Oboseala recalificării, noul burnout: Inteligența artificială epuizează angajații
Până de curând, anii de experiență profesională reprezentau un atu esențial pe piața muncii. Astăzi, însă, chiar și specialiștii cu decenii de activitate se văd nevoiți să participe constant la programe de perfecționare pentru a ține pasul cu evoluția rapidă a inteligenței artificiale (AI).
O nouă formă de epuizare: „oboseala recalificării”
Conceptul de „oboseală a recalificării” (reskilling fatigue) este introdus de un studiu recent publicat în jurnalul Frontiers. Acesta descrie starea de extenuare generată de nevoia permanentă de a asimila noi competențe, impusă de ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice. Cercetătorii avertizează că acest fenomen poate contribui la creșterea nivelului de anxietate, la epuizare și la diminuarea încrederii în propriile capacități, în special în rândul profesioniștilor cu o experiență vastă.
Autorii studiului, intitulat AI-driven Skill Volatility and the Emergence of Re-skilling Fatigue: The Human Cost of Perpetual Learning, subliniază că problema nu constă în lipsa dorinței de a învăța, ci în transformarea dezvoltării profesionale într-o obligație permanentă, alimentată de teama de a-și pierde relevanța pe piață. Această presiune de a învăța constant poate genera un cerc vicios de oboseală, anxietate și lipsă de motivație.
Cei mai vulnerabili sunt profesioniștii aflați la jumătatea carierei, a căror identitate profesională a fost construită pe baza experienței acumulate. Pentru aceștia, expertiza dobândită riscă să se devalorizeze rapid, iar, în loc să le ofere stabilitate, poate deveni o sursă de stres.
Sursă foto: Shutterstock
AI intensifică munca, nu o reduce
Concluziile studiului din Frontiers sunt susținute și de o cercetare publicată în februarie 2026 în Harvard Business Review, intitulată „AI Doesn't Reduce Work - It Intensifies It”. Timp de opt luni, cercetătoarele Aruna Ranganathan și Xingqi Maggie Ye au analizat impactul inteligenței artificiale generative asupra activității într-o companie americană de tehnologie cu aproximativ 200 de angajați. Rezultatele contrazic promisiunea larg răspândită că AI ar duce la mai puțină muncă; productivitatea sporită nu s-a tradus printr-o reducere a volumului de muncă.
Dimpotrivă, angajații au început să preia sarcini pe care anterior le delegau, să lucreze simultan la mai multe proiecte și să își extindă programul de lucru dincolo de orele obișnuite. Întrucât multe activități au devenit mai ușor de inițiat, oamenii au acceptat tot mai multe responsabilități, estompând granița dintre timpul profesional și cel personal.
Unul dintre participanții la studiu a declarat: „Crezi că, dacă AI te face mai productiv, vei munci mai puțin. În realitate, nu muncești mai puțin. Muncești la fel de mult sau chiar mai mult”.
Rolul organizațiilor în gestionarea epuizării
Autorii studiului din Frontiers susțin că responsabilitatea adaptării la noile tehnologii nu poate fi lăsată exclusiv în sarcina angajaților. Ei recomandă ca organizațiile să aloce timp dedicat învățării în programul de lucru, să stabilească priorități clare în ceea ce privește competențele de dezvoltat și să evite implementarea modificărilor tehnologice într-un ritm care împiedică angajații să-și consolideze noile cunoștințe.
Recomandări similare vin și din partea cercetării publicate în Harvard Business Review: companiile trebuie să trateze inteligența artificială nu doar ca pe un instrument de creștere a productivității, ci și ca pe un factor care poate amplifica volumul și ritmul muncii. Fără limite clare și perioade reale de recuperare, beneficiile AI riscă să fie anulate de suprasolicitare, burnout și o fluctuație crescută de personal. Într-o piață a muncii în care tehnologia evoluează mai rapid ca oricând, provocarea nu mai este doar să înveți ceva nou, ci să reușești să înveți continuu fără a ajunge la epuizare. Dacă aceste avertismente se confirmă, avantajul competitiv al companiilor nu va mai depinde doar de viteza cu care adoptă inteligența artificială, ci și de modul în care își protejează angajații în acest proces.
Cum să rămâi relevant fără a te epuiza
Madi Rădulescu, Master Certified Coach (MCC) și managing partner al MMM Consulting International, a subliniat într-un interviu anterior că, în contextul dezvoltării accelerate a inteligenței artificiale, competențele digitale nu mai reprezintă un avantaj competitiv, ci o condiție de bază pentru a rămâne relevant pe piața muncii.
„Competențele digitale au intrat în limbajul nostru curent și oricine dorește să rămână relevant are nevoie să învețe să lucreze cu câteva aplicații de inteligență artificială, să înțeleagă cum să le folosească, ce să le ceară și cum să formuleze cerințele”, a explicat specialista.
Ea precizează că adaptarea nu înseamnă să încerci să ții pasul cu fiecare aplicație nou apărută, ci să înveți constant și selectiv, alegând instrumentele cu adevărat utile în domeniul de activitate. „Obiceiul de a scana permanent, poate chiar săptămânal, aplicațiile specifice industriei, să înțelegi cine ce face, la ce este bun și care merită folosită sau plătită trebuie să devină parte din realitatea noastră profesională”, recomandă Madi Rădulescu.
Specialista subliniază că, pe măsură ce AI preia tot mai multe sarcini tehnice și repetitive, diferența va fi făcută de competențele pe care tehnologia nu le poate reproduce:
Interacțiunea umană, empatia, atenția și prezența nu pot fi înlocuite de tehnologie, indiferent de gradul de dezvoltare al acesteia. Deși productivitatea crește foarte mult, capacitatea oamenilor de a crea sentiment de echipă și solidaritate nu va putea fi creată cu inteligența artificială.
– Madi Rădulescu
Impactul delegării proceselor de gândire către AI
Pe lângă presiunea învățării continue, cercetătorii atrag atenția și asupra unui alt risc: utilizarea excesivă a inteligenței artificiale poate reduce efortul cognitiv și afecta, în timp, gândirea critică. Un studiu realizat de cercetători de la Carnegie Mellon University și Microsoft Research, pe 319 angajați, a demonstrat că persoanele care aveau o încredere sporită în răspunsurile oferite de AI depuneau un efort de analiză mai redus atunci când utilizau aceste instrumente. Similar, o cercetare a MIT a observat că utilizatorii ChatGPT prezentau o implicare cognitivă mai scăzută și își aminteau mai greu propriile argumente decât cei care redactau texte fără ajutorul inteligenței artificiale.
Psihologul clinician Gabriela Marc, lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, a explicat anterior că problema nu este existența inteligenței artificiale în sine, ci tendința de a-i delega procese esențiale pentru dezvoltarea noastră cognitivă.
Din perspectivă psihologică, problema nu este că folosim inteligența artificială. Oamenii au creat dintotdeauna instrumente care să le ușureze viața și să le extindă posibilitățile. Dificultatea apare în momentul în care un instrument, creat inițial pentru a susține dezvoltarea umană, începe să înlocuiască procese care au fost proiectate să se formeze prin experiență directă, prin exercițiu, prin încercare și eroare și prin confruntarea cu necunoscutul.
– Gabriela Marc
Pentru a ilustra acest fenomen, Gabriela Marc a comparat situația cu imobilizarea inutilă a unui membru sănătos. La început, evitarea efortului poate părea mai comodă, însă, în timp, ceea ce nu mai este exersat începe să slăbească. În mod similar, spune psihologul, dacă apelăm automat la inteligența artificială pentru orice activitate care necesită reflecție, riscăm să ne folosim tot mai puțin propriile capacități de analiză și luare a deciziilor.
„Atunci când externalizăm constant aceste procese către inteligența artificială, riscăm să pierdem nu doar exercițiul unei abilități, ci ceva mult mai subtil: încrederea că putem gândi, crea și decide prin propriile resurse”, a avertizat Gabriela Marc.
Explorează subiectele:
