În săptămânile premergătoare invaziei Rusiei, politicieni de rang înalt din opoziția ucraineană și foști miniștri erau frustrați. Aceștia l-au rugat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să se întâlnească cu ei, lucru pe care nu l-a făcut de la alegerea sa, relatează Politico .

De asemenea, de luni de zile, îl îndemnau să sporească finanțarea forțelor armate ale țării, cerând cu insistență ca rezerviștii ucraineni să fie chemați la datorie, în timp ce avertismentele Americii privind o invazie se intensificau, o invazie pe care Zelenski o considera încă improbabilă. Aceștia doreau o planificare intensivă a războiului, inclusiv elaborarea și publicarea ordinelor de apărare civilă, astfel încât oamenii să știe ce să facă atunci când armele vor fi folosite.

„Ucraina este prinsă în capcana unui lider național care nu gândește strategic", a afirmat Lesia Vasilenko, parlamentar și membru al partidului politic liberal și pro-european Holos, cu cinci zile înainte de invazie.

„Cred că acesta este lucrul pentru care va fi învinovățit mai târziu. Nu este vorba despre a ști totul. Este vorba despre refuzul de a avea în anturajul tău experți care știu ce întrebări să pună și consilieri care să te contrazică, iar noi s-ar putea să plătim un preț pentru asta", a mai adăugat Vasilenko.

Desigur, greșelile lui Zelenski , așa cum le văd Vasilenko și mulți alți parlamentari din opoziție, au fost iertate, dar nu au fost uitate. Iar aceste greșeli stau la baza îngrijorărilor lor pentru Ucraina postbelică. Ei văd un tipar care va deveni și mai îngrijorător atunci când armele nu vor fi mai utilizate, argumentând că punctele forte ale președintelui ca lider de război cu inimă de leu sunt nepotrivite pentru timp de pace.

Războiul nu a făcut nimic pentru a tempera nerăbdarea lui Zelenski față de complexitatea guvernării sau față de instituțiile care nu se mișcă atât de repede pe cât ar vrea el. Liderul de la Kiev preferă imaginea de ansamblu, ignoră detaliile și se bazează pe un cerc de prieteni de încredere.

A promis multe

Însă, în timp ce comediantul devenit președinte este lăudat în prezent de un Occident fascinat de retorica sa din timpul războiului, oratorul fermecător și abilitatea sa de a cuceri inimile publicului de la Washington la Londra și de la Bruxelles la Varșovia, Zelenski s-a zbătut ca președinte înainte ca Rusia să lanseze invazia.

A promis multe, probabil prea multe, dar a realizat foarte puțin.

„Ucraina are două probleme principale: războiul din Donbas și teama oamenilor de a investi în țară", a afirmat liderul de la Kiev la scurt timp după ce a câștigat alegerile. Însă eforturile sale anticorupție au stagnat în timp ce promisiunea sa de a rezolva problema Donbasului nu a dus nicăieri. Iar în dorința sa timpurie de a încheia un acord de pace cu președintele rus Vladimir Putin , care a refuzat o întrevedere, unii l-au criticat pe Zelenski pentru că s-a gândit prea mult la puterea sa de convingere și la carismă.

„El a crezut că pacea va fi ușor de stabilit, deoarece tot ce trebuia să facă era să „privească în ochii lui Putin" și să vorbească cu sinceritate cu el", a afirmat parlamentarul Mikola Kniazhitski.

„A devenit președinte fără a avea experiență politică sau experiență în gestionarea structurilor de stat. El a crezut că a conduce un stat este de fapt destul de simplu. Iei decizii și ele trebuie puse în aplicare”, a adăugat Kniazhitski. „Iar atunci când lucrurile au mers prost, reacția lui era întotdeauna: este „vina predecesorilor, care trebuie să fie închiși”, a mai precizat Kniazhitski.

Cu toate acestea, transformarea lui Zelenski din lider dezamăgitor pe timp de pace într-un, conform cuvintelor hiperbolice ale intelectualului francez Bernard-Henri Lévy, „tânăr și magnific părinte fondator” al lumii libere, a fost uimitoare.

