O profesoară de economie din SUA a decis să-și părăsească soțul, cu care avea un copil și apoi să-și unească destinele cu o femeie. Ea a împărtășit experiența într-o carte.

Profesoara a decis să rupă relația cu soțul ei, după ce a constatat că nu se implică în viața de familie și în creșterea copilului lor.

Într-o carte pe care a scris-o pe acest subiect ea spune că și-a ascuns frustrările mult timp, dar a descoperit că trebuie să o facă, scrie Daily Mail.

„Vreau să știi că am renunțat la această căsnicie”, i-am spus. „Nu mai vreau să fiu cu tine. Nici cu alt bărbat.” Apoi am aruncat bomba: „Dacă voi fi cu cineva, vreau să fie o femeie”. Spunând asta, nu eram doar crudă fără motiv sau nu căutam să provoc o reacție. În acea dimineață din 2021, am simțit că nu doar soțul meu, ci bărbații în general, nu puteau satisface nevoile mele sau ale copilului meu.

Era vorba despre ani în care am purtat povara invizibilă și nesfârșită a treburilor casnice. Despre faptul că nu numai că eram cea care aducea banii în casă, dar eram și cea care ținea totul împreună – soțul meu „ajuta”, dar nu își asuma niciodată vreuna dintre sarcinile care îmi umblau constant prin cap: îngrijirea copiilor, treburile casnice, mesele, ședințele școlare, petrecerile de ziua de naștere, programările la doctor”, s-a destăinuit profesoara.

Femeia, profesoară de economie la una dintre cele mai bune școli de afaceri din America știa că faptele și cifrele dovedeau că viața ei era la fel ca a multor alte femei – pe măsură ce acestea au intrat pe piața muncii și au început să câștige mai mult, iar bărbații nu s-au adaptat la noua realitate a vieții de familie.

„Așadar, faptul că am anunțat că vreau să mă întâlnesc cu femei nu avea legătură cu sexul – deși conștientizarea faptului că nu eram în totalitate heterosexuală m-a ajutat. Era mai degrabă o chestiune de echitate, de convingerea că numai cu o altă femeie aș putea construi un parteneriat în care sarcinile să fie împărțite”, spune aceasta.

Femeile muncesc mai mult ca bărbații

Statisticile Institutului de Studii Fiscale demonstrează că femeile efectuează în medie cu aproape două ore mai multă muncă neplătită pe zi decât bărbații.

„Când am plecat, am anunțat fără remușcări pe Facebook: îl părăseam pe soțul meu, deveneam părinți iubitori și eu deveneam lesbiană. Nu era ceva pentru care aveam nevoie de sfaturi sau de aprobarea altora. Cred că mesajul meu a fost atât de clar încât oamenii au răspuns într-un ton similar, felicitându-mă, apreciind postarea mea și spunându-mi că îmi doresc să fiu fericită. La scurt timp după ce eu și fiul meu ne-am mutat mai aproape de locul meu de muncă, reducând timpul petrecut în trafic de la câteva ore la zece minute cu bicicleta, m-am întrebat de ce mi-a luat atât de mult. Desigur, a fost supărător, dar sentimentul că m-am regăsit pe mine însămi a eclipsat tristețea. I-am explicat fiului meu în termeni cât mai simpli, dar sinceri, că am considerat că noul nostru stil de viață ne-ar putea face pe toți mai fericiți. Și, spre surprinderea mea, am văzut cum relația noastră a înflorit. Pentru că eram mai fericită. Mai relaxată. Mai răbdătoare cu el. Impactul asupra stării mele mentale a fost imediat. Noua mea casă era ordonată. Nu mai trebuia să fac curat după un adult. Resentimentul acru care mă măcina pe dinăuntru a dispărut pur și simplu.

Dar nu am început imediat să ies cu femei. A fost nevoie de încurajarea prietenilor pentru ca, după câteva luni, să-mi creez cu emoție un profil pe Tinder. A fost ca o a doua adolescență pentru mine – îmi făceam griji dacă femeile pe care le găseam atractive mă vor plăcea și ele, îmi făceam griji dacă știam cum să fac... toate astea? (Amuzant, o prietenă lesbiană mi-a cumpărat o carte intitulată „So You Want To Be A Lesbian?” (Deci vrei să fii lesbiană?))”, mai scrie profesoara.

Ea povestește cum a fost relația cu partenera ei de viață,

„Când Sondra, producătoare de evenimente și muziciană, s-a mutat cu noi, a spălat o grămadă de rufe fără să comenteze, a curățat băile după noi și a cumpărat gustările preferate ale fiului meu în drum spre casă. Erau gesturi obișnuite, dar ceea ce m-a impresionat a fost faptul că erau automate. În atât de multe căsătorii heterosexuale, chiar dacă un bărbat își face treaba, adesea o face pentru că soția lui i-a spus ce trebuie să facă; el nu își asumă responsabilitatea egală pentru gospodărie.

Cu Sondra, pentru prima dată, nu mai eram cuprinsă de panica tăcută că, dacă nu-mi amintesc, lucrurile nu vor fi făcute, sau că trebuie să deleg și să scriu liste pentru toate. Și asta mi-a schimbat viața.

Amândouă lucram cam același număr de ore și eu câștigam puțin mai mult decât ea, dar nu asta era important. Niciodată nu a fost vorba de bani, ci de împărțirea sarcinilor casnice”.

Profesoara spune că nu încarajează lesbianismul, ci că volumul ei oferă strategii pentru femei pentru a găsi partenerul potrivit sau pentru a renegocia acordul cu cel pe care îl au deja.