Relațiile tensionate dintre Moscova și vecinii săi din regiunea Mării Caspice capătă o nouă dimensiune, odată cu apariția unor incidente și măsuri care, privite în ansamblu, sugerează o strategie concertată de presiune economică și geopolitică, scrie, în Zerkalo Nedeli, Mihailo Honciar, președintele Centrului pentru Studii Globale „Strategia XXI”.

Pe 22 iulie, în terminalul petrolier turcesc Ceyhan, punctul final al oleoductului Baku–Tbilisi–Ceyhan (BTC), autoritățile au detectat prezența unor compuși organoclorurați în petrolul livrat – o contaminare care poate afecta procesele de rafinare. În mod obișnuit, un asemenea incident ar fi rămas un subiect de interes strict tehnic. Însă, pe fondul relațiilor deteriorate dintre Rusia și Azerbaidjan, momentul și natura incidentului ridică semne de întrebare.

Aproape simultan, în portul rus Novorossiisk, s-au intensificat controalele asupra navelor străine, în baza unui nou decret prezidențial semnat de Vladimir Putin pe 21 iulie 2025. Potrivit acestuia, toate vasele care intră în porturile rusești din afara țării trebuie să obțină o aprobare prealabilă din partea Serviciului Federal de Securitate (FSB), indiferent de tipul încărcăturii sau destinația comercială.

Noile reguli maritime

Decretul nr. 502 modifică regimul de intrare în porturile maritime ale Federației Ruse, consolidând controlul FSB asupra traficului maritim internațional. Noile reglementări prevăd notificări obligatorii cu cel puțin 24 de ore înainte de intrarea în port și menținerea contactului radio continuu în timpul manevrelor portuare. Aceste măsuri vin în contextul unei serii de sabotaje neelucidate asupra unor petroliere care transportau țiței rusesc.

Oficial, noile reguli sunt justificate prin necesitatea sporirii securității maritime. Neoficial, însă, ele par să servească unui obiectiv mai amplu: limitarea capacității de export a statelor concurente pe piața globală a energiei.

Kremlinul și presiunea asupra Kazahstanului

Kazahstanul este profund dependent de portul Novorossiisk pentru exportul resurselor sale cheie – petrol, cărbune, cereale și îngrășăminte. Chiar dacă autoritățile de la Astana încearcă să diversifice rutele prin Marea Caspică și Turcia, infrastructura controlată de Rusia rămâne vitală. Astfel, măsurile adoptate de Moscova sporesc presiunea asupra economiei kazahe, deja tensionată de relațiile reci cu Kremlinul.

Exportul de petrol kazah reprezintă aproximativ 69 de milioane de tone anual, cu o producție totală de 90 de milioane. Companiile occidentale, precum Chevron, ExxonMobil, Shell și TotalEnergies, dețin poziții semnificative în sectorul energetic kazah. Tocmai aceste legături cu investitori străini sporesc vulnerabilitatea statului în fața măsurilor rusești.

Un joc geopolitic cu multe mize

-Strategia Moscovei pare să vizeze simultan mai multe obiective:

-Reducerea volumului de petrol non-rusesc pe piață, pentru a stimula prețurile;

-Tensionarea relațiilor dintre Kazahstan și investitorii occidentali, în contextul respectării cotelor OPEC+;

-Determinarea companiilor americane să facă lobby pe lângă administrația Trump pentru reducerea sprijinului militar acordat Ucrainei;

-Slăbirea frontului sancțiunilor occidentale, în special în domeniul energetic.

În paralel, Rusia încearcă să asigure prioritate pentru petrolierele companiilor americane în porturile sale, condiționând accesul de o atitudine mai favorabilă față de interesele Kremlinului.

Cazul Azeri Light și suspiciunile privind sabotajul

Petrolul contaminat descoperit în Ceyhan provine, în principal, din câmpurile petroliere Azeri–Chirag–Guneshli, aflate în fază de declin, ceea ce necesită metode de intensificare a extracției – unele dintre ele implicând compuși organoclorurați. Totuși, experții nu exclud o contaminare externă deliberată.

BTC transportă și cantități mici de petrol din Kazahstan, livrate prin terminalul Aktau și transferate în conductă după traversarea Mării Caspice. Acest lucru sporește suspiciunile privind originea exactă a contaminării – iar în contextul tensiunilor regionale, suspiciunile se îndreaptă către Moscova.

Analiștii notează și prezența unor angajați ai firmelor de securitate legate de companii militare private ruse în structurile ce oferă protecție pentru infrastructura energetică din Kazahstan. O posibilă infiltrare a acestora sporește incertitudinile privind siguranța traseelor energetice alternative.

Diversiune controlată sau avertisment politic?

Rusia dispune de capacitatea tehnică de a provoca incidente în infrastructura energetică a vecinilor săi, sub pretextul unor accidente tehnice. Însă consecințele unui astfel de act – inclusiv tensiuni diplomatice cu Turcia, UE și SUA – ar fi majore. De aceea, se preferă metode mai subtile: întreruperi temporare, controale neprevăzute, incidente ambigue – acțiuni care transmit semnale clare, dar nu pot fi ușor atribuite oficial.

Mesajul pare limpede: țările care aleg să ocolească Rusia în tranzitul energetic riscă să se confrunte cu piedici costisitoare.

Un șantaj cu tradiție

Aceste acțiuni se înscriu într-o practică mai largă de „control prin incertitudine” folosită de Kremlin în relația cu companiile energetice occidentale. Exemple recente includ suspendarea parțială a activității în portul Novorossiisk la scurt timp după declarații critice ale fostului președinte Donald Trump. Ulterior, lobby-ul corporatist – în special din partea Chevron și ExxonMobil – a contribuit la atenuarea retoricii anti-ruse la Washington.

Rusia oferă, în schimb, un „status quo” pentru companiile americane implicate în Kazahstan – cu o condiție: reducerea sprijinului acordat Ucrainei.

Acțiunile recente ale Rusiei reflectă o strategie complexă, în care instrumentele energetice, reglementările de securitate și relațiile corporatiste sunt combinate pentru a modela evoluțiile geopolitice din regiune. Deși nu există o legătură oficială între contaminarea petrolului azer și noile măsuri FSB, contextul general sugerează un model recognoscibil de presiune indirectă.

În fața acestei dinamici, reacția Uniunii Europene și a Statelor Unite va fi esențială. Consolidarea rutelor energetice alternative, aplicarea de sancțiuni mai ferme și susținerea Ucrainei pot constitui răspunsuri viabile. Totuși, pentru țările aflate la intersecția acestor influențe, precum Kazahstanul și Azerbaidjanul, marja de manevră rămâne periculos de îngustă.