Mesajul unei angajate într-o cafenea, mulțumită că va fi la lucru de sărbători, a stârnit o mică revoltă pe rețelele de socializare. Pentru numeroși români, Crăciunul și Revelionul au rămas „sfinte” în privința odihnei și a timpului liber, deși în trecut erau obligați să muncească în aceste zile.

Multe cafenele vor rămâne deschise de sărbători. Foto: Freepik.com

O tânără a stârnit un val de reacții pe platforma TikTok după ce a răspuns într-un clip video că munca de sărbători îi aduce numai avantaje.

Mesajul tinerei a supărat mulți români

„Sunt plătită dublu, toți banii vin la mine în buzunar, lucrez că vreau și că pot”, a spus aceasta, răspunzând unui mesaj în care i se spunea că a munci de sărbători este „sclavie pentru angajați”.

Mulți români s-au declarat revoltați de ideea de a munci în zilele de Crăciun.

„De sărbători nu se lucrează! Lucrează doar patronii nesătui de bani”, a transmis unul dintre aceștia.

Fiecare trebuie să aibă parte de sărbători, crede altcineva, în timp ce alți români cred că pentru o zi petrecută la lucru de Crăciun angajații ar trebui plătiți cel puțin triplu. Alții explică nevoia de a lucra de sărbători prin salariile mici sau prin temerea de patron.

„Să mă ierte Dumnezeu, dar de sărbători nu prea se lucrează decât la benzinării și spital… Nu e de ajuns tot anul? Sărbătorile de Crăciun poate se fac mai mult în familie”, crede altcineva.

„Noi suntem fierți pe muncă, mai ales de sărbători. Păi ce înseamnă să stai cu familia sau cu prietenii, să petreci? Nu ne trebuie. Noi vrem muncă. Crăciun, Paște, Revelion nu ne trebuie, noi suntem fierți pe muncă. Venim bonus fără bani”, completează un alt român.

Fiecare angajat are dreptul să se odihnească și să simtă sărbătorile, nu doar patronii, adaugă un alt internaut. Altcineva o compătimește pe tânără.

„Nu merită… sunt câteva zile de sărbătoare într-un an. O spune unul care a lucrat de sărbători… dar este bine că aveți atitudine pozitivă. Banii plătiți dublu nu mai contează când vrei să fii acasă cu familia. Momentele sunt rare și trec. Toată viața alergăm după bani, dar nu se alege nimic”, afirmă acesta.

Între ironii și „păcate”

O altă româncă ironizează alegerea tinerei.

„Sunt convinsă că săraca fată nu ar fi vrut să stea cu familia sau prietenii de sărbători, să meargă la colindat sau să facă orice face un om normal. Asta era visul ei: să servească cafele la 20 de oameni care nu au ce face acasă, să bage bani în buzunar la patroni. Aș vrea să văd măcar un patron la muncă într-un mall sau cafenea în ziua de Crăciun până la 10 seara”, crede aceasta.

Unii cred că este neobișnuit ca un om să își dorească să muncească de sărbători.

„Dragi tineri, nu mai acceptați să lucrați pe mizerii de salarii. Patronii români au de unde să ofere salarii bune, chiar mai mari ca în Occident”, îi transmite un alt internaut.

Altcineva crede că a munci de Crăciun este păcat.

„Dacă tradițiile le pierdem, ne pierdem pe noi. Și așa ajungem, fără să vrem, sclavii banilor… Pe lângă credință, asta mai avem: sărbătorile legale. Păcat… Nu există așa ceva — liber de sărbători trebuie să aibă toți angajații”, afirmă acesta.

Dacă toată lumea ar sta acasă, nu ar mai lucra nimeni de sărbători în cafenele , adaugă un alt român.

„După ce a oprit camera, plângea...”, adaugă altcineva.

Lumea lenevește de sărbători, se trezește târziu, petrece timpul cu cei dragi, iar o cafea știe oricine să facă, spune un alt român, recomandându-i tinerei să își ia liber. Altcineva povestește că, fiind în Spania, a preferat să își dea demisia decât să meargă la lucru într-o zi de Crăciun. Un alt român spune că a avut o afacere, dar le oferea liber angajaților de sărbători, deoarece oricum nu se îmbogățea în trei zile.

„Nu toți banii ajung în buzunarul tău. Îi faci jumătate cu statul”, concluzionează altcineva.

Sărbătorile aduc mai multe zile libere decât în trecut

În România, legislația muncii a suferit schimbări majore începând cu 1990, când, prin Decretul-lege 95/1990, săptămâna de lucru a fost redusă de la șase la cinci zile lucrătoare. Cu timpul, zilelor de sâmbătă și duminică li s-au adăugat tot mai multe zile libere legale, numărul lor ajungând la 15 în prezent.

În 2025, acestea sunt: 1–2 ianuarie – Anul Nou; 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române; Vinerea Mare – înaintea Paștelui ortodox; Duminica Paștelui și Lunea Paștelui (2 zile); 1 mai – Ziua Muncii; 1 iunie – Ziua Copilului; Rusaliile – duminică și luni (2 zile); 15 august – Adormirea Maicii Domnului; 30 noiembrie – Sfântul Andrei; 1 decembrie – Ziua Națională a României; și 25–26 decembrie – Crăciunul (2 zile).

