Medicul oncolog Radu Serescu a vorbit deschis despre propriul diagnostic. „Cancerul este cel mai adesea descoperit întâmplător”, spune el. A fost diagnosticat în 2024 cu cancer renal, la doar 38 de ani. Fără istoric genetic, fără simptome clasice, boala a fost identificată în pauza de masă, în timpul unei ecografii efectuate de o colegă.

Cancerul renal: când boala nu discriminează

Radu Serescu este medic oncolog . Un profesionist tânăr, cu o carieră construită în centre importante, precum Institutul Fundeni, implicat în conferințe internaționale, dar și într-o rutină medicală riguroasă. Cu atât mai surprinzător a fost momentul în care a trecut din rolul de medic în cel de pacient oncologic.

„Fiind cadru medical, eu îmi fac analizele anual și ecografie, în medie la șase luni. Am rămas cu acest obicei, văzând tot timpul și pacienți mai în vârstă și mai tineri. Probleme de sănătate apar frecvent, la majoritatea, după 50-60 de ani, însă există și excepții. Nu sunt eu o persoană ipohondră, dar îmi intrase în rutină să fac anumite investigații, periodic”, ne-a spus el.

Dar pandemia a rupt acest ritm. Oboseala, presiunea profesională și stresul acumulat i-au dereglat și programul de monitorizare.

„În pandemie lucram ca medic oncolog în Spitalul Județean de la Buzău. În acea perioadă, pacienții nu aveau acces la diferite investigații, erau programați și se făceau doar urgențele medicale. Oboseala și emoțiile de atunci m-au dus în zona de burnout sever. Aceea a fost perioada în care nu mi-am mai făcut ecografii, am neglijat anumite lucruri”, a continuat medicul.

Diagnosticul a venit într-o pauză de masă, în 2024, la clinica unde lucrează:

„Am avut conferința care e de 1 iunie, în fiecare an, în America, în 2024, iar când m-am întors, în pauza de masă, o colegă s-a oferit să îmi facă ecografia. Eu am fost asimptomatic, știam doar că am chisturi, iar cel mai mare avea un centimetru și jumătate. Fiind pauza de masă, de ecografie s-a ocupat un rezident, el s-a uitat, a văzut ceva, a venit apoi medicul specialist primar. Am fost apoi ajutat să fac scanarea CT”

De la halatul alb la patul de spital

Ce a urmat? Diagnosticul, operația, imunoterapia.

„Clinica în care m-am descoperit cu boala a fost cea care m-a pregătit pe mine ca medic rezident de medicină internă, după care am făcut rezidențiatul de oncolog la Fundeni. Colegii, cunoscându-mă, am făcut CT-ul, am văzut cu ochii mei. M-am liniștit că nu erau metastaze, dar stadiul era 2-3, formațiunea părea cam de 7 centimetri. M-am operat, nu au fost alte probleme și până astăzi, am ajuns să fac tratament de imunoterapie”, își amintește Radu Serescu.

Impactul psihologic asupra sa și a familiei

Pentru un medic, poate diagnosticul e mai ușor de înțeles. Dar impactul real s-a resimțit în familie.

„Impactul emoțional nu a fost în perioada în care am fost operat sau în care am avut cancer. La un moment dat, mama mea, într-un moment de supărare, a strigat către copii și le-a zis: Nu vezi că tatăl tău are cancer? Atunci am conștientizat starea de stres. Mama nu cred că a dormit în perioada aceea, iunie-iulie.” Soția și fiica lui au fost profund afectate. „Din păcate, fetița mea de șapte ani, fiind la școală, s-a întâmplat să aibă cineva o situație delicată și atunci, ea, aflând câte ceva despre chimioterapie, a mers cu mine la clinică și doctorița la care făceam tratamentul m-a ajutat cu fata, că era foarte îngrijorată”, ne-a mărturisit oncologul.

Burnoutul – un dușman nevăzut

Înainte de diagnostic, Radu Serescu simțea deja un epuizant burnout . A mers la psiholog, o decizie pe care o consideră salvatoare.

„Eu în iunie, înainte să aflu de boala aceasta, am mers la psiholog, știind că aveam oboseală cronică, burnout, încercam să duc o viață bună, cu mișcare, să iau pauză de masă. Sunt workaholic ca și persoană, lucram 8 ore și, dacă puteam, mai stăteam una. Cât eram pe drum, mai făceam lucruri prin telefon.”

„Cu ajutor psihologic am reușit să îmi revin, dar în momentul în care îți revii din amorțeală ajungi să ai temeri, anxietăți. I-am explicat soției lucrurile acestea”.

Nutriția – un aliat esențial în lupta cu cancerul

Dr. Serescu urmează și în prezent un plan nutrițional strict, adaptat de nefrologi și dieteticieni. Consumul de sare, proteine, glucide și grăsimi este atent monitorizat. Evită carnea procesată, alimentele inflamatore, zahărul și sarea în exces.

„Uneori eu aveam plăcerea de a mânca mici, dar aici trebuie întrebat nutriționistul dacă asocierea mai multor tipuri de cărnuri face rău organismului și cât de greu se digeră. Dacă mâncăm carne, trebuie să ne gândim și la câtă apă consumăm.”

„Ca și doctor, eu știu că noi trebuie să consumăm 30 de ml de apă/ kilogram corp într-o zi. Mie colegii de la nefrologie mi-au recomandat să mă învârt în jurul unui gram de proteină/ kilogram corp, deci cam 90 de grame pe zi.”

„Mi-au zis să am grijă la apă minerală și băuturi carbogazoase, să nu forțez organismul. Mare atenție la sare, pentru că pâinea are sare, brânza e sărată și atunci pot să depășesc norma calorică. La fel cu zaharurile.”

„Recomandarea a fost dacă pot, miercuri, vineri să țin post, măcar să evit carnea. Postul mai multe zile te poate duce către dietă keto, care are rol în partea de stimulare a imunoterapiei.”

Ca pacient, medicul oncolog a înțeles în profunzime și rolul nutriției, unul despre care, afirmă că nu se discută suficient în sistem, ba chiar este, adesea, aproape ignorat.

Malnutriția – inamicul ascuns al tratamentului

Roxana Raluca Bârzu, dietetician oncologic:

„Malnutriția este, de cele mai multe ori, nediagnosticată. Vorbim despre pierderea masei musculare, pierderi de minerale și vitamine, toate acestea fiind în deficit. Răspunsul la tratament nu este cel scontat și scade calitatea vieții”

Această formă de epuizare metabolică nu este întotdeauna evidentă în analize uzuale. Pacientul poate pierde forță fizică, rezistență la efort și capacitate de regenerare, fără ca boala oncologică să fi avansat – iar cauzele pot fi pur nutriționale.

„E foarte important ca medicii oncologi să știe că pot apela la dieteticieni. E adevărat că suntem puțini care practicăm nutriția oncologică, suntem 7 în toată țara și încercăm să ajutăm cât mai mulți pacienți”, afirmă specialista.

Accesul redus la consiliere nutrițională specializată este o problemă acută. Cu toate că rolul alimentației este recunoscut ca parte integrantă din tratament, mulți pacienți nu ajung la un dietetician niciodată.

„Din experiența mea, nutriția era lăsată la final. Iată că aceasta trebuie personalizată, mai ales când vorbim de imunoterapie, microbiom. În România suntem abia la început, nici la nivel european nu suntem foarte avansați”, a punctat ea.

Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România, a vorbit despre nevoia de educație medicală continuă, dar adaptată publicului larg, dar și proiectul prin care sprijină, în mod direct, pacienții oncologici.

„Nutriția este un punt forte în viața pacientului cu cancer. Nutriția personalizată, la diagnosticare, face ca tratamentul să fie eficient, pacientul să aibă o șansă în plus la viață, la supraviețuire, la vindecare, indiferent de forma de cancer. Noi chiar avem un proiect, lansat în Institutul Oncologic București, l-am dus și la Bacău, la Iași, îl vom duce în toată țara- facem o dietă personalizată fiecărui nou-diagnosticat și nu numai, ne vom ocupa și de consilierea acestora.”

În special în cazurile tratate cu imunoterapie – tot mai frecvente în cancerul renal – echilibrul microbiomului influențează direct răspunsul la tratament. Fără o nutriție corectă, șansele terapeutice scad, iar complicațiile cresc.