Oana Moraru: Avem la cârma statului un băiețel greoi, speriat, înlemnit într-un corp mare și înalt, lipsit de contact cu propriile emoții
„Câteva cărămizi care se puseseră la fragila încercare de democratizare a României – zboară zilele astea, una câte una, șutate de bocancii unor golani mafioți”, scrie Oana Moraru, consultant educațional și fondator al unei școli private, pe pagina sa de Facebook. “Avem la cârma statului român un băiețel greoi, speriat, înlemnit într-un corp mare și înalt – lipsit aproape total de contact cu propriile emoții”, notează Moraru.
“Omu’ ăsta cu zâmbet cinematografic atât poate. Nu poate să joace. Îi e teamă de confruntări, amână decizii la nesfârșit, se refugiază în reflexe funcționărești și tabieturi protocolare, gândește lent, vorbește fără nuanțe, cu tonalități fabricate și forțate – toate cu mare consum energetic, unul care îl devitalizează și îl îngheață într-o rușinoasă inactivitate”, scrie Oana Moraru.
Citește mai jos textul integral scris de Oana Moraru, pe pagina sa de Facebook:
„Câteva cărămizi care se puseseră la fragila încercare de democratizare a României - zboară zilele astea, una câte una, șutate de bocancii unor golani mafioți - ei, de altfel, fiind mai vechi și mai "tradiționali" decât orice început de speranță europeană și de modernizare în țara asta.
Toate reușitele lor din ultimii doi ani mă fac să cred că vor ajunge la un moment dat să sărbătorească pe bune. Când noi toți vom fi învinși - unii dintre noi, chiar vânați.
În peisajul ăsta trist și grotesc, avem la cârma statului român un băiețel greoi, speriat, înlemnit într-un corp mare și înalt - lipsit aproape total de contact cu propriile emoții.
Îl blamați cu toții zilele astea, dar nu cred că poți avea altceva decât milă și disperare pentru situația în care, involuntar, a lăsat să fiarbă țara, ca broasca aia în apa clocotită.
Nu știu cum de ne putem păcali așa ușor asupra oamenilor - probabil pentru că mulți avem de-ale noastre cu sutele, încă neconștientizate. Dar omu' ăsta cu zâmbet cinematografic atât poate. Nu poate să joace. Îi e teamă de confruntări, amână decizii la nesfârșit, se refugiază în reflexe funcționărești și tabieturi protocolare, gândește lent, vorbește fără nuanțe, cu tonalități fabricate și forțate - toate cu mare consum energetic, unul care îl devitalizează și îl îngheață într-o rușinoasă inactivitate.
Ce blestem o fi pe țara asta să rămână suptă de secole de șmenari și învârtitori plini de vitalitate și încredere și condusă de bărbați rupți de sine, împietriți într-o masculinitate infantilă și impotentă?”
Pe 3 octombrie, Oana Moraru a descris-o și pe Proasta României:
„Femeia care reprezintă Guvernul României astăzi...
- nu face declinarea pronumelui relativ ”care” în aproape nicio frază (”oamenii care i-am întâlnit”);
- folosește ”a” ca articol posesiv universal, și în locul lui ”al, ai, ale, alor”;
- folosește cel puțin 5 tautologii în 10 minute de discurs - și acela planificat anterior (”am conversat și am discutat”)
- din lipsă de relevanță în idei folosește sintagma ”foarte important” cam la fiecare alte trei propoziții;
- în fraze alcătuite din trei propoziții, o leagă pe a treia total întâmplător de logica propoziției principale;
- la fiecare discurs, ne lovește cu deraieri lexicale de tipul ”scrupulos-scrofulos” al lui Caragiale, cu neaoșul lor umor involuntar pe care aproape am ajuns să-l așteptăm în vremurile astea deja prea triste (”protestatari - protestanți”, ”inundații-irigații”, ”decongestionat/deconcesionat”)
- păstrează aceeași tonalitate a glasului și același ritm al vorbirii, indiferent de ideile sau emoțiile exprimate de cuvinte;
- după epuizarea celor 4-5 idei pe care le comunică la început, își construiește celelalte trei sferturi ale discursului repetându-le în exact aceeași formulă, cu ceva mai multe fluturări ale genelor ei de plastic, dar fără nicio tresărire a vocii sau a vreunui mușchi facial;
Ce spune limbajul sărac, agramat și stereotip despre un om:
- lipsa lecturilor fundamentale în copilărie și în tinerețe, în anii formatori;
- schematism și rigiditate în gândire;
- putere mică de abstractizare și slabă abilitate de a conecta idei și formula raționamente autonome sau personale;
- memorie slabă;
- lipsă de nuanțe în judecată, incapacitate de înțelegere a conceptelor complexe, a metaforelor și a simbolurilor în raționamente, texte, comunicările celorlalți;
- incapacitate de planificare și decizie (analiză slabă, gândire critică redusă).
- conformism și dependență de altă autoritate în acțiune;
Într-o țară în care educația se prăbușește, analfabetismul funcțional se lăfăie în statistici, creierele bune pleacă - am ajuns, natural, să avem în fruntea țării emblema tuturor viciilor de gândire și exprimare. Suntem conduși de zombies. Eu nu știu de ce asta nu vă înfurie mai mult decât orice alt pericol care credeți că-i paște pe copiii noștri.”
