Luna trecută, Vladimir Putin a stârnit noi îngrijorări cu retorica sa sfidătoare privind ultilizarea de arme nucleare. Cu toate acestea, experții militari spun că autocratul rus are încă o serie de mijloace non-nucleare în mânecă pe care le-ar putea folosi pentru a escalada în timp ce încearcă să-și reducă pierderile pe câmpul de luptă din Ucraina, scrie „The Hill“.

Principalele tipuri de arme chimice sunt agenții nerotoxici Foto Shutterstock

1. Armele biologice

Rusia a moștenit părți din programul sovietic de dezvoltare a agenților patogeni biologici. Și Departamentul de Stat consideră că Moscova susține în continuare acest program. Robert Petersen, analist la Centrul pentru Siguranță Biologică și Pregătire Biologică, a remarcat că, deși nu există dovezi clare privind existența unui program de dezvoltare de arme biologice la scară largă, informațiile publice indică cu tărie că Rusia a menținut și modernizat până acum ceea ce a rămas de la URSS. „ Cel mai probabil, armata rusă caută acum o armă care să schimbe cursul războiului pe câmpul de luptă din Ucraina și care ar putea fi utilă și în războiul mai larg împotriva NATO ”, crede Petersen.

2. Atacurile chimice

Dacă Rusia ar lansa un atac chimic sau biologic, ar fi relativ ușor de confirmat. Prin urmare, experții sunt convinși că Moscova va încerca să organizeze o operațiune „sub steag fals”, încercând să mascheze totul de parcă Ucraina își otrăvește propriul popor pentru a discredita Federația Rusă. Ben Connable, profesor de studii de securitate la Universitatea Georgetown, consideră că astfel de eforturi sunt cel mai probabil sortite eșecului. Cu toate acestea, aceasta poate fi totuși o tactică eficientă pentru publicul autohton rus. Dar zilele în care era posibil să se arunce praf în ochii liderilor și reporterilor occidentali au trecut de mult. Informațiile și expertiza occidentală avansate nu vor permite armatei ruse să folosească în secret arme chimice”, consideră expertul. Un astfel de atac este de natură să întărească hotărârea Ucrainei și să sporească și mai mult sprijinul occidental pentru armata ucraineană. În același timp, trupele ruse, care vor încerca să treacă la ofensivă în teritoriul infectat, își vor asuma mari riscuri. Principalele tipuri de arme chimice sunt agenții nerotoxici, precum și toxinele care provoacă arsuri, sufocare și otrăvire a sângelui. Toate sunt concepute pentru a ucide sau mutila. Profesorul de la Harvard Kennedy School, Matthew Bunn, a spus că Rusia poate vedea un atac chimic ca o mișcare mai puțin riscantă decât utilizarea de arme nucleare.

3. Distrugerea barajelor

Printre alte opțiuni pe care Rusia le are în vedere pentru a suprima ofensiva ucraineană din sud se numără și distrugerea barajelor de pe Nipru. Branislav Stancev, profesor de științe politice la Universitatea din California din San Diego, a spus că armata rusă ar putea distruge două baraje în amonte. „ Acest lucru va duce la inundarea întregului mal stâng al Niprului și îi va forța pe ucraineni să evacueze sute de mii de oameni în loc să atace Herson, ca să nu mai vorbim de victime în masă ”, crede Stancev. „ Ultraradicalii de la Moscova îndeamnă și ei să se lovească barajele din nordul Kievului. Consecințele ar fi catastrofale, întrucât zonele joase care ar fi inundate sunt foarte dens populate ”, a adăugat el. Rusia a lovit deja infrastructura critică în întreaga țară. Luna trecută, rachetele rusești au avariat un baraj din Krivoi Rogh , forțând evacuarea a peste o sută de oameni.

4. Mijloace convenționale de război

Atacurile rusești cu rachete asupra infrastructurii civile din această lună au arătat că Rusia este capabilă să intensifice războiul prin mijloace convenționale. Mobilizarea de către Putin a sute de mii de noi soldați în Rusia demonstrează dorința lui de a trimite mai multe forțe la război, indiferent de riscul politic. „ Pierderea locuințelor și lipsa accesului la combustibil sau electricitate din cauza daunelor infrastructurii pot fi o chestiune de viață sau de moarte dacă oamenii nu se pot încălzi ”, a declarat directorul OMS pentru Europa, Hans Henry Kluge.