Înainte de 1990, angajații din România lucrau șase zile pe săptămână, duminica fiind singura zi liberă. Sărbătorile religioase nu erau considerate zile nelucrătoare, iar sărbătorile legale de care se puteau bucura erau, în deceniile comuniste, doar trei: 1 Mai – Ziua Internațională a Oamenilor Muncii, 23 August – Ziua Națională a Republicii Socialiste România și 30 Decembrie – Proclamarea Republicii (1947).

De altfel, de 1 Mai și 23 August, mulți români erau nevoiți să își petreacă o parte din zi la paradele și evenimentele publice organizate cu ocazia acestor sărbători. Alteori sărbătorile erau celebrate prin muncă și ore suplimentare.

Sărbători celebrate prin muncă în comunism

O notă informativă păstrată în arhivele Agenției Centrale de Informații (CIA) din SUA arăta cum decurgea activitatea în Uzinele 23 August, cu 15.000 de angajați în anii ‘50.

„În fostele uzine Malaxa, oamenii lucrează în trei schimburi de câte opt ore. Munca se desfăşoară continuu, fără pauze, iar angajaţii lucrează mult peste cele 48 de ore săptămânal, fără a primi venituri suplimentare. Munca suplimentară este făcută pentru a îndeplini „norma” impusă de management sau pentru a finaliza unele lucrări aşa numite „voluntare”, realizate gratuit în scopul aşa numitelor „sărbătoriri prin muncă” ale diverselor festivalur comuniste: Revoluţa din Octombrie, Aniversarea lui Stalin, Ziua Republicii Populare Române, 1 Mai, 23 August etc”., arăta raportul din 1952

Autorii săi menționau că iecare muncitor lucra 10 – 12 ore pe zi, la care se adăugau două ore de educaţie politică, de citire colectivă a ziarului partidului şi comentare a sa.

„Prin acest program zilnic terifiant instaurat pentru muncitori, comuniştii au reuşit să îi ţină pe aceştia departe de orice altă ocupaţie, chiar şi de cele personale, pentru că fiecare angajat, imediat ce programul de muncă se sfârşeşte, nu mai are altă dorinţă decât de a se relaxa şi de a se pregăti pentru noua zi de muncă”, arăta un alt document de arhivă, din 1952

La final de an, mulți muncitori nu scăpau de sarcini, fiind chemați la lucru pentru a îndeplini planurile trasate de partid. În primele zile din ianuarie, unii erau chiar menționați în presă, în relatări elogioase despre activitatea intensă din uzine.

„În noaptea Anului Nou, ca și în schimburile care au urmat în zilele de 1 și 2 ianuarie, dirijorii și stăpânii focului nestins au acționat cu pricepere și dăruire pentru a menține funcționarea agregatelor la capacitățile proiectate. Aflată la datorie în secundele despărțitoare de an și de cincinal, echipa de furnaliști, oțelari și laminatori a salutat noul an în plină și rodnică activitate. Am consemnat în acele clipe șarje de fontă și oțel a căror elaborare a început înainte de miezul nopții și a fost finalizată în prima oră a anului 1981”, scria publicația „Munca” în ianuarie 1981, într-un reportaj din Combinatul siderurgic Galați.

Zeci de mii de mineri din Valea Jiului erau, la rândul lor, nevoiți să coboare în subteran de sărbători, pentru a asigura aprovizionarea cu cărbune a industriei și a orașelor, adesea insuficientă în timpul iernii.

„În Aninoasa, viața minerilor nu a fost ușoară. Nu aveai Paști, nu aveai Crăciun, munceai și de Revelion, și câte două schimburi, pentru că România avea nevoie de cărbune. În fiecare dimineață te sculai și intrai jos. Intrai în subteran și nu știai dacă mai ieși afară”, își amintea Laurențiu, fost miner la mina de cărbune Aninoasa.

Sărbătorile religioase, interzise în anii '50

În primii ani de comunism, ziarele lăudau frecvent „hotărârea” angajaților unor instituții de a munci în zilele de 24 și 31 decembrie.

Regimul stalinist instaurat după Al Doilea Război Mondial încerca să facă uitată sărbătoarea Crăciunului, transformând-o într-o zi obișnuită de lucru. Moș Crăciun a fost înlocuit cu „Moș Gerilă”, iar pomul de Crăciun cu „pomul de iarnă”, în timp ce multe biserici rămâneau închise.

„Crăciunul a fost o zi lucrătoare în România. Puținele magazine particulare rămase au fost obligate să rămână deschise, iar în Ajunul Crăciunului toți funcționarii publici și muncitorii din întreprinderile de stat au fost avertizați că absența de la lucru în ziua de Crăciun ar fi considerată «sabotaj». Vânzarea de păsări între 24–25 decembrie a fost interzisă — se pare pentru a preveni orice încercare de a sărbători Crăciunul cu masa tradițională; oamenilor li s-a spus că măsura a fost luată pentru a asigura că va fi destulă pasăre pe piață pentru festivitățile de Anul Nou. Școlile au fost deschise în ziua de Crăciun și abia pe 26 decembrie elevii au fost lăsați în vacanță. Foarte puțini copii care au îndrăznit să iasă pe străzi în Ajunul Crăciunului pentru a colinda au fost arestați și bruscați de miliție, conform unei surse deosebit de bine informate”, relata un refugiat grec plecat din România în 1952, într-o notă păstrată în Arhivele Radio Europa Liberă (RFE).