Un nou scandal are loc în sistemul de învățământ, de această dată la un colegiu din Buzău, unde o profesoară de Limba și literatura română este acuzată de analfabetism. Vorbim despre un conflict iscat între dascăl, elevi și părinți, care a escaladat zilele trecute prin demisia conducerii liceului, care nu a putut să o demită pe profesoară. Aceasta este susținută de Inspectoratul Județean, deși nu vorbește corect limba română și consideră că poezia „Luceafărul“ este roman, susțin elevii.

Elevii români, primii în Europa la analfabetism funcțional. Sursa foto: Shutterstock

Povestea, pe scurt: o profesoară de Limba și literatura română, care predă la Colegiul „Bogdan Petriceicu Hașdeu“ din Buzău, este acuzată de elevi și părinți că nu ar fi suficient de bine pregătită. Este motivul pentru care aceștia au cerut conducerii demisia dascălului. Însă lucrurile nu sunt deloc simple. Directoarea s-a plâns că nu are control asupra modului în care se fac angajările în școală, și nici asupra eventualelor demiteri. Astfel, în semn de protest la adresa Inspectoratului școlar, instituție pe care o consideră vinovată de tot ceea ce se întâmplă, directoarea și-a înaintat demisia.

„De aproape o lună a trebuit să privesc în ochii elevilor și ai părinților care nu mai puteau tolera situația ivită la clasă: faptul că un profesor de Limbă și literatură română este incapabil să susțină ora. Nu mai spun la un nivel ridicat, e vorba de erori grave, de confuzii între termeni, de dezacorduri, ceea ce este absolut inadmisibil. Am cercetat și s-a dovedit că tot ce au spus părinții și elevii era adevărat“, a declarat directoarea, potrivit EduPedu. Asta, în condițiile în care profesoara este doctor în filologie.

Și mai grav este faptul că aceasta le predă inclusiv elevilor de la clasele a XII-a, care se pregătesc să susțină Bacalaureatul și au nevoie de un profesor competent, spun ei. „Noi nu avem o opinie la ea la clasă, nu suntem speciali (cu ghilimelele de rigoare), nu se învârte lumea în jurul nostru, dacă îi spunem ceva ne ignoră, nu vrea să vorbească cu noi, ne-a zis că nu este dicționarul nostru, că nu vrea să ne predea, să căutăm noi. Se lua de anumiți copii, îi făcea incompetenți, că nu ne duce capul, ne-a adresat și foarte multe jigniri“. Este declarația unei eleve care învață la colegiul respectiv și care se gândește cu groază la examenul din vară. „Pentru doamna, «Luceafărul» este un roman. Și multe alte greșeli de genul acesta care nu sunt acceptate. Noi dăm Bacul la Limba și literatura română și ar trebui să avem cunoștințe bune“, a mai spus eleva. Profesoara mai este acuzată și de faptul că le dicta elevilor comentarii pe care le găsea pe internet.

Părinții, la rândul lor, sunt și ei revoltați. „Nu este posibil să ai un profesor de Limba română pentru care «Luceafărul» lui Eminescu este roman, nu poem. Nu e admisibil ca un profesor de Limba română care pretinde că este doctor în filologie să se exprime permanent cu «care», în loc de «pe care»… Doamna de Limba română nu vorbeşte corect gramatical: «Opera care o învăţăm astăzi». Am semnat un memoriu să fie schimbată. Schimbarea este singura soluţie. Nu este demnă de Colegiul «Hașdeu». Nu se exprimă corect, nu e nicio exagerare. Nu e posibil ca la un liceu de prestigiu să ajungem să avem discuţii despre aşa ceva…“, sunt doar câteva dintre plângerile părinților care cer insistent demisia dascălului.

Anomalia care confirmă regula

Ceea ce se petrece în aceste zile este o excepție, spun mulți specialiști în educație. O anomalie, un derapaj nefericit care, însă, confirmă regula. Cum de s-a ajuns într-o astfel de situație? Ce ar trebui făcut de acum încolo pentru ca astfel de gafe să nu mai existe? Sunt întrebări la care au încercat să ne răspundă mai multe voci din sistem.

„Tu, ca profesor, nu-ți poți permite să te duci în fața elevilor și să te faci de râs. E nevoie și de ceva mai mult respect de sine. Meseria de dascăl te obligă să te perfecționezi, să înveți toată viața. Lucrurile se schimbă. Trebuie să ții pasul. E o meserie care te ține conectat la un gen de realitate mereu în schimbare“, este de părere Ruxandra Achim, profesoară de Limba română la Colegiul „I.L. Caragiale“ din București. Însă, mai este un aspect pe care îl subliniază dascălul. „De multe ori, se întâmplă ca o anumită observație pe care o faci unui elev să fie interpretată greșit. Prin urmare, mulți profesori se retrag, preferă să rămână într-o zonă de neutralitate. Ne ocupăm de disciplina noastră, predăm, bună ziua, la revedere. Pentru că în ziua de azi orice gest s-ar putea preta unor interpretări tendențioase. Și atunci, bunele intenții ar fi putea fi receptate ca niște intenții rele. Vă spun din proprie experiență. Eu, de exemplu, am încercat să-mi reprim anumite forme de implicare, pur și simplu omenească. Pentru că mi-e teamă ca nu cumva să fie rău primite“, ne-a mărturisit prof. Ruxandra Achim.

