Într-un discurs neașteptat de categoric, susținut la Adunarea Generală a ONU, președintele american Donald Trump a declarat că Ucraina poate „recuceri tot teritoriul pierdut” dacă primește sprijinul adecvat. A fost o afirmație care a stârnit, inevitabil, ecouri și controverse – atât în cancelariile occidentale, cât și la Kremlin.

Deși poate părea paradoxal, tocmai Trump – cunoscut anterior pentru poziții ambigue față de Rusia – deschide o fereastră de optimism pentru Kiev. Însă, la fel ca în război, declarațiile politice nu țin loc de realitate militară. Pentru că dacă e ceva ce războiul din Ucraina a demonstrat în acești ultimi trei ani și jumătate, este că voința singură nu învinge în fața artileriei, a tancurilor și a economiei de război.

Declarații și realități

Trump a susținut că „recuperarea granițelor inițiale este o opțiune reală”, condiționată însă de „timp, răbdare și sprijin financiar consistent din partea Europei și NATO”. Tot el a afirmat că economia rusă „șchioapătă”, iar Putin „luptă fără scop”. Replica Moscovei a venit prompt: economia rusă „îndeplinește toate nevoile armatei”, iar a crede că Ucraina poate recuceri teritorii este „o mare greșeală”.

Totuși, în spatele acestor schimburi de replici stă o întrebare reală: mai poate Ucraina învinge, în condițiile date?

Colonelul Philip Ingram, fost ofițer al armatei britanice și expert în informații, crede că da – dar cu multe nuanțe. Într-un interviu acordat Daily Mail, acesta explică: „Din punct de vedere militar strict, e extrem de greu ca Ucraina să împingă Rusia înapoi. Dar dintr-o perspectivă mai largă, geopolitică și economică, există o posibilitate reală. Condiția: susținerea pe termen lung și colapsul capacității Rusiei de a-și susține efortul de război.”

O confruntare disproporționată

Privind cifrele, contrastul este brutal. Rusia are peste 1,3 milioane de militari activi, Ucraina – aproximativ 900.000. Rezervele Moscovei sunt estimate la două milioane de oameni, față de 1,2 milioane la Kiev. La acestea se adaugă și cei aproximativ 11.000 de militari trimiși de Coreea de Nord pe frontul rusesc.

Și în ceea ce privește bugetele militare, Rusia cheltuie peste 126 de miliarde de dolari anual, în timp ce Ucraina are la dispoziție circa 53,7 miliarde – o sumă care include însă și ajutorul extern.

Pe front, diferențele se văd. Rusia deține peste 5.700 de tancuri, Ucraina – aproximativ 1.100. La capitolul forțe aeriene, raportul e devastator: 4.292 de aeronave rusești față de 324 ucrainene. Marina rusă numără 419 nave, cea ucraineană – 89.

Și totuși, Ucraina rezistă. Uneori, contraatacă. În multe cazuri, lovește cu precizie în infrastructura critică a Rusiei – rafinării, linii de aprovizionare, puncte logistice. Războiul s-a transformat, treptat, într-un duel între o mașinărie militară enormă și o țară aflată într-un efort total de supraviețuire națională.

Frontul invizibil: economia

Colonelul Ingram identifică cheia potențialului succes ucrainean în colapsul economic al Rusiei. Nu pe frontul militar. „Singura cale clară prin care Ucraina ar putea forța mâna lui Putin este blocarea exporturilor energetice ale Rusiei. Fără venituri din petrol și gaze, războiul nu poate continua”, spune el.

Pentru asta, ar fi nevoie de sancțiuni secundare împotriva Chinei, Indiei și altor state care cumpără energie rusească – o mișcare cu implicații diplomatice uriașe, greu de obținut.

Linia de apărare a Rusiei – o fortăreață de beton și oțel

După mai bine de trei ani de război, Rusia controlează aproximativ 19% din teritoriul ucrainean – inclusiv Crimeea, anexată în 2014. În regiunile ocupate, circa 3,5 milioane de oameni trăiesc sub administrație rusă.

În teren, pozițiile ruse sunt întărite de un sistem defensiv masiv: tranșee, câmpuri minate, obstacole anti-tanc și rețele de „dinți de dragon” – un sistem de fortificații pe care Ministerul britanic al Apărării îl numește „printre cele mai dense din lume”.

Ucraina nu dispune, în prezent, de capacitatea de a pătrunde prin aceste linii. Ar fi nevoie de sprijin aerian local, inginerie militară grea și artilerie masivă – toate lucruri în care Rusia are un avantaj clar.

Moralul, ultimul bastion

Și totuși, Ucraina are un avantaj intangibil, dar decisiv, afirmă colonelul britanic: moralul. „Acesta este ceea ce, în termeni militari, se numește componenta morală a puterii de luptă. Ea aduce cu sine determinare și un tip de reziliență greu de cuantificat. Rușii nu au acest lucru.”

Iar această motivație profundă este poate cel mai important activ al Ucrainei. Țara nu luptă pentru o hegemonie regională sau pentru sfere de influență. Luptă pentru supraviețuire. Pentru libertate. Pentru casele și familiile lor.

Afirmația lui Donald Trump, potrivit căreia Ucraina „poate recupera toate teritoriile ocupate”, este, într-adevăr, una îndrăzneață. Dar ea reflectă nu doar speranțele ucrainenilor, ci și realitatea unui război care, deși disproporționat, nu este lipsit de nuanțe.

Rusia are mai mulți soldați, mai multe tancuri, mai multe avioane. Are o industrie de apărare care produce în ritm accelerat. Dar Ucraina are voință, are sprijin internațional – și, poate mai important decât orice, are cauza justă.

Finalul acestui conflict nu va fi decis doar în tranșee, ci și în capitalele occidentale, pe bursele energetice și în laboratoarele de inovație militară, susține analistul militar.