Amilcar Săndulescu, orfanul de război din Vâlcea care a ales în mai 1923 sicriul cu Ostașul Necunoscut român, a avut un destin tragic. Vineri, 28 iulie 2023, s-au împlinit 100 de ani de la moartea sa.

La doar trei luni de la marea festivitate națională, băiatul de 12 ani, orfan de război, a murit răpit de mare, iar Cultul Eroilor Constanța i-a descoperit recent actul de deces. În urmă cu câțiva ani, și în Arhivele Naționale Vâlcea a fost descoperit încă un act al lui Amilcar Săndulescu - certificatul său de naștere (VEZI GALERIA FOTO).

În ziua de 28 iulie, Amilcar este omagiat de militari fiind ziua în care el a murit în 1923, dar și pentru că la 28 iulie 1914 izbucnea Marele Război, în care avea să moară tatăl lui Amilcar, învățătorul Constantin Săndulescu din satul Mădulari (Vâlcea).

Povestea despre cum a ajuns un orfan de război un simbol este emoționantă și cunoscută prea puțin, iar liderul Cultului Eroilor Regina Maria din Constanța, colonelul (r) Remus Macovei, a împărtășit-o pentru „Adevărul“.

Sacrificiul eroilor onorat printr-un monument

Conflagrațiile mondiale s-au dovedit a fi un dezastru pentru umanitate. În Primul Război Mondial s-a estimat că aproximativ 10 milioane de militari, din cei 70 de milioane participanți (60 de milioane fiind europeni), și-au pierdut viața pe câmpurile de luptă, rămășițele multora nemaiputând fi identificate.

Opt dintre țările învingătoare, printre care și România, au decis să păstreze vie memoria militarilor anonimi care și-au dat viața pentru țările lor. S-a hotărât astfel să fie realizat un monument special, denumit „Mormântul Ostașului Necunoscut”, în care să fie înhumate osemintele unuia dintre ostașii români anonimi, care să îi reprezintă pe toți cei care s-au jertfit pentru idealurile naționale, iar acesta să fie amplasat în București, în Parcul Carol I, pe Dealul Filaretului.

În acest sens au fost dezgropate rămășițele pământești ale soldaților necunoscuți de pe 10 câmpuri de luptă, reprezentând toate provinciile țării: Mărășești, Mărăști, Oituz, Tg. Ocna, Jiu, Prahova, București, Dobrogea, Ardeal și Basarabia.

Preluând modelul comemorării din țările occidentale, societatea patronată de Regina Maria („Societatea Mormintele eroilor căzuți în război” cunoscută astăzi sub numele de Asociația Națională Cultul Eroilor „ Regina Maria ”), înființată în 1919, a decis ca în România onoarea de a alege eroul națiunii să o aibă un copil.

Mormântul Ostașului Necunoscut mutat în taină de comuniști

La finele anului 1958, într-o noapte de decembrie, autoritățile comuniste au demontat în mare taină sicriul Ostașului Necunoscut, iar din București l-au mutat în Mausoleul din Mărășești.

După Revoluție, în 1991, rămășitele pământești au fost readuse pentru a fi înhumate la București, dar în alt loc decât cel inițial. Actul reparator a fost făcut abia în 2006, când sicriul a ajuns la locul stabilit în anul 1923, pe esplanada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului, în urma unei ceremonii a strămutării Mormântului Ostașului Necunoscut.

Povestea mutării rămășițelor Ostașului Necunoscut reprezintă însă subiectul unui alt material.

Amilcar, cel mai bun la învățătură dintre elevii liceelor militare din țară

Ne întoarcem în 1923... Misiunea de a găsi persoana potrivită care să aleagă „Ostașul Necunoscut” a revenit responsabililor cu organizarea întregului ceremonial care au analizat rapoartele înaintate de liceele militare din Iași, Craiova, Chișinău și Mănăstirea Dealu. Se căuta un orfan de război, cu cele mai bune rezultate școlare, care să fie în anul întâi al liceului militar și să aibă un comportament exemplar.

Fruntașul Amilcar Săndulescu, de la Liceul Militar „D.A. Sturdza”, din Craiova, s-a dovedit a fi cel care întrunește toate condițiile.

Băiatul provenea dintr-un sat din comuna Mădulari, județul Vâlcea. Se născuse la 20 februarie 1911, fiind al treilea din cei patru copii ai familiei Constantin și Maria Săndulescu: Cleopatra, Artaxerxe (care a murit înainte de izbucnirea războiului), Amilcar și Aristotel.

Tatăl lor era un învățător extrem de respectat în zonă. A fost mobilizat în august 1916, la Regimentului 66 Infanterie din Balș cu gradul de caporal ( alte surse indică Regimentul 2 Infanterie Râmnicu Vâlcea și gradul de sublocotenent în rezervă) și a luptat în mai multe zone ale țării. Nu s-a mai întors de pe front, a murit un an mai târziu în 1917, pe frontul din Moldova, pe când Amilcar avea doar 6 ani, iar familia nu a reușit niciodată să afle locul unde a fost înmormântat.

În lipsa tatălui, băiatul a urmat primii doi ani școala primară din satul natal, apoi cu sprijinul unchiului, locotenent-colonelul Cicerone Teodorescu, șeful Statului Major al Diviziei 11 Craiova, va urma cursurile Școlii Normale de Băieți din Craiova, pe care o va absolvi, în 1922, cu media 9,98. În același ani a fost admis la Liceul „Dimitrie Sturdza“ din Craiova, fiind primul pe listă, cu media 10. A terminat anul I cu media 9,25, fiind avansat fruntaș pentru merite deosebite.

Ce a scris Amilcar în jurnalul său despre cum a ales sicriul simbol

Dr. Valeria Bălescu, specialist în cadrul Muzeului Militar Național, a găsit în arhiva liceului jurnalul personal al lui Amilcar în care a notat ce s-a întâmplat în ziua în care a fost desemnat să aleagă „Ostașul Necunoscut”: „În sfârșit, sosi și ora trei, ora divină, când trebuia ca eu să aleg pe acela ce odinioară s-a jertfit pentru scumpa lui patrie. Când am ajuns la biserică stăteam ca pe ghimpi, abia așteptam momentul când să intru, să văd cele zece sicrie. Când intrai în biserică... Înăuntru erau înșirate pe două rânduri osemintele acelor zece eroi care se jertfiseră pentru întregirea neamului. Ce mulțime mai era!...”.

După slujba de pomenire, îndemnat de ministrul de război Gheorghe Mărdărescu, Amilcar a ales unul dintre sicrie: „O mare tăcere s-a făcut în biserică. Eu m-am dus înaintea celor zece sicrie, tremurând, și, emoționându-mă, stăteam la îndoială, neștiind pe care să pun mâna. Dar deodată m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conștiință, am pus mâna pe el. În momentul acela un mare fior mi-a străbătut tot sufletul și mi-au venit pe buze cuvintele - «Acesta este tatăl meu!»”.

A îngenuncheat în fața sicriului ales și s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toți eroii neamului, ai și pe tatăl meu!”.

Rămășițele celor 10 eroi au fost așezate după deshumare în sicrie din stejar căptușite cu tablă de zinc. Nouă dintre ele au fost îngropate la Mărășești cu onorurile cuvenite, iar ultimul a fost transportat cu trenul la București.

Băiatul a însoțit cortegiul funerar, în mașina oficială alături de soția ministrului de Război – generalul Gheorghe Mărdărescu. Apoi s-a aflat și în trenul care a dus sicriul cu rămășițele pământești ale celui ales să fie „Oșteanul Necunoscut” în Capitală, în vagonul destinat familiei ministrului de Război. A ajuns și acasă la ministru, a mâncat și s-a jucat cu copilul acestuia.

Premoniția de dinainte de a fi luat de ape

Trei luni mai târziu de la acest eveniment, Amilcar Săndulescu a fost selecționat pentru bunele sale rezultate la învățătură, să meargă în tabără la mare. Împreună cu colegii de-ai săi, Amilcar Săndulescu a fost cazat la Sanatoriul Militar de la Techirghiol.

În după-amiaza zilei de 28 iulie 1923, la vârsta de doar 12 ani, a murit însă înecat sub privirile îngrozite ale colegilor.

Potrivit relatărilor martorilor, mărturii consemnate în registrul istoric al Liceului Militar „Dimitrie Sturdza” din Craiova, copiii au mers în acea zi la mare, iar marea era în acea zi extrem de agitată, cu valuri mari.

