Aleksandr, un neneț care a luptat în Al Doilea Război Cecen, mărturisește că s-a decis să se dea curs ofertei de recrutare pentru războiul din Ucraina din cauza datoriilor.

„Nu este un păcat să ucizi o persoană, așa cum nu este nici vânătoarea”, își începe mărturisirea acest bprbat care are în jur de 40 de ani.

Potrivit lui Aleksandr, viața este extrem de precară în regiunea sa, Iamalia-Neneția, iar neneții sunt mai defavorizați decât alte populații.

„Beau mult și stau în închisori”, spune Aleksandr, referindu-se la neneți. El invocă drept motiv faptul că neneții își găsesc mult mai greu un loc de muncă în comparație cu alte populații, ceea ce provoacă resentimente în rândul lor.

La rândul său, Aleksandr a fost nevoit acum vreo opt ani să renunțe la viața de păstor de cerbi, după ce iernile au devenit ploioase. Renunțând la viața de nomad, s-a mutat la sat într-o locuință primită în urma celui de-al Doilea Război Cecen, scrie cherta.media.

Odată mutat la sat, a devenit pescar, dar era nevoit adesea să pescuiască ilegal din cauza cotelor mici de pescuit stabilite pentru populația indigenă. Nu a scăpat de trădări și de amenzi, fiind obligat la plata a 18.000 de ruble (aproape 300 de euro) după ce a fost prins cu opt saci de pește. Însă nu poate plăti această amendă, așa cum nu noapte plăti nici creditul luat pentru achiziționarea unui snowmobil cu care spera să-și crească veniturile de pe urma vânzării de pește. Principalul motiv, spune el, este că peștele a început să dispară din râuri. „Nu există deloc pește anul acesta”, spune suspinând Aleksandr.

În timp ce peștele se împuținează, amenzile și datoria îl apasă. Colac peste pupăză, utilitățile și prețurile cresc vizibil.

În urma declanșării războiului, pe 24 februarie, pâinea a ajuns să coste 100 de ruble - 1,65 euro - (de la 41 de ruble), iar o cutie de lapte condensat 250 de ruble - 4,13 euro - (de la 120 de ruble).

Statul acordă un ajutor între 3.000 și 5.000 de ruble - între 49 și 82 de euro -, dar nu este suficient. „Oamenii nu știu cum să trăiască în continuare”, afirmă Aleksandr.

Până la urmă, în urma unei consultări cu familia, bărbatul a decis să facă un pas riscant și să semneze contractul care îl trimite la război. „Fie mor de foame, fie așa”, explică el.

Aleksandr afirmă că nu este singurul din regiunea sa care a decis astfel. Contractul este ispititor... „Promit 270.000 (de ruble, circa 4.500 de euro, n. red.) pe lună”, recunoaște el pentru cherta.media.

Războiul, văzut ca o șansă

În opinia sa, războiul a oferit întotdeauna oamenilor șansa de a supraviețui: „Bunicul meu a fost ofițer NKVD, a trecut prin război. El a spus: <<Dacă nu ar fi fost Hitler, am fi început să ne mâncăm unii pe alții>>”.

Potrivit lui Aleksandr, unii neneți se duc la război din cauza furiei acumulate în ultimul timp împotriva ucrainenilor, considerând că ei sunt vinovați pentru greutățile lor, nu statul rus. „De ce trăim atât de rău? Cred că din vina voastră!”, gândesc ei.

În plus, adaugă Aleksandr, unii neneți cred că populația lor are șanse mai mari să supraviețuiască cu cât sunt uciși mai mulți albi.

Aleksandr este convins că, la fel ca în Cecenia, nu va ajunge prizonier de război. În schimb, se teme să nu devină schilod. În acest caz, ar deveni o povară pentru familie. „Mai bine să mor”, spune el.

Bărbatul mai spune că neneților nu le e frică de moarte. De fapt, nu există familie fără un membru ucis într-o înjunghiere pe stradă. „Luăm de la sine înțeles că mai devreme sau mai târziu vom muri cu toții”.

„Mă duc să câștig bani. Dacă nu ar fi existat datoriile, nu aș fi semnat contractul”, mărturisește Aleksandr.