Protestul a mii de profesori care au boicotat, astăzi, începutul anului școlar și au manifestat în centrul Bucureștiului împotriva măsurilor de austeritate nu este văzut cu ochi buni de părinți. Ce le reproșează aceștia din urmă cadrelor didactice în cadrul unei dezbateri online.

Mii de cadre didactice au protestat , luni, în centrul Bucureștiului față de măsurile de austeritate adoptate de guvern.

Aceștia cer abrogarea Legii 141/2025 și renunțarea la măsurile de austeritate din educație, pe care le consideră nocive pentru întregul sistem. Printre revendicări se numără anularea creșterii normei didactice cu două ore, oprirea comasării școlilor și a creșterii numărului de elevi la clasă, precum și revenirea asupra reducerii burselor și a scăderii tarifului la plata cu ora, de la 60 de lei la 22 de lei.

Ceremoniile de începere a noului an școlar nu s-au desfășurat în multe instituții educative din țară, spre dezamăgirea elevilor și părinților.

Pe platforma reddit, o dezbatere despre protestele profesorilor relevă faptul că mulți părinți nu sprijină protestul profesorilor. Unii consideră revendicările legitime.

„De ce nu au cerut și schimbarea programei, după ce li s-au mărit salariile”

Una dintre cele mai mari nemulțumiri ale părinților este legată de faptul că profesorii, după ce au obținut, în 2024, majorarea salariilor, nu au cerut și adoptarea unei programe moderne.

„N-am cum să fiu solidar cu profesorii de data asta. Au cerut salarii mai mari și le-au primit. Dar după ce au primit, de ce nu au cerut și schimbarea programei? De ce încă există materii inutile ca educația tehnologică unde citești despre cum se produc țevile de aluminiu? De ce la BAC un elev are de memorat 18 opere din care pică doar una, și dacă nu o știe perfect e penalizat? De ce la istorie nu se predau evenimentele în ordine logică, de ce la geografie nu se învață cum citești o hartă, de ce la română nu e încurajată lectura reală? Profesorii știu toate problemele astea, dar aleg să tacă. Nu zic că ei sunt singurii vinovați pentru un sistem defect, dar prin pasivitate devin complici”, a susținut un utilizator al platformei.

Alții merg mai departe și afirmă că rigiditatea programelor se menține pentru că mulți profesori ar fi incapabili să se adapteze:

„Materiile inutile există pentru ca unii să aibă loc de muncă”.

„Dacă schimbi operele de BAC, îngropi majoritatea profilor. Ce te face să crezi că ei sunt în stare să citească și să analizeze o operă nouă? Sistemul de acum e ultra-standard, toți îl știu ca papagalii”.

O altă temă aprinsă este modul în care se predă Istoria:

„Istoria se predă așa de prost că ar scoate la iveală multe adevăruri cam jenante: domnitorii nu erau tot timpul români, sclavia chiar a existat, am comis pogromuri și alte masacre, ne-am curvit de la o parte la alta în al Doilea Război Mondial. Și multe altele.”

În schimb, în lecțiile predate elevilor predomină cultul eroilor:

„Pai, probabil, la noi se cultiva cultul personalității, nu realitățile dintr-o anumită perioadă. Nu e important care era situația și cum se schimba lumea, tot ce reiese din lecțiile alea este cât de șmecher a fost Ștefan cel Mare sau cât de patriot a fost Mihai Viteazul.”

Cât muncește un profesor?

Un comentator a vehiculat ideea că profesorii nu ar lucra mai mult de 27 de ore pe săptămână, incluzând aici și pregătirea lecțiilor.

„Un profesor nu are cum să muncească eficient mai mult de 27 de ore pe săptămână. Un angajat normal muncește 40. Norma lor trebuie crescută la cel puțin 24 de ore de predare pe săptămână, iar personalul redus”, a susținut un utilizator.

