

Cum a descoperit algoritmul de inteligență artificială molecula BRP

Pentru a ajunge la acest compus, echipa de la Stanford a analizat activitatea enzimei prohormon-convertază 1/3, responsabilă de transformarea proteinelor mari în peptide cu rol hormonal, categorie din care face parte și GLP-1. Oamenii de știință au construit un algoritm de inteligență artificială numit „Peptide Predictor”, cu ajutorul căruia au scanat aproximativ 20.000 de gene umane.

„Algoritmul a fost absolut esențial pentru descoperirile noastre”, a precizat Katrin Svensson. Aplicând filtre succesive, cercetătorii au izolat 373 de prohormoni din care ar fi putut rezulta 2.683 de peptide. Ulterior, au selectat 100 de candidați pe care i-au testat în laborator, pe culturi de celule nervoase. Dacă GLP-1 a amplificat activitatea neuronală de până la 3 ori față de celulele de control netratate, peptida necunoscută până atunci și denumită ulterior BRP a declanșat un răspuns de 10 ori mai puternic.

Rezultatele experimentelor pe animale: slăbire din grăsime, nu din mușchi

Pentru a verifica dacă stimularea neuronală observată în laborator se traduce prin modificări reale ale greutății, echipa a administrat BRP prin injecție intramusculară, înainte de hrănire, atât la șoareci cu constituție slabă, cât și la porci de talie mică – aleși deoarece fiziologia și obiceiurile lor alimentare reflectă mai fidel metabolismul uman. În prima oră după administrare, animalele tratate au mâncat cu până la 50% mai puțin decât era estimat.

Într-o etapă ulterioară, șoarecii obezi au primit injecții zilnice cu BRP timp de 14 zile. La finalul celor două săptămâni, exemplarele tratate au slăbit în medie 3 grame, în timp ce grupul de control netratat a câștigat aproximativ 3 grame în greutate. Aproape toată scăderea ponderală a provenit din reducerea masei grase, cu păstrarea masei musculare – un obiectiv vital în tratarea obezității, deoarece țesutul muscular susține forța fizică, mobilitatea și sănătatea metabolică. În plus, animalele tratate au înregistrat o îmbunătățire a toleranței la glucoză și la insulină, semn că organismul gestionează mai eficient zahărul din sânge.

Monitorizarea comportamentală și fiziologică a șoarecilor și a porcilor nu a scos la iveală modificări semnificative în privința mișcării, consumului de apă, anxietății sau eliminării materiilor fecale – un detaliu important, având în vedere că constipația este un efect advers frecvent al medicamentelor de tip Ozempic. Totuși, cercetătorii atrag atenția că testele pe animale nu pot garanta absența grețurilor la oameni, fiind necesare studii clinice pentru a stabili profilul real de siguranță.

Evaluarea medicului Florin Ioan Bălănică: „Un alt mod de acțiune” și rolul dopaminei

Dr. Florin Ioan Bălănică. Fotografie din arhiva personală

Într-un dialog cu HotNews, medicul Florin Ioan Bălănică, psihonutriționist specializat în comportamente alimentare, a confirmat că direcția cercetărilor de la Stanford reprezintă viitorul în domeniu. „De acum încolo, următorul pas în terapia obezității va fi fix acesta: descoperirea de variate molecule care să fie cel puțin la fel de eficiente ca dubla moleculă, tirzepatida, dar cu efecte adverse mai reduse”, a declarat specialistul, referindu-se la agonistul dual GIP și GLP-1 conținut de medicamentul Mounjaro.

Medicul a explicat că noile peptide se diferențiază fundamental prin modul în care transmit semnalele către creier. „Discutăm despre un alt mod de acțiune. Nu discutăm despre un mod de acțiune ca al agoniștilor GLP-1. Agoniștii GIP și GLP-1 sunt conectați cu creierul prin nervul vag și spun creierului că e gata. Aici discutăm despre acele peptide cu o altă modalitate de acțiune”, a punctat dr. Bălănică, referindu-se la instalarea senzației de sațietate și la noua moleculă descoperită.

