Acum 62 de ani, cargo-ul „București” era prima navă românească care reușea să facă ocolul Pământului pe calea apelor. Această aventură, în premieră, a marinei românești a durat 134 de zile. Celebra navă care a reușit această performanță a ajuns la fier vechi.

Ocolul Pământului a fost visul oricărui călător, explorator sau geograf din istoria umanității. Această idee a bântuit pe atât de mulți aventurieri încât a devenit inclusiv subiectul unui roman deosebit de faimos, „Ocolul Pământului în 80 de zile” al lui Jules Verne.

Ocolul Pământului a fost o misiune dificilă în secolele trecute dar totuși realizată de mai multe persoane de-a lungul timpului. Prima călătorie în jurul lumii, pe care maritimă, sau circumnavigație a avut loc în 1522, faimoasa expediție a lui Magellan . Acesta din urmă nu a mai apucat să se întoarcă acasă, fiind ucis în Filipine, dar călătoria a fost terminată de Juan Sebastian Elcano, între 1519 și 1522, pe nava Victoria.

Și românii la rândul lor au avut o asemenea aventură, în premieră, acum 62 de ani. Un cargo românesc numit „București” a reușit circumnavigația, în condiții bune, reușind să transporte dintr-un port în altul, diferite încărcături.

O navă iugoslavă pregătită să-i ducă pe români de jur împrejurul lumii

Povestea acestei aventuri începe în anul 1962 odată cu cargoul „București”. Nava maritimă cu ajutorul căreia a fost posibilă călătoria, deși purta numele capitalei României, a fost construită în fosta Iugoslavie, alături de „Dobrogea”, un alt vapor care va ajunge sub pavilion românesc. Atât „București” cât și „Dobrogea” au ajuns în proprietatea statului român la începutul anului 1963 în urma unor schimburi comerciale. Cargoul „București” era considerat la acea vreme una dintre cele mai bine echipate nave comerciale din marina românească, beneficiind inclusiv de aparatură modernă pentru acele vremuri. Nu în ultimul rând poziționarea castelului central la două treimi de prova (partea din față a navei) îi dădea o stabilitate foarte bună și o făcea compatibilă pentru drumuri transatlantice. Nava avea o lungime de 152 de metri și o lățime de aproximativ 19 metri.

Pescajul era de 9 metri și atingea o viteză de 14 noduri. În primele zile ale lunii august a anului 1963 cargoul „București” a primit ordin de deplasare către Cuba, o insulă din Marea Caraibelor, nu departe de coastele Americii de Nord, dincolo de Oceanul Atlantic. Cargoul românesc trebuia să transporte tractoare și echipamentele necesare pentru construirea unei fabrici de ciment în țara lui Fidel Castro. Echipajul era format din 50 de persoane condus de căpitanul de cursă lungă, Liviu Negruț, un comandant de excepție al Marinei comerciale românești. Planul era stabilit din start pentru o circumnavigație, fiind gândite și schimburile comerciale care trebuiau făcute de-a lungul drumului în jurul Pământului. Deci, inițial românii plecau cu tractoare și echipamente industriale pentru Cuba comunistă.

Cu hărți din Gibraltar în țara lui Fidel Castro și îndepărtata Chină

După ce toate cele patru magazii pentru marfă ale navei au fost umplute cu tractoare și echipamentele necesare, cargoul „București” a ridicat ancora în dimineața zilei de 11 august 1963. Prima dată cargoul sub pavilion românesc a intrat în Marea Mediterană și de acolo drept către strâmtoarea Gibraltar. În acest punct sudic de la capătul Europei, ofițerii au făcut rost și de hărțile necesare pentru a străbate oceanele. După escala din Gibraltar, cargoul București a ieșit în oceanul deschis. A străbătut fără probleme Atlanticul și a ajuns în cele din urmă la Santiago de Cuba, unde a făcut prima escală după traversarea oceanului. Ulterior a plecat către Havana, capitala Cubei. Aici era punctul în care trebuia descărcată întreaga marfă, adică tractoarele și echipamentele pentru fabrica de ciment. La Havana marinarii români au avut parte de o primire foarte bună.

Au fost întâmpinați de ministrul Comerțului, dar și de ambasadorul României în Cuba. Ulterior au plecat către portul cubanez Boqueron, în golful Guantanamo. Aici au rămas patru zile pe uscat, cât nava era încărcată cu 7500 de tone de zahăr cu destinația China. După cele patru zile în care marinarii români s-au bucurat de atmosfera caraibeană, inclusiv de multe fructe exotice, nava „București” a plecat către Cienfuegos, un alt port cubanez în care au mai fost încărcate 5000 de tone de zahăr, tot pentru chinezi. Cu cargoul plin de zahăr, românii s-au îndreptat către Canalul Panama, cel prin care trebuiau să treacă în Oceanul Pacific, de partea cealaltă a lumii.

Trecerea prin Canalul Panama nu a fost chiar atât de ușoară, mai ales că acesta era controlat în mod strict de americani. În condițiile în care nava românească provenea din blocul comunist, militarii americanii au dat o atenție sporită verificărilor încărcăturii. În cele din urmă, cargoul „București” a primit undă verde și a fost lăsat să treacă în Oceanul Pacific. Dar comanda navei a fost preluată de americani și condusă până la ieșirea din canal pentru a fi evitate accidentele care ar fi blocat această importantă arteră economică. Odată ieșiți din Canalul Panama românii au început traversarea Pacificului. Prima escală de aprovizionare a avut loc la Honolulu, în Hawaii.

Ulterior au plecat către Japonia și mai apoi Marea Chinei. Cargoul „București” era prima navă românească care trecea meridianul de 180 de grade. Pe lângă Coreea de Sud, prin Marea Galbenă, cargoul „București” a ajuns în estul Chinei. Prima oprire a fost în portul Xinjiang acolo unde trebuia descărcat zahărul. Următoarea oprire a fost la Shanghai acolo unde marinarii au oprit pentru a petrece câteva zile pe uscat. Imediat după Shanghai, cargoul București a mers la încărcare în porturile Dairen și Canton. Aici magaziile au fost umplute cu utilaje, fontă, stilouri și jucării. Înainte de a părăsi zona Chinei, cargoul românesc a mai făcut o oprire la Singapore acolo unde nava a fost alimentată cu tot ce era necesar pentru o călătorie mai îndelungată.

Înapoi acasă după trei oceane și șapte mări

Cargoul românesc trebuia să revină acasă, își îndeplinise misiunea comercială. Urma să o încheie pe cea geografică, adică să termine ocolul Pământului pe cale maritimă. Cargoul românesc a trecut prin strâmtoarea Malacca și a ieșit în Oceanul Indian cu direcția Sri Lanka.

Ulterior a mers prin Golful Aden și prin strâmtoarea Bab El Mandeb, o perioadă cu o reputație aparte din cauza pirateriei, direct în Marea Roșie. Prin canalul Suez, echipajul românesc a ajuns în Marea Egee, tot mai aproape de casă. După 134 de zile de navigat în jurul lumii de la est către vest, cargoul București se întorcea în Marea Neagră și în portul Constanța.

Pe data de 22 decembrie 1963 nava și echipajul erau așteptate cu fanfară și toate oficialitățile comuniste din județul Constanța. Vasul a parcurs peste 27.000 de mile marine și a reușit pentru prima dată în istoria Marinei românești să circumnavigheze Pământul. Cargoul „București” a străbătut, în această călătorie, trei oceane și șapte mări. După încă un deceniu de serviciu, nava a fost lăsată la vatră. Ulterior a fost trimisă la fier vechi și dezmembrată.