Dimineaţa zilei de 24 februarie era una obişnuită pentru locuitorii din Hostomel, localitate aflată în apropierea Kievului. Dmitri Nekazakov îşi plimba câinele şi se pregătea să meargă la serviciu când au început să cadă primele bombe ruseşti. Au apărut apoi elicopterele care au adus soldaţii.

Din acel moment, timp de 20 de zile, Dmitri a dormit doar în subsolul casei, iar localitatea sa a fost bombardată permanent. Ziua, oamenii ieşeau pentru a evalua pagubele şi pentru a-şi pregăti provizii pentru încă o noapte pe care o vor petrece în subsol.

Rachetele ruseşti care au distrus clădiri şi vieţi. Au fost trase dintr-o bază militară rusească amplasată într-o pădure, la aproximativ 4 kilometri distanţă, unde circa 6.000 de puşcaşi marini ar fi fost dislocaţi. Reporterii CNN au ajuns în acest loc alături de trupele speciale ucrainene.

Ruşii şi-au instalat tabăra într-o pădure de pini, prin ploi, ninsori şi temperaturi scăzute. Ea era compusă dintr-un post principal de comandă şi un sediu central. De aici, ruşii au lansat atacurile asupra Kievului, Hostomelului şi oraşului Bucea.

„Aici au luat o decizie cu privire la desfăşurarea de acţiuni suplimentare, pe direcţiile ofensivei, tactici de acţiune şi aşa mai departe", a declarat pentru CNN un ofiţer al forţelor speciale ucrainene.

La faţa locului se pot vedea caneluri uriaşe, discuri rămase de la rachete, cutiile de muniţie aruncate, adăposturi, posturi de comandă, depozite de muniţii şi linii de comunicare, containere unde au fost depozitate alimente.

Soldaţii ruşi au dormit în fortificaţii subterane, acoperite cu cherestea şi cutii de lemn verde, provenite de la BM-21 grad lansatoare de rachete multiple şi artilerie tub. Firele negre indică legăturile de comunicaţii existente între adăposturi.

FOTO: CNN

Un carnet abandonat conţine instrucţiuni de la o misiune anterioară din Azerbaidjan. Un manual rusesc îi învaţă pe soldaţi tehnicile de camuflaj. Acolo au fost găsite şi elemente de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

„Ei nu consideră soldaţii ca fiind oameni, pentru ei sunt carne de tun şi consumabile. Tactica armatei ruse seamănă, poate, cu Evul Mediu, când nu au se punea accent pe calitate, ci pe cantitate”, a declarat un ofiţer ucrainean.

Teroarea ocupanţilor

Imaginea bazei militare abandonate în pădure este întregită de mărturiile ucrainenilor care au supravieţuit. Ruşii au atacat localităţile din zonă, au distrus casele şi i-au terorizat şi ucis pe oameni.

Vitali Cernîş, din satul Zdvîzhivka de la periferia Kievului, mergea cu bicicleta când a fost prins de ruşii care vânau „nazişti”. Au urmat 24 de ore de calvar, timp în care a fost legat la ochi, la mâini, era filmat, ameninţat cu moartea. S-a rugat mereu, crezând că acelea sunt ultimele clipe din viaţa sa. A fost închis într-o magazie după ce a fost forţat să meargă printr-un câmp minat. Ruşii îl ameninţau că-i dau foc.

„Am fost bătut pe braţe şi picioare, sub talie. Vânătăile rămân. Credeam că mi s-a rupt piciorul, şchiopătam. Dar eu sunt viu şi bine, mulţumesc lui Dumnezeu", spune Vitali.

Vasili Benca, un preot din Zdvîjivka, a declarat pentru CNN că trupele, tancurile şi maşinile blindate ruseşti s-au îndreptat spre sat şi au rămas acolo timp de o lună. Oamenilor le-a fost frică să iasă din subsolurile caselor. Preotul a ieşit totuşi şi a găsit cinci bărbaţi ale căror cadavre fuseseră mutilate în grădină şi încă doi în pădure.

„Ruşii mi-au cerut (m-au forţat mai mult) să îngrop două femei în cimitir", a declarat preotul.

„Simt doar ură. Nu ne-am fi gândit în sute de ani că acest lucru se poate întâmpla. Nu putem să-i iertăm pentru tot restul vieţii noastre”, spune Nekazakov, un bărbat care locuieşte în zonă.