Opera lui Constantin Brâncuși a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

Coloana Infinitului

Una dintre cele mai cunoscute opere de artă realizate în România a avut mai multe denumiri. Inițial, ea s-a numit „Coloana recunoștinței fără sfârșit”, apoi „Coloana fără Sfârşit“ sau „Coloana Infinitului“.

Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălțime de 29, 35 metri și este compusă din 16 moduli octaedrici suprapuși, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiți „mărgele” de către autorul lor, Constantin Brâncuși.

Schita realizata de Constantin Brâncuși

Coloana Infinitului era la un pas să fie distrusă de comunişti, pentru că o considereau lipsită de importanţă.

În anul 1953, Tănasie Lolescu, care era orginar din Hobița, satul marelui sculptor, a primit ordin de la Constantin Babalîc, primul secretar al Organizaţiei de Tineret a PCR din raionul Târgu-Jiu, să o dărâme şi să o vândă la fier vechi pentru a face bani pe care să-i trimită pentru construirea Stadionul Național 23 August. Organizația de tineret a PCR din Târgu Jiu nu găsise altă sursă de a face rost de bani decât să dărâme opera lui Brâncuși.

Inițial, Tănasie Lolescu a cerut sprijinul „SovRomului Petrol“ de la Bâlteni, unitate petrolieră româno-sovietică din apropiere, pentru a primi un utilaj rusesc de mare putere, ca să smulgă din pământ coloana.

Din fericire, utilajul cerut, un Kirov, era trimis la alte lucrări. Dar Lolescu nu avea timp de pierdut și s-a dus la Școala de tractoriști de la Vădeni. „Am ales un IAR, primele noastre tractoare scoase, avea colți, se înfigea mai bine în pământ!”, avea să-și amintească el, peste ani, conform unui articol publicat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști.

Așa au ajuns demolatorii în Parcul Central din Târgu-Jiu. Lolescu, fost brigadier în Vale, unde a construit calea ferată, a scuipat în palme, a trecut lanțul gros de primul modul al coloanei, a fluierat și a dat semnalul de distrugere.

Pe tractor era tovarășul Milotin. „Am tras, dar lanțurile s-au rupt”, a povestit el. Dar nu s-a lăsat. S-a urcat pe cabina tractorului și a legat lanțurile nițel mai sus. Tractorul s-a opintit, dar coloana e tot în picioare. „Era bine înfiptă în pământ! Dacă primeam Kirovul, nu știu care ar fi fost soarta sa. Ăla trăgea sondele, vă dați seama ce putere avea!“, este mărturia lui Tănasie Lolescu.

Tănăsie Lolescu FOTO theologhia.wordpress.com

Prin urmare, Organizația de Tineret Târgu-Jiu nu a putut contribui cu bani la Festivalul de la București.

Tănasie Lolescu a ajuns mai târziu întâiul primar al oraşului Motru și a încercat să-și răscumpere greşeala din tinereţe. El a înfiinţat o lojă masonică ţărănească chiar în satul natal al sculptorului, Hobiţa, care a contribuit la ridicarea unui monument al eroilor în curtea bisericii satului.

Acesta include elemente ce amintesc de Brâncuşi şi de operele sale de la Târgu-Jiu.