Povestea miraculoasă a coafezei care a ajuns decorată de trei mari puteri ale lumii. A sfidat nazismul, a supraviețuit lagărelor, torturii, bolilor și a murit la 105 ani

O coafeză a strâns mai multe decorații militare în Al Doilea Război Mondial, decât o armată întreagă. A reușit să fie onorată de trei țări diferite, dând dovadă de o ambiție și de un curaj excepțional. A supraviețuit miraculos torturilor, lagărelor de concentrare, și a trăti până la 105 ani.

De-a lungul istoriei, eroii nu au fost doar cei cu spada sau pușca în mână. Sau chiar dintre cei care au comandat mari armate și au întreprins campanii de cucerire impresionante. De un eroism aparte au fost și oameni aparent simpli, care au dat dovadă de un curaj și de o tărie de caracter ieșite din comun. Unul dintre cele mai bune exemple este Andrée Peel, o coafeză din Franța care a ajuns unul dintre cei mai decorați oameni ai celui de-al Doilea Război Mondial. Statul francez i-a recunoscut meritele excepționale, conferindu-i Legiunea de Onoare la vârsta de 99 de ani, completând o panoplie de decorații ce includea Croix de Guerre (Franța), Medal of Freedom (SUA) și recunoașterea personală a lui Winston Churchill (Marea Britanie). După o viață în care s-a întâlnit cu moartea în repetate rânduri și a supraviețuit miraculos totalitarismului, Andrée Peel a decedat la 105 ani, fiind înmormântată cu onoruri militare. Din memoriile sale, publicate inițial în Marea Britanie, cu titlul „Miracles Do Happen!”, aflăm povestea ei incredibilă de viață. Ceva ce puțini și-ar putea închipui.

Un război ucigător și viața tihnită a unei coafeze

Andrée Peel s-a născut la 3 februarie 1905, în orașul Brest, din regiunea Bretagne, Franța. Se numea Andrée Virot, numele de fată, și provenea dintr-o familie obișnuită, fără legături cu armata sau cu activități clandestine. Despre copilăria sa se cunosc puține lucruri, însă se știe că era atrasă de domeniul înfrumusețării. Avea talent pentru coafură și manichiură și a reușit să-și formeze rapid o clientelă fidelă. În jurul anului 1938, și-a deschis propriul salon în Brest.

După doi ani de activitate, în vara anului 1940, războiul i-a schimbat viața. Odată cu sosirea trupelor Wehrmachtului în Brest, Andrée a început să ascundă în locuința și salonul ei soldați francezi aflați în retragere. Le procura haine civile și îi ajuta să părăsească orașul fără a fi capturați. Acționa din convingeri umanitare.

La 18 iunie 1940, a auzit la radio apelul generalului Charles de Gaulle. Cuvintele acestuia au determinat-o să se implice activ în lupta împotriva ocupației. A continuat să ajute militari francezi și, ulterior, s-a alăturat Rezistenței. A organizat propria rețea, devenind liderul unei subsecțiuni sub numele de cod „Agent Rose”.

„Agentul Rose”, unul dintre cei mai importanți luptători ai Rezistenței

Andrée Peel și-a dat seama că poate face mult pentru țara ei. A continuat, la scară largă, să ascundă, să îmbrace și să ajute soldați francezi rămași în zonă să scape. Ulterior, s-a alăturat Rezistenței franceze și a reușit să-și organizeze propria rețea, devenind liderul unei subsecțiuni cunoscute sub numele de cod „Agent Rose”.

În timp ce alți membri ai echipei foloseau arme, explozibili sau sabotaje, „Agent Rose” elabora planuri, distribuia presă clandestină și participa la operațiuni riscante. Într-un port strategic precum Brest, informațiile despre mișcările navale și trupele germane erau esențiale pentru serviciile aliate, iar ea le furniza cu mare precizie.