„A devenit un lider convingător”

Chiar și criticii săi interni îl apreciază pentru calitățile sale de orator: Discursurile zilnice către ucraineni i-au liniștit, le-au dat o direcție și le-au ridicat moralul, chiar și atunci când spiritele s-au încins, ceea ce este de înțeles. Și recunosc că probabil a salvat țara prin faptul că a refuzat oferta secretarului de stat al SUA, Antony Blinken, de a „pleca” din Kiev.

„A devenit un lider convingător", a declarat Adrian Karatnicki, membru senior al Consiliului din Atlantic si autor al cărții „Battleground Ukraine: From Independence to the Russian War". Potrivit lui Karatnicki, punctele forte ale lui Zelenski ca orator se potrivesc vremurilor. „Este mai eficient acum, deoarece țara este mult mai unită și mai sigură de identitatea, interesele și obiectivele sale. El este în continuare același tip care a fost, un actor și un interpret, dar acest lucru îl face un lider de război ideal pentru că este capabil să întruchipeze impulsul public”, a adăugat el.

Însă atunci când politica normală este în joc și publicul nu este unit, Zelenski este un lider inconsecvent care schimbă scenariul și rescrie povestea pentru a urmări capriciile opiniei publice. „Când scopul public este clar, el are o mare putere, iar în timp de război are în spate puterea absolută a statului. Dar când trăsura se transformă din nou într-un dovleac, va trebui să facă față unei lumi foarte diferite”, a mai adăugat Karatnicki.

Și acea lume nu a dispărut cu adevărat.

Criticile politice interne sunt în creștere, deși puțin remarcate de o presă internațională încă uimită de farmecul lui Zelenski și captivată de povestea simplă a lui David împotriva lui Goliat.

Frustrarea este în creștere

Între timp, în Rada Supremă, Parlamentul țării, frustrarea este în creștere, parlamentarii plângându-se că sunt ignorați de Guvern. Zelenski s-a întâlnit o singură dată cu liderii opoziției de când Rusia a invadat Ucraina, și asta s-a întâmplat cu aproape un an în urmă.

„Rutina miniștrilor interogați de Rada a fost abandonată", a declarat Ivanna Klimpush-Tsintsadze, membră a Partidului Solidaritatea Europeană și fost vicepremier în guvernul anterior al fostului președinte Petro Poroșenko.

„Pe timp de război se cere ca deciziile urgente să fie luate rapid și se cer proceduri mai scurte. Și, prin urmare, este oarecum de înțeles”, a afirmat ea. „Dar vedem că deciziile sunt din ce în ce mai centralizate și concentrate în mâinile a tot mai puține persoane, iar acest lucru are un impact asupra echilibrului puterii politice și este dăunător sistemului de guvernare pe care încercăm să-l dezvoltăm și consolidării instituțiilor noastre democratice în conformitate cu criteriile stabilite de UE pentru convergență”.

Tsintsadze este îngrijorată că recentul val de arestări anticorupție a fost mai degrabă un exercițiu în perioada premergătoare a summitului UE-Ucraina din februarie, și care ar putea fi folosit ca o oportunitate de a centraliza și mai mult puterea. „Dacă cineva crede că centralizarea puterii este răspunsul la provocările noastre, acel cineva greșește", a adăugat ea. „Cred că este important să urmărim îndeaproape cum se dezvoltă cazurile de anticorupție, dacă vor exista investigații transparente și dacă statul de drept va fi respectat îndeaproape", a adăugat ea.

Conform lui Kniazhitski, nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că liderul de la Kiev este un politician populist. Cu toate acestea, ceea ce îl bucură pe parlamentarul opoziției este modul în care societatea civilă ucraineană a înflorit în timpul războiului, modul în care autonomia locală a fost consolidată datorită voluntariatului din timpul războiului și asistenței reciproce și modul în care unele organisme de stat au performat - în special căile ferate și sectorul energetic.

Acestea, împreună cu un puternic sentiment de apartenență națională, creat de conflict, vor constitui fundamentul unei Ucraine postbelice puternice, a spus el.