Acesta a calculat că de fapt, norma de predare de 18 ore, cât a fost înainte de creșterea cu 2 ore care-i nemulțumește pe profesori, înseamnă, de fapt, doar 13,5 ore de muncă efectivă pe săptămână, având în vedere că timpul efectiv petrecut cu elevii într-o oră este, de fapt, de 45 de minute.

Replica nu a întârziat să apară: „Timpul calculat de tine e o glumă proastă. Profesorii au o grămadă de treburi administrative, trebuie să pregătească lecții, să corecteze teze, să reîmprospăteze materia. Pauza dintre ore nu e timp mort, e necesitatea muncii.”

Legea educației prevede doar norma de predare la clasă, neincluzând aici și pregătire lecțiilor.

Un alt utilizator a precizat: „Am râs când am văzut că ai luat doar 45 de minute ca timp efectiv de lucru pentru profesori. Asta e gândire de mic patronaș carpatin. Pauza dintre ore nu este timp mort, exact cum nici la fabrică să stai să iți ajungă o piesă nouă în față nu e timp mort. În pauză ai fix timp sa te piși, să mai iei o gura de cafea si sandwich, să te duci să lași catalogul clasei la care ai predat, să iei catalogul clasei la care vei preda și să mergi la urmatoarea clasă. E o necesitate a muncii pe care o faci, nu e stat degeaba.”

Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a explicat că, în medie, aceasta creștere a normei cu 2 ore înseamnă o creștere de 24 de minute pe zi în activitatea cu elevii. Miza acestei măsuri, în paralele cu cea privind creșterea numărului de elevi dintr-o clasă, a fost de a desființa posturi de suplinitori.

Un alt utilizator susține: „munca unui profesor nu se rezumă numai la timpul petrecut la clasă. Mai au și alte rahaturi de făcut.”

Referitor la muncile administrative ale cadrelor didactice, cineva a susținut: „Corectează teste și "pregătesc materia", cea din urmă find probabil la nivel pur teoretic pentru că "materia" e de pe vremea lui Gheorghiu-Dej.”

„N-ai cum să scoți analfabeți funcțional pe bandă rulantă și să plângi de ore în plus de muncă”

Există unele voci care recunosc atât nevoia de salarii mai mari, cât și nevoia de îmbunătățire a calității resursei umane:

„Educația chiar trebuie reformată, profesorii ar trebui plătiți mai bine, dar clar nu în forma asta și pentru serviciul prestat acum. N-ai cum să scoți analfabeți funcțional pe bandă rulantă și să plângi de ore în plus de muncă și de burse. Când Băsescu spunea că școala românească scoate tâmpiți s-a supărat lumea, avea dreptate, dar avea și datoria sa corecteze asta.”

Alții reamintesc de efectele „reformelor” incoerente din ultimele decenii:

„Pentru starea sistemului educațional putem să îi mulțumim Abramburicăi și partidului din care face parte pentru subfinanțare.”

O parte dintre comentatori privesc protestul cu ironie sau chiar dispreț:

„Parcă au făcut grevă și anul trecut, li s-au mărit lefurile, acu ce mai vor?”

„Săracii profesori, oare cum o să supraviețuiască cu 6.500 de lei la 20 de ore de muncă pe săptămână și patru luni de vacanță plătită?” Un profesor debutant, câștigă în jur de 6.500 de lei lunar, însă e vorba de salariul brut. Un profesor cu vechime (25+ ani), cu grad didactic I, câștigă peste 10.200 de lei salariu brut.

Alții cred că problema nu e strict de bani, ci de calitatea actului educațional:

„Ei poate nu mor fără măriri, dar educația sigur este îngropată. Moartă era și înainte, moartă e și acum, moartă va fi și în viitor.”

Protestul cadrelor didactice a redeschis o dezbatere mai veche: cum se împacă dreptul la salarii decente cu obligația de a livra o educație de calitate? În timp ce profesorii cer mai mult sprijin financiar și condiții mai bune de lucru, o parte a societății cere schimbări ale programelor școlare și a modului de predare.