Josephine Baker, spioana-vedetă a Franţei: avea mereu o pastilă cu cianură la ea. „Celebritatea a fost mantia în care s-a deghizat“ FOTO

În plus, își risca viața semnalizând cu torțe avioanelor aliate, pentru a le ghida către locuri de aterizare improvizate. A participat și la acțiuni de sabotaj, inclusiv distrugerea unor depozite de combustibil și perturbarea liniilor de aprovizionare germane. Cea mai importantă contribuție rămâne însă salvarea a 102 aviatori aliați, fie parașutați în zonă și rămași izolați, fie supraviețuitori ai unor avioane doborâte, dar și agenți britanici expuși riscului de a fi descoperiți.

Pe toți aceștia îi ascundea, le procura haine și identități noi și îi ajuta să ajungă la navele aliate aflate în larg. „În acea perioadă, toți ne puneam viețile în pericol, dar o făceam pentru că luptam pentru libertate. A fost o vreme groaznică, dar, privind înapoi, sunt mândră de ceea ce am făcut și mă bucur că am contribuit la apărarea libertății generațiilor viitoare”, spunea Andrée Peel.

Ea mărturisea că nu se gândea la siguranța personală, fiind animată mai ales de dorința de a-și ajuta țara. „Nu știi ce este libertatea dacă nu ai pierdut-o niciodată. Singura noastră teamă era să nu fim torturați și să nu cedăm sub tortură. Rareori m-am gândit la siguranța mea. Pur și simplu am acționat și am făcut ceea ce am considerat că este corect”, declara Andrée.

Începutul calvarului și drumul miracolelor

Eficiența rețelei sale a atras inevitabil atenția poliției secrete germane, Gestapo. Simțind că este urmărită, Andrée Peel a fugit la Paris sub o identitate falsă. La scurt timp după debarcarea din Normandia, o membră a rețelei sale, capturată de germani, a cedat torturii și a dezvăluit identitatea ei. Andrée a fost arestată.

A fost interogată zile la rând, supusă unor metode de o brutalitate extremă. Cu toate acestea, nu a spus nimic și nu a trădat pe nimeni. „M-am născut cu curaj. Nu am permis unor oameni cruzi să găsească în mine o persoană pe care să o poată tortura”, avea să declare mai târziu.

Furioși, naziștii au inclus-o pe lista neagră și au deportat-o în mai multe lagăre de femei. A fost un drum presărat cu momente-limită. Prima dată a ajuns la Ravensbrück, unde prizonierii erau conduși într-o cameră de gazare. Din motive neclare, ușile s-au deschis, iar deținuții au fost scoși.

Ulterior, a fost transferată la Buchenwald, unde s-a îmbolnăvit de meningită. A supraviețuit fără tratament, deși multe dintre celelalte deținute au murit. Mai târziu, când urma să fie dusă din nou la camera de gazare, o deținută poloneză i-a smuls din mână hârtia cu numărul care o condamna și a ascuns-o înainte ca gardienii să observe.

Momentul cel mai dramatic a avut loc în aprilie 1945. În timp ce trupele americane se apropiau de lagăr, SS a început execuțiile pentru a șterge urmele. Andrée era deja aliniată în fața plutonului de execuție când primele blindate americane au pătruns în perimetrul lagărului. A scăpat în ultimul moment.

Cea mai decorată femeie a celui de-al Doilea Război Mondial

După război, Andrée Peel s-a mutat la Londra, unde s-a căsătorit cu englezul John Peel. Ulterior, s-au stabilit la Bristol și au dus o viață discretă până la publicarea memoriilor sale, „Miracles Do Happen!”. A fost decorată cu unele dintre cele mai înalte distincții pentru activitatea din Rezistență, acordate de Franța, Marea Britanie și Statele Unite.

Andrée Peel a murit în 2010, la vârsta de 105 ani, și a fost înmormântată cu onoruri militare în Franța și Marea Britanie.