Generalul (r) Virgil Bălăceanu, ofițer care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, un scenariu plauzibil, dar despre care nu se vorbește. O înfrângere totală a Ucrainei ar avea un dublu impact asupra Europei și a României și ar putea să însemne un dezastru.

Ucraina deține tancuri Abrams fabricate în SUA. FOTO: Pixabay

Ucraina face față tot mai greu atacurilor dezlănțuite ale rușilor, iar situația pe front este una complicată. Pentru țările din Uniunea Europeană este esențial ca ucrainenii să reziste și să nu piardă acest război, motiv pentru care toți ochii sunt pe războiul provocat de Federația Rusă prin invadarea vecinei sale.

Mulți analiști militari și experți în politică internațională și geopolitică au vorbit despre riscurile enorme în cazul în care Ucraina ar fi înfrântă. Astfel, s-a scris și s-a vorbit despre faptul că o Rusie învingătoare le-ar face o viață grea aliaților cu care ar avea graniță comună, iar România ar putea fi unul dintre ei. Alți experți au mers mai departe și au atenționat că odată victorioasă împotriva Ucrainei, după ce ar zdrobi orice rezistență a Kievului și ar pune în funcție un guvern marionetă, Rusia ar putea să-și îndrepte atenția către state precum Georgia și Moldova sau chiar spre anumite țări membre NATO, pe care să le atace.

Cel mai cumplit scenariu din Ucraina

Și dacă acesta pare cel mai cumplit scenariu, în realitate există unul cu adevărat catastrofal pentru europeni, inclusiv pentru România.

Generalul (r) Virgil Bălăceanu, ofițer care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei, spune că dacă ar câștiga războiul cu Ucraina, rușii ar putea să oblige armata ucraineană să se întoarcă împotriva Europei. Acesta ar fi scenariul de groază care ar trebui să dea frisoane și la Paris și Berlin, nu doar la București și Varșovia.

Iar dacă unii cred că odată învingătoare Rusia ar dezarma automat imediat Ucraina, se înșală. În primul rând, în acest scenariu, rușii ar instala la Kiev un regim marionetă, iar apoi ar avea opțiunea, dacă ar dori să atace state NATO, să oblige armata ucraineană să i se alăture. Cu o conducere docilă la Kiev, acest lucru nu ar constitui o mare problemă. Problema ar fi cu adevărat pentru statele NATO, în condițiile în care două dintre cele mai mari și mai puternice armate, cu experiență directă în câmpul de luptă, cea rusă și cea ucraineană, s-ar alia și ar porni la război.

„Nu putem să excludem absolut deloc un asemenea scenariu. Dacă subordonezi politic un stat, așa cum deja Federația Rusă face cu Belarusul, forțele care ți-au fost inamice îți devin peste noapte prietene și chiar acționează alături de tine. Ar fi un scenariu devastator pentru România și toată Europa”, spune generalul Bălăceanu.

Exemplul cecen

El dă ca exemplu Cecenia, țară care a înfruntat Rusia direct, în două războaie sângeroase de independență.

„Aș da un exemplu mai apropiat din istorie: Cecenia. Și cred că exemplul cecenilor este concludent. Cecenii au luptat în două războaie pentru independența lor, două războaie grele, ambele împotriva Rusiei. Și au pierdut cele două războaie, iar la ora actuală vedem că Rusia folosește din plin forța militară a Ceceniei chiar împotriva Ucrainei. Mâine, dacă vor zdrobi Ucraina, rușii ar putea decide să folosească și forța militară a Ucrainei. Sperăm să nu se ajungă însă aici”, mai spune generalul.

Pe de altă parte, armata Ucrainei este mult mai numeroasă, mai dotată și mai puternică decât cea cecenă, așa că șocul unei ipotetice întoarceri a armelor este ușor de anticipat. Deloc de neglijat, armata ucraineană deține și arme importante donate de statele NATO.

„La ora actuală, armata ucrainiană este printre cele mai puternice din lume. Este o armată foarte puternică printr-o experiență de război, fiind în cel de-al patrulea an al confruntării cu o altă forță formidabilă, Federația Rusă. Tocmai de asta Ucraina trebuie să rămână independentă și nu trebuie lăsată să fie aservită Federației Ruse. Ideal este ca Ucraina să fie ca un fel de scut, o pavăză în fața Federației Ruse. E un calcul logic, simplu. E categoric de preferat să avem o Ucraină aliată decât să devină un stat satelit Federației Ruse”, susține generalul.