Cu toate acestea, el a temperat așteptările imediate, subliniind că „nu există, în momentul de față, niște studii extrem de serioase și care să ne pună la dispoziție un produs testat care să înlocuiască agoniștii GIP și GLP-1”, tratamente precum Mounjaro imitând hormonii naturali pe o durată mult mai lungă decât cei produși de organism.

În privința reacțiilor adverse, psihonutriționistul avertizează că „nu poate exista o formă de tratament chimic care să aibă numai plusuri”. Evitarea complicațiilor grave – precum afecțiunile glandei suprarenale, ale pancreasului sau paratiroidei, care pot evolua de la pancreatită acută până la patologii oncologice – este absolut necesară, scopul terapiei fiind să facă bine pacienților. Pe de altă parte, spune medicul, manifestările ușoare precum greața, vărsăturile sau senzația de prea plin sunt chiar mecanismele care îi opresc pe pacienți să mai consume alimentele de dinainte.

Dr. Florin Ioan Bălănică atrage atenția și asupra componentei psihologice a mâncatului compulsiv – acel „drum la frigider” de seară. Indiferent dacă am avut o zi obositoare în care nimic nu ne-a ieșit sau, dimpotrivă, o zi foarte bună, avem tendința să apelăm la o prăjitură sau la alimente nepotrivite pentru a ne acoperi necesarul de dopamină și a ne valida trăirile.

„Noi trăim niște vremuri hiperdopaminice și căutăm prin tot ceea ce ne înconjoară această excitație cerebrală. Scroll-ul este o excitație cerebrală, consumul de alcool, de droguri, de zahăr, tutunul, sexul, toate acestea sunt elemente care ne duc într-o zonă de hiper dopamină. Acesta este lucrul pe care noi îl căutăm: starea, senzația pe care ne-o dă substanța respectivă. Noi consumăm întotdeauna ceva, nu pentru că acel ceva ne interesează, ci ne interesează starea ulterioară, starea de după ce mănânc o prăjitură, starea de după ce beau un pahar cu vin și așa mai departe.”

— Dr. Florin Ioan Bălănică

Ce etape mai trebuie să parcurgă cercetarea

Deși echipa de la Stanford a început deja pregătirile pentru a evalua siguranța și eficacitatea BRP la subiecți umani, molecula se află încă la început de drum. Cercetătorii trebuie să identifice mai întâi receptorii specifici de la suprafața celulelor care recunosc BRP – proteinele specializate ce captează semnalele chimice și declanșează răspunsul biologic –, pentru a înțelege pe deplin mecanismul prin care sunt reglate foamea și metabolismul.

O altă provocare majoră o reprezintă durata de viață a substanței în corp. Deoarece peptidele sunt descompuse relativ rapid de organism, un eventual tratament ar putea impune injecții frecvente. Din acest motiv, oamenii de știință caută soluții pentru a prelungi activitatea BRP, astfel încât viitoarea terapie să fie cât mai comodă pentru pacienți, în cazul în care testele pe oameni vor confirma succesul din laborator.


Explorează subiectele:

molecula BRPUniversitatea Stanfordobezitate


Citește și:

populare
astăzi

1 Așa o fi? / Picanterii de la Antena 3, dezvăluite de un fost jurnalist

2 „Du-te, femeie, acasă!” / Antena 3, amendată din nou de CNA pentru aberațiile lui Gâdea

3 O tranzacție care dă de gândit, și cu iz de Rusia, într-o zonă cu potențial militar

4 Tăcere după trilaterala Trump-Putin-Xi: ce prevede documentul publicat de China

5 Realitatea paralelă pe care o văd rușii la televizor. Ce au relatat propagandiștii Kremlinului despre întâlnirea Putin-Trump-Xi