Adorat de femei, iubit de tinerii generației sale, apreciat de colegi, Geo Costiniu, actor al Teatrului Odeon din Capitală, a lăsat în urmă imaginea iconică a bărbatului, talentat, șarmant, puternic și sensibil.

Duminică, 23 aprilie, Geo Costiniu ar fi împlinit 73 de ani. S-a stins în august, anul trecut, după o grea suferință provocată de boală care nu iartă.

„A fost cel mai drăguţ şi mai pozitiv om din lume. A fost iubit de femei, de colegi”, povestea despre celebrul actor, actrița Dorina Lazăr.

Copil „minune”

Geo Costiniu s-a născut pe 23 aprilie 1950. Încă de la 8 ani a început să joace în televiziune unde a fost considerat unul dintre copiii „minune” ai micului ecran. Avea doar 14-15 ani când juca, alături de studenţii de la Teatru în roluri de licean, la Casa Studenţilor din Bucureşti.

A studiat cu Dem Radulescu şi Octavian Cotescu și a debutat pe scena Teatrului Bulandra, când încă nu absolvise facultatea, sub îndrumarea regizorului Liviu Ciulei.

A fost repartizat, după absolvire, la Teatrul Naţional Iaşi (1973 – 1974 ), unde, sub bagheta regizoarei Cătălina Buzoianu, a jucat în „Poveste de iarnă“, de Shakespeare şi „Istoria hieroglifică”, de Cantemir.

În 1974 a devenit actor al Teatrului Giuleşti/Odeon, pe scena căruia a interpretat numeroase personaje celebre: Felix în „Palaria Florentină”, de Eugene Labiche, vagabondul în „Omul care a văzut moartea”, de Victor Eftimiu, Rudi din „Patima roşie” de Mihail Sorbu și pe care l-a considera teatrul său de suflet .

În film a debutat în 1972, cu un rol secundar în „Paraşutiştii”, filmul egizorului Dinu Cocea.

Geo Costiniu - Anda Onesa, imaginea iconică pentru generaţia anilor '70

S-a impus în 1978 cu filmul regizat de Timotei Ursu „Septembrie”, o dramă în care a avut-o parteneră pe Anda Onesa.

„Septembrie”, este o capodoperă a filmului de dragoste românesc. Pelicula a reuşit să treacă de cenzura ceauşistă , deşi conţinea scene de nuditate, o premieră în cinematografia românească. Imaginea cuplului Geo Costiniu - Anda Onesa (protagonista acestor scene, atunci, o debutantă în lumea filmului, care a acceptat să-şi arate sânii în faţa tovarăşilor de la oraşe şi sate în vremuri în care se mergea mai mult obligat la cinema ) - a devenit iconică pentru generaţia anilor '70.

Geo Costiniu a mai jucat şi în „Ora zero”, regizat de Nicolae Corjos, în 1979, şi în „Neînvinsă-i dragostea”, un film din 1994 al lui Mihnea Columbeanu. Ultimul rol interpretat într-un film a fost în 1995, „Aştept provincia”, regizat de Domniţa Munteanu.

Ultimul său rol a fost în piesa de teatru în „Marchizul de Sade” de Doug Wright, în regia lui Beatrice Rancea, în 2005, unde a interpretat rolul unui nebun de la azil.

Geo Costiniu a fost în fruntea unui grup revoluţionar, în decembrie '89

La Revoluție, pe 24 decembrie 1989, actorul Geo Costiniu s-a aflat în fruntea unui grup de revoluţionari care a confiscat lăzi pline de sticle cu băuturi alcoolice din casa Zoiei Ceauşescu, precum şi carne şi alte alimente. „Să vadă toată lumea ce au băut criminalii noştri“, spuneau revoluţionarii în filmarea de la acea vreme. După ce au încărcat lăzile în maşină, în depărtare începuseră să se audă împuşcăturile revoluţiei. „24 decembrie şi tot trag ticăloşii“, se aude pe fundalul înregistrării video.

Geo Costiniu avea o anumite autoritate în faţa oamenilor. Actorul povestea că a fost rugat să intervină în calmarea revoluţionarilor atunci când au pătruns în casa Zoiei Ceauşescu, de unde li s-a părut că trage cineva. „Mi-au spus că pe mine mă ascultă oamenii dacă îi rog ceva“, spunea Geo Costiniu care, împreună cu revoluţionarii, au spart atunci uşa garajului fiicei lui Ceaușescu.

Cariera lui Geo Costiniu

Studii

1973 - absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de Teatru, Secţia Actorie

Activitate profesională

Din 1974 a fost actor la Teatrul Odeon

1973 - 1974 actor la Teatrul Naţional Iaşi

Roluri în teatru

Teatrul Odeon

Nebun azil în Marchizul de Sade de Doug Wright, regia Beatrice Rancea

Comandantul regimentului în Cartofi prăjiţi cu orice de Arnold Wesker, regia Alice Barb

Actorul principal Rico Verri în Astă seară se joacă fără piesă de Luigi Pirandello, regia Alexa Visarion

Carlo Goldoni în Carlo contra Carlo de Paul Ioachim, regia Horaţiu Mălăele

Ludvig Voicilă în Iarna când au murit cangurii de Sorin Holban, regia Cristian Munteanu

Contele Almaviva în Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu

Vagabondul în Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu, regia Constantin Gheorghiu

Zeno în Parola de Petre Vintilă, regia Dinu Cernescu

Teologul în Aşteptarea începe în zori de Petru Vintilă, regia Corado Negreanu

Martorul 4 în 7 martori de Peter Karvas, regia Constantin Gheorghiu

Ilie în Jean, fiul lui Ion de George Bănică şi Nicolae Ţic, regia George Bănică

Cristian în Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă de Tudor Popescu, regia Dinu Cernescu

Seniorul de Fallois în Războiul vacii de Roger Avermaete, regia Dinu Cernescu

Poporean în Zamolxe de Lucian Blaga, regia Dinu Cernescu

Călătorul I, II, III în Hotel "Zodia Gemenilor" de Valentin Munteanu, regia Tudor Mărăscu

Victor Popa şi Nicolae în Caractere de Monciu Sudinschi, regia George Bănică

Cataramă în Fotbal de Mircea Radu Iacoban, regia Dan Micu

Rudi în Patima roşie de Mihail Sorbul, regia Cristian Hadjiculea

Masham în Paharul cu apă de Eugene Scribe, regia Costel Gheorghiu

Directorul în Copacii mor în picioare de A. Casona, regia Geta Vlad

Felix în Pălăria florentină de E. Labiche, regia Lucian Giurchescu

Colaborări

Teatrul Naţional Iaşi

Florisel în Poveste de iarnă de W. Shakespeare, regia Cătălina Buzoianu

Cantemir în Istoria hieroglifică după Dimitrie Cantemir, regia Cătălina Buzoianu

Filme

Aştept provincia (1995)

Neînvinsă-i dragostea (1993)

Patul conjugal (1993)

Capul de răţoi (1992)

Întâmplări cu Alexandra (1989)

De ce are vulpea coadă? (1988)

Nişte băieţi grozavi (1987)

Un oaspete la cină (1987)

Ora zero (1979)

Ciocolata cu alune (1978)

Septembrie (1978)

Nemuritorii (1974)

Paraşutiştii (1972)