Anul 2024 se anunță a fi un an plin de alegeri, cu aproximativ patru miliarde de oameni, adică aproximativ jumătate din populația lumii, care vor merge la vot în diverse țări precum India, Mexic, Statele Unite ale Americii, Rusia, Pakistan sau în Parlamentul European și multe altele.

„Cu toate acestea, în loc să privim la anul care vine ca la un Marea Festival al Democrației, realitatea pare să indice că 2024 ar putea deveni mai degrabă Anul Autocraților, dată fiind criza gravă a democrației, cea mai amenințată de la Războiul Rece și, poate, chiar din anii '30”, scrie analistul politic britanic Andrew Neil, într-un editorial publicat de Daily Mail .

Neil spune că unele dintre alegerile programate pentru 2024 nu vor fi nici libere, nici corecte. „Cine poate să se îndoiască că președintele Vladimir Putin va fi readus la putere în Kremlin, indiferent de ceea ce cred cu adevărat votanții ruși?”, se întreabă el retoric.

Analistul britanic mai spune că democrația indiană este întinată de un naționalism hindus urât, promovat de prim-ministrul Narendra Modi, care este „aproape sigur să fie reales și probabil să devină și mai autoritar, precum și mai pro-Moscova”. Nici în Pakistan, nu pare să conteze cum votează oamenii, armata și serviciile secrete rămân cumva sub control.

Unele rezultate ale alegerilor ar putea face lumea mai puțin sigură pentru democrație . „Dacă Donald Trump revine la Casa Albă în noiembrie - așa cum sugerează toate sondajele - ce speranță ar mai avea Ucraina? El ar tăia ajutorul militar american și l-ar forța pe Președintele Volodymyr Zelensky să accepte o pace de învins. Putin ar profita la maxim.”

Andrew Neil nu vede o soartă bună pentru Ucraina din perspectiva Statelor Unite nici dacă Trump va câștiga pentru a doua oară alegerile. Asta din cauză că pachetul de ajutor militar de 60 de miliarde de dolari „zace în blocajul legