Pe frontul din Ucraina, războiul s-a transformat într-o confruntare dominată de drone. De la recunoaștere și bruiaj, până la atac și salvare, schimbând radical strategiile ambelor tabere și mutând linia mortală a luptei mult dincolo de tranșee.

Dronele terestre și aeriene au devenit armele cruciale în bătălia pentru apărare teritoriilor ucrainene

„Este mult mai epuizant”, spune Afer, comandant adjunct al batalionului „Lupii lui Da Vinci”, descriind cum una dintre cele mai cunoscute unități din Ucraina trebuie să facă față atacurilor constante ale rușilor. Dacă înainte invadatorii încercau asalturi de grupuri mici cu vehicule blindate, acum tactica este să înainteze pe jos, unul câte unul, încercând să evite dronele ucrainene de pe linia frontului și să găsească un loc unde să se ascundă, potrivit theguradian.com .

Sub puțina acoperire rămasă, supraviețuitorii încearcă apoi să se adune în grupuri de câte 10 și să atace pozițiile ucrainene. Este o strategie costisitoare – „în ultimele 24 de ore am ucis 11”, spune Afer – dar atacurile care înainte se întâmplau o dată sau de două ori pe zi sunt acum necontenite. Pentru comandantul ucrainean pare că rușii se tem de propriii ofițeri, motiv pentru care urmează ordine aproape sinucigașe.

Cum folosesc soldații ucraineni dronele militare pentru a contracara atacurile rușilor

Dronele de recunoaștere monitorizează o lizieră arsă la vest de Pokrovsk; imaginile ajung la centrul de comandă al batalionului, aflat la capătul unui buncăr subteran lung de 130 de metri. „Este foarte periculos să faci chiar și o mică pauză de supraveghere”, spune Afer, iar echipa lucrează non-stop. Buncărul, construit în patru sau cinci săptămâni, are mai multe încăperi, inclusiv o cazarmă pentru odihnă și o sală de mese decorată cu desene de copii – amintiri ale familiilor lor. Meniul săptămânal este trecut pe perete.

La trei ani și jumătate de la începutul războiului, inițiativa de pace a lui Donald Trump din august nu a făcut progrese. Între timp, conflictul evoluează. Afer explică faptul că dezvoltarea dronelor FPV (first person view), pilotate de la distanță cu ajutorul unei camere, a extins „zona de ucidere” la 12–14 kilometri în spatele frontului – distanța la care o dronă de 500 de dolari, zburând cu până la 100 km/h, poate lovi. „Toată logistica noastră – hrană, muniție și materiale medicale – o facem fie pe jos, fie cu ajutorul dronelor terestre”, spune el.

Mai în spate, la o dacha rurală folosită acum de soldații batalionului, sunt parcate mai multe tipuri de drone terestre. Ideea a trecut rapid de la concept la testare și la realitate. Acestea includ mitraliere controlate de la distanță și vehicule robotizate cu platformă. Una dintre ele, Termit, costă 12.000 de dolari, are șenile pentru teren accidentat și poate transporta 300 kg pe o distanță de 20 km cu o viteză maximă de 11 km/h.

Dronele militare au și rolul de a salva persoane aflate în pericol de moarte

Dronele terestre salvează și vieți. „Aseară am evacuat un bărbat rănit cu ambele picioare rupte și o gaură în piept”, povestește Afer. Procesul a durat „aproape 20 de ore” și a implicat doi soldați care l-au cărat mai bine de un kilometru până la o dronă terestră , care apoi l-a dus într-un sat sigur. Soldatul a supraviețuit.

Deși Da Vinci raportează că poziția lor este stabilă, încercările nesfârșite ale rușilor de infiltrare au dezvăluit zone slab apărate sau prost coordonate între unități. Luna trecută, trupele ruse au pătruns în liniile ucrainene la nord-est de Pokrovsk, lângă Dobropillya, pe o distanță de până la 20 km – un moment critic într-un sector sensibil, chiar înainte de summitul lui Trump cu Vladimir Putin din Alaska.

Inițial s-a spus că doar câteva zeci de soldați au pătruns, dar bilanțul final a fost mult mai mare. Surse militare ucrainene estimează că 2.000 de ruși au reușit să treacă și că 1.100 dintre aceștia au fost uciși într-o contraofensivă condusă de brigada a 14-a „Chervona Kalyna” din noul Corp Azov al Ucrainei – un eșec rar în avansul rusesc, altfel lent, dar implacabil.

Într-o altă dacha folosită de Da Vinci, oamenii stau în curte, în timp ce moliile se adună la becuri. Înăuntru, un operator de bruiaj de drone stă pe un scaun de gaming înconjurat de șapte ecrane aranjate semicircular, susținute de un cadru improvizat.

Este prea sensibil pentru a fi fotografiat, dar liderul echipei, Oleksandr – cu indicativul Shoni – descrie misiunea jammerului. Ambele tabere pot intercepta transmisiile dronelor FPV, iar trei dintre ecrane sunt dedicate captării imaginilor care ajută apoi la localizarea acestora. Odată identificate, sarcina operatorului este să găsească frecvența radio folosită și să imobilizeze drona cu emițătoare de bruiaj ascunse în pământ (cu excepția cazului în care sunt drone cu fibră optică, care folosesc un cablu fix de până la 20 km).

Rata de succes a țintelor doborâte este aproape egală între Ucraina și Federația Rusă

„Blocăm cam 70%”, spune Shoni, recunoscând însă că rușii au o rată de succes similară. În sectorul lor, asta înseamnă 30–35 de drone inamice doborâte pe zi. Uneori, procentul este chiar mai mare. „Luna trecută am închis cerul. Le-am interceptat piloții pe radio spunând că nu pot zbura”, continuă el, dar situația s-a schimbat după ce artileria rusă a distrus echipamentele de bruiaj. Bătălia, observă Shoni, se duce în valuri: „Acum este un război al dronelor și există un scut și o sabie. Noi suntem scutul.”

Un singur pilot de dronă poate efectua 20 de misiuni într-o zi, spune Sean, care pilotează FPV-uri pentru Da Vinci, lucrând mai multe zile la rând în echipe de doi sau trei, ascunși la câțiva kilometri de front. Pentru că rușii sunt în ofensivă, ținta principală o reprezintă infanteria. Sean recunoaște deschis că ucide „cel puțin trei soldați ruși” în această perioadă, în lupta mortală dintre forțele terestre și aeriene. Îl face asta să simtă mai ușor uciderea inamicului, de la distanță? „Cum să știm, asta este tot ce cunoaștem”, răspunde Dubok, un alt pilot FPV, așezat lângă el.

Cum urmăresc și identifică militarii din Ucraina dronele rusești care atacă teritoriile

Alte apărări anti-dronă sunt mai sofisticate. Brigada a treia ucraineană controlează sectorul nordic al Harkovului, la est de râul Oskil, dar spre vest se află poziții defensive cu rază mai lungă. Acolo, un membru al echipei urmărește un radar pentru a detecta dronele rusești de recunoaștere Supercam, Orlan și Zala. Dacă apare o țintă, doi soldați ies în câmpurile de floarea-soarelui pentru a lansa un Arbalet – un mic avion-deltă din polistiren negru, care costă 500 de dolari și încape într-o singură mână.

Arbaletul are o viteză maximă impresionantă de 180 km/h, dar bateria durează doar 40 de minute. Este controlat de la distanță prin camera sa, folosind o telecomandă specială. Scopul este să se apropie suficient pentru a detona grenada pe care o transportă și a distruge drona rusă. Buhan, unul dintre piloți, spune că „este mai ușor să înveți să o pilotezi dacă nu ai mai zburat niciodată cu o dronă FPV”.

Este o zi neobișnuit de ploioasă și înnorată de august, ceea ce înseamnă o rară pauză de la activitatea cu drone, întrucât rușii nu zboară în astfel de condiții. Echipajul nu vrea să riște lansarea Arbaletului ca să nu-l piardă, așa că există timp de discuții. Buhan povestește că înainte de război era manager de vânzări, în timp ce Daos lucra în investiții. „Aș fi avut o viață complet diferită dacă nu era războiul”, spune Daos, „dar toți trebuie să ne adunăm ca să luptăm pentru libertate.”