Nimeni nu s-a încumetat să intre să facă baie. Amilcar a preferat să o admire de pe mal, până la un moment dat când, dorind să se spele de nisipul de pe picioare, a intrat în apă. Un val mare l-a doborât, iar un al doilea val i-a tras trupul în larg. Totul s-a întâmplat în câteva secunde.

În ciuda copiilor care-l însoțeau și care au dat alarma, a ajutorului dat de un elev mai mare care a intrat după el și a fost la un pas să se înece fiind scos cu ajutorul unei corzi, ori a marinarilor care s-au răsturnat cu barca din același motiv, Amilcar nu a mai putut fi salvat.

Colegul său Ianciu avea să mărturisească ulterior: „De patru ori am văzut capul lui Amilcar ieșind deasupra apei, departe, cu mâinile ridicate”. Spre seară, corpul neînsuflețit a fost adus de valuri la mal.

Înainte de moarte, Amilcar a avut o premoniție, consemnată în același registru al școlii. Cu o zi înainte de tragedie, s-a îngropat în nisip, iar la căpătâi și-a pus o creangă de copac, iar de jur împrejur a scris cu melci și scoici: „Aici doarme fiul Ostașului Necunoscut”.

Actul de deces descoperit la 100 de ani de la moartea tragică

Tragicul eveniment a fost consemnat în Actul de deces nr. 34 din 30 august 1923, păstrat în Arhiva Primăriei Techirghiol, descoperit de curând de reprezentanții Cultului Eroilor Constanța.

Amilcar Săndulescu a fost înmormântat cu onoruri militare, la Cimitirul Sineasca din Craiova - unde a fost dus cu un vagon mortuar, iar priveghiul a avut loc la Liceul Militar.

În memoria sa a fost ridicat un monument situat în prima linie de morminte a Cimitirului Eroilor Sineasca. În basorelief, realizat din bronz, este reprezentat momentul alegerii „Ostașului Necunoscut”.

An de an, elevii liceului militar din Craiova, devenit între timp Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu”, aduc un omagiu lui Amilcar Săndulescu „fiul Ostașului Necunoscut”.

Amilcar n-a fost uitat nici în județele în care s-a născut ori a murit

O serie de evenimente s-au desfășurat în acest an în mai multe zone ale țării în cadrul programului cultural-istoric al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” dedicat Centenarului Eroului Necunoscut (1923-2023). Acestea au vizat și împlinirea unui secol de la tragica dispariție a „fiului Ostașului Necunoscut”.

Spre exemplu, marți, 25 iulie, filialele constănțene ale Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” (ANCERM) și Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități au organizat o activitate de omagiere a elevului fruntaș Amilcar Săndulescu, în sala de conferințe a Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand” filiala Constanța.

Iar joi, 27 iulie 2023, a avut loc „Omagierea elevului militar Amilcar C. Săndulescu din Mădulari (de Beica) ” și la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din Drăgășani - Vâlcea (cel mai apropiat oraș de comuna din care provenea Amilcar). După slujba de pomenire, au urmat un concert omagial susținut de Fanfara Județeană „Constantin Brâncoveanu”, prezentarea unor foto - ilustrații de epocă, lansarea revistei „Orizont cultural” - publicație a Colegiului Național Militar „Tudor Vladimirescu” Craiova - cu o ediție omagială dedicată lui Amilcar C. Săndulescu, precum și Simpozionul: „100 de ani de la moartea elevului militar Amilcar C. Săndulescu (1923-2023), «fiul» Ostașului Necunoscut”.

Evenimentul a fost organizat de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala „Matei Basarab” Vâlcea, Arhiepiscopia Râmnicului și Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova, în colaborare cu Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române, Universitatea din Craiova, Garnizoana Râmnicu Vâlcea, Centrul Militar Județean Vâlcea, Școala Militară de Subofițeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgășani, Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”, filiala „General Gheorghe Magheru” Vâlcea și Asociația Națională a Veteranilor de Război Vâlcea.

În memoria lui Amilcar o stradă din Craiova, reședința de județ a Doljului, îi poartă numele.

(Material realizat cu sprijinul președintelui ANCERM filiala Județeană Constanța, col.(rtg) Remus Macovei și a studiului col (r) Mihai Popa, membru al Forumului Cultural al Râmnicului)