O PERSONALITATE PE ZI: Alexandru Davila, om de teatru şi dramaturg
Alexandru Davila, om de teatru şi dramaturg, s-a născut la 12 februarie 1862, în satul Goleşti, comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş. Era fiul lui Carol Davila, medic şi farmacist, general, întemeietorul învăţământului medical românesc.
Alexandru Davila a făcut studii gimnaziale la Institutul "V.A. Urechia" din Bucureşti (1873-1875), definitivându-şi-le la Liceul "St. Louis" din Paris (1876-1880), unde i-a cunoscut pe Paul Verlaine şi Sarah Bernhardt, se arată în volumul "Dicţionarul scriitorilor români" (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998). A fost funcţionar la Ministerul de Externe (1881), ataşat de legaţie la Roma (1882) şi Bruxelles (1883).
După debutul cu versuri în "Revista literară" (1885), a intrat pe adevăratul său drum: cel al teatrului. Ca director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1905-1908; 1912-1914) şi conducător al Companiei sale dramatice "Davila" (1909-1912), a reuşit să aducă o viziune modernă asupra artei spectacolului. A semnat numeroase articole şi cronici dramatice în care a impus principii temeinice în privinţa repertoriului, a regiei şi jocului actorilor, a militat pentru afirmarea dramaturgiei naţionale.
În anul 1900, cu ajutorul unei trupe de amatori, şi-a regizat prima piesă, comedia ("bluetta") "Le Cotillon", el însuşi jucând rolul personajului central (Jean Cantemir). Cu toate că a fost partizanul repertoriului contemporan, a mai pus în scenă, mai ales la Teatrul Naţional din Bucureşti, câteva mari spectacole cu piese clasice din dramaturgia românească şi universală ("Avarul" de Moliere, "Ulcica cu bani" de Plaut, "Nevestele vesele din Windsor" de Shakespeare, "Bărbierul din Sevilla" de Beaumarchais).
Alexandru Davila şi-a cucerit un loc important în cultura noastră prin drama istorică în versuri "Vlaicu-Vodă" (1902), preţuită în epocă, cât şi mai târziu, în care este evocat un episod al luptelor pentru independenţa Ţării Româneşti din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. La 12 februarie 1902 a avut loc premiera acestei piese la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu marii actori C.I. Nottara, în rolul titular, şi Agatha Bârsescu, în rolul Doamnei Clara, spectacolul întrunind sufragiile criticii şi ale marelui public.
În urma unui atentat comis asupra lui în 1915, Alexandru Davila a rămas paralizat, astfel că în următoarea perioadă şi-a dictat amintirile şi opiniile despre teatru, adunate în două volume cu titlul "Din torsul zilelor" (I-II, 1928). A primit Premiul Naţional în 1929.
A murit la 19 octombrie 1929, la Bucureşti. Începând din anul 1958 Teatrul de Stat din Piteşti îi poartă numele - Teatrul "Alexandru Davila". AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)
Sursa foto: www.jurnalspiritual.eu