Generalul Virgil Bălăceanu. FOTO: MApN

Însă cum în istorie nu există nicio garanție, scenariul poate fi considerat plauzibil. Pentru a fi 100% siguri că asta nu se va întâmpla niciodată, țările NATO, cu precădere cele europene, trebuie să ajute din răsputeri Ucraina să reziste. Și chiar dacă rușii nu ar folosi forța Ucrainei împotriva europenilor, ar putea fi tentați să atace anumite țări NATO. Cum și în ce context, explică generalul Virgil Bălăceanu

„Federația Rusă nu își permite cu siguranță să ducă război în paralel și cu Ucraina și cu NATO. Nu are o asemenea capacitate. Dacă ar câștiga în Ucraina și ar impune un guvern marionetă acolo, ar putea să o facă. Însă nu imediat. Rusia ar avea nevoie de câțiva ani pentru a se reface, chiar dacă ar învinge Ucraina. Ar avea nevoie de o perioadă de pauză ca să-și refacă forțele, să-și refacă stocurile, să regândească doctrina aducerii acțiunilor de luptă, să regândească structurile militare și dotarea lor. În schimb, dacă Rusia este victorioasă în fața Ucrainei, această țară va deveni un vasala Federației Ruse. Mai mult, rușii se vor apropria fizic de granița NATO, inclusiv de granița României. Și atunci ar începe fel de fel de probleme, chiar dacă nu s-ar ajunge la un război. Evident, cel mai grav ar fi un război”, explică generalul Bălăceanu.

Ca să prevină acest lucru, europenii, inclusiv România , trebuie să se înarmeze. În fața unor state bine înarmate, aliate și dispuse să se sprijine reciproc, strategii ruși nu doar că s-ar gândi de două ori înainte să atace, dar cel mai probabil nu ar risca sub nicio formă să facă acest lucru. Însă asta înseamnă ca toate țările membre ale Uniunii Europene să înțeleagă riscurile și să acționeze în consecință. Iar în acest moment există semnale că acest lucru s-a înțeles, cel puțin la Bruxelles și în marile capitale europene. Numai că, pentru a fi cu adevărat puternici, europenii trebuie să treacă de la declarații la fapte. Iar asta înseamnă o politică de înarmare și mai multă fermitate.

Un vechi obicei rusesc

Există în istorie mai multe momente în care o Rusie învingătoare pe câmpul de luptă a obligat armata învinsă să i se alăture împotriva inamicilor săi mai puternici. De altfel, aceasta este o practică veche de când există războaie și nu numai rușii au ținut cont de ea.

Un exemplu foarte cunoscut legat chiar de Ucraina este cel din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Atunci, Ucraina a fost pe rând o armă în mâinile Germaniei naziste, iar numeroși militari ucraineni au luptat împotriva Uniunii Sovietice sub conducerea lui Stepan Bandera, un aliat fascist al lui Adolf Hitler. Alți militari ucraineni, și mai mulți, au luptat însă sub steagul Uniunii Sovietice împotriva Germaniei naziste. Iar trupele ucrainene au fost printre cele care au ajuns până în apropierea Berlinului.

De altfel, România s-a aflat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial într-o situație asemănătoare. Armata Română a luptat inițial împotriva Uniunii Sovietice. După 23 august, când România a întors armele, sovieticii i-au obligat pe români să li se alăture în campania împotriva Germaniei naziste. Ce a urmat este consemnat în manualele de istorie. Armata Română a fost trimisă în avangardă, ajutându-i pe sovietici să zdrobească rezistența naziștilor rând pe rând în Ucraina și fosta Cehoslovacie.

Revenind la Ucraina, în cazul în care s-ar ajute în situația în care ucrainenii ar fi folosiți împotriva României și a Republicii Moldova, acest lucru nu ar reprezenta o premieră. Până acum, s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când ucrainenii aflați sub steag sovietic au luptat împotriva României, dar și în anii 90, atunci când a început Războiul din Transnistria, iar numeroși ucraineni au luptat cot la cot cu rușii împotriva moldovenilor.