Concluzia este tristă: funcționăm într-un sistem bolnav pe care nimeni în decurs de 30 de ani nu a încercat cu adevărat să-l resusciteze. „Nu că era perfect înainte, dar acum parcă s-a îmbolnăvit de tot“, a mai spus profesoara.

Meseria de dascăl nu are nimic de-a face cu ce se întâmplă, de cele mai multe ori, în sistemul de educație din prezent. „Eu nu spun că mă duc la serviciu. Eu spun că merg la școală. Și pentru mine este o nuanță foarte importantă. Pentru că nu e doar de bifat, așa, o condică, e mai mult decât atât. E o colaborare permanentă cu fiecare generație, e o descoperire reciprocă, e o chestiune de vocație. Trebuie să ții cont de faptul că acolo, în clasă, sunt oameni, nu doar o listă de nume“, a mai declarat prof. Ruxandra Achim.

Meseria de dascăl, pe cale de dispariție

Eugen Ilea, reprezentantul Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar din București, consideră că un astfel de conflict nu ar fi existat dacă sistemul de învățământ nu s-ar fi confruntat cu un deficit de resursă umană. „Este o problemă pe care noi, părinții, am semnalat-o aproape în fiecare an. Nu avem suficiente cadre didactice. Catedra nu mai este atractivă. Meseria în sine nu mai este căutată, iar profesorii care mâine-poimâine vor ieși la pensie nu vor mai putea fi înlocuiți. Chiar și acum avem, dacă ne uităm pe statistici, câteva mii de necalificați care își desfășoară activitatea în sistemul de învățământ. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple“, a precizat părintele.

Cum ar trebui procedat? Studenții care ies de pe băncile facultății și care vor să lucreze în sistemul preuniversitar ar trebui să facă mai multă practică. „Mai mult, ar trebui să funcționeze acea instituție a mentoratului. Cei tineri să poată lucra alături de cei mai în vârstă, cu experiență și să preia din cunoștințele acestora. Iar apoi, când vine vremea, să-i poată înlocui“. Pe de altă parte, o astfel de meserie trebuie remunerată pe măsură. „Iată încă o modalitate prin care statul ar putea s-o facă mai atractivă.“

Părintele aduce în discuție un alt aspect: meseria de dascăl ar trebui reinventată. Un absolvent al facultății de chimie, de exemplu, este în primul rând chimist. Chiar dacă el intră în învățământ și ajunge să predea la școală. „Să fii dascăl înseamnă mult mai mult de atât.“

Într-adevăr, meseria de dascăl înseamnă, înainte de toate, pasiune. „Dacă nu ai pasiune, nu o vei face niciodată cum trebuie“, explică și Sorin Hoară, vicepreședintele Federației părinților, care este și profesor universitar în Arad. Însă sistemul a ajuns într-un punct în care oferta de a fi cadru didactic este doar o ofertă de muncă. Și atât. „Sunt profesori care vin la clasă, predau lecția și pleacă. Dascălii adevărați sunt, din păcate, din ce în ce mai puțini“. Și din același motiv: „Meseria de dascăl nu mai este atrăgătoare. Nu prea se mai înghesuie nimeni. O vor face, probabil, cei care își vor da seama că este o meserie călduță. Dar care nu au neapărat chemare pentru ea. Odată ce ai intrat în sistem, sistemul nu te mai poate da afară“, mai spune Sorin Hoară. Iar locul de muncă devine convenabil, comod. Cât despre pasiune, dăruire... acestea au devenit noțiuni din ce în ce mai abstracte.

Sorin Hoară recunoaște un lucru și o face cu părere de rău: „Dacă aș putea să schimb ceva în țara asta, ca să ne fie mai bine, aș pune accentul pe educație. Pentru că de aici pornește totul. Dacă vrem ca peste 20 de ani să avem un viitor frumos pentru copiii noștri, trebuie să reevaluăm sistemul de educație“.

Un sistem, spunem noi, care să ne educe copiii, să-i crească frumos, să ni-i facă oameni. Și profesori pentru care școala nu este doar un job, iar elevii nu sunt niște roboți cărora să le livreze doar o informație seacă.

„Profesorii pot să fie profesori-ghilotină, care taie aripile elevilor, și profesori-trambulină, care îi ajută pe elevi să ajungă sus, foarte sus. Profesorii pot să fie profesori-vânt, pentru care cariera didactică este doar un popas spre altă carieră, și profesori-soare și pământ, care știu că «meseria» de profesor este calea vieții lor și încălzesc la inima lor inimile multor generații“, este mesajul postat pe Facebook de profesorul universitar Ovidiu Pânișoară, și care se potrivește ca o mănușă situației disperate în care se află educația românească.