Prezența în creștere a submarinelor în largul coastelor SUA oglindește un tipar observat în perioada Războiului Rece, au apreciat pentru Newsweek analiști și un amiral de rang înalt în retragere.

După ce a fost modernizată, Marina rusă dispune de una dintre cele mai diversificate flote submarine din lume - formată din 58 de nave, potrivit unei estimări.

În ultimii ani,în cadrul eforturilor de a-și mări capabilitățile maritime, Moscova a produs o serie de submarine care au capacitatea de a atinge cele mai importante ținte din SUA sau din Europa continentală.

Președintele rus Vladimir Putin declara în decembrie că țara sa va construi mai multe submarine cu propulsie nucleară care „vor asigura securitatea Rusiei pentru decenii de acum încolo”.

Michael Petersen, directorul Institutului de Studii Maritime ruse de la Colegiul de Război Naval al SUA, a declarat pentru Newsweek că există indicii că „submarine cu propulsie nucleară au fost trimise în largul coastelor Statelor Unite, dar și în Mediterana și în alte părți ale perimetrului european".

Iar acestea „oglindesc desfășurările de submarine de tip sovietic din timpul Războiului Rece”, a explicat Petersen.

Rusia este „provocarea critică” cu care se confruntă în prezent Statele Unite, a spus el, răspunzând remarcilor făcute de generalul Glen VanHerck, șeful Comandamentului nordic al SUA și al NORAD, care catalogase Rusia drept principala amenințare din cauza prezenței submarinelor sale cu propulsie nucleară din clasa Severodvinsk în apropierea SUA.

Tactici în oglindă

Amenințările cu rachete de croazieră în largul coastei de est a Statelor Unite sunt similare cu cele observate în etapele târzii ale Războiului Rece, în anii 1970 și începutul anilor 1980, a explicat Petersen.

„Aceste perimetre de patrulare s-au schimbat de-a lungul timpului, pe măsură ce tehnologia de război submarin s-a îmbunătățit și tehnologia submarinelor s-a îmbunătățit. În general, la asta mă refer prin «oglindirea tacticilor»”, a spus Petersen.

„În anii '70 și la începutul anilor '80, în general, vedeam din nou desfășurări de submarine în largul coastelor de est și de vest, dar în zone mai mari - acele perimetre de patrulare foarte mici se extinseseră pentru a include cea mai mare parte a coastei de est și a coastei de vest, până în mijlocul Atlanticului.”

La mijlocul și sfârșitul anilor '80, aceste zone de patrulare au început să se retragă spre largul coastei de est a SUA, pe măsură ce tehnologia rachetelor balistice s-a îmbunătățit și raza de acțiune s-a mărit, a continuat Petersen.

„Submarinele nu mai trebuiau neapărat să fie trimise foarte aproape de coasta americană - ele puteau să se retragă în aceste bastioane care se aflau fie mai departe în mijlocul Atlanticului, fie chiar în Marea Barents, în funcție de raza de acțiune a rachetelor.

Așadar, există „o conexiune între amplasarea acestor zone de patrulare în timpul Războiului Rece și tehnologia rachetelor balistice lansate de submarine. Pare să fie similar cu desfășurările pe care le vedem astăzi”, a adăugat Petersen.

Operațiunea Atrina

Tom Shugart, cercetător în cadrul programului pentru apărare al Center for a New American Security, un think tank cu sediul la Washington, a declarat pentru Newsweek că există o „legătură clară„ între operațiunile din Războiul Rece și realizările recente.

El a amintit de Operațiunea Atrina, în cadrul căreia cinci submarine de atac cu propulsie nucleară Victor III ar fi ajuns pe coasta de est a SUA fără a fi detectate, reușind să opereze acolo între martie și mai 1987.

Shugart a subliniat că mai multe articole de presă rusești au legat operațiuni ale submarinelor rusești din 2019 de Operațiunea Atrina.

Presa norvegiană relata în octombrie 2019 că aproximativ 10 submarine ale Flotei Nordice ruse au fost detectate în Atlanticul de Nord. Agenția de informații militare a Norvegiei a declarat la acea vreme că Rusia a încercat „să testeze capacitatea Occidentului de a detecta și de a gestiona asta".

„Rusia vrea să transmită că «aceasta este marea noastră, putem face asta. Suntem capabili să ajungem la Statele Unite». Asta vrea să ne spună Rusia”, declara agenția pentru rețeaua publică NRK.

Câteva zile mai târziu, mai multe instituții de presă rusești, inclusiv cotidianul Izvestia, au publicat articole în care comparau acțiunea cu Operațiunea Atrina care a demonstrat „posibilitatea de a străpunge liniile de apărare antisubmarin existente în cadrul NATO”.

„Aceste operațiuni, în special Atrina, au făcut o impresie puternică asupra amiralilor flotelor țărilor din cadrul alianței. Mai presus de toate, ei au fost surprinși de străpungerea tăcută de către navele sovietice cu propulsie nucleară a tuturor liniilor de apărare antisubmarin”, relata Izvestia la acea vreme.

Moscova respectă aceleași tipare din Războiul Rece

Nivelul de desfășurare a submarinelor rusești este similar cu ceea ce s-a văzut în timpul Războiului Rece, a declarat amiralul Manfred Nielson, amiralul german cu cel mai înalt rang în cadrul NATO înainte de a se retrage în septembrie 2019.

„Personal, cred că Rusia nu-și schimbă comportamentul, deoarece operează, desigur, o flotă impresionantă de submarine și arată că pot fi reprezentați în întreaga lume", a declarat Nielson pentru Newsweek.

„Așa că acum poate că există unele investigații conform cărora în prezent operează mai mult în largul coastelor Statelor Unite. Nu văd nicio diferență între activitățile din timpul Războiului Rece și cele de astăzi".

Nielson a spus că el crede că Rusia consideră că este important să ajungă la același nivel cu alte puteri mondiale, cum ar fi SUA.

„Cred că este doar o demonstrație pentru a-i face pe ceilalți să creadă că Rusia nu este o națiune neglijabilă în lume."

Într-un document oficial semnat de Putin în 2017 - în care sunt prezentate noile capacități îmbunătățite ale marinei ruse, evoluția rolului său strategic și operațional și ambițiile sale viitoare- se arată că națiunea „trebuie să dețină flote puternice și echilibrate în toate domeniile strategice” până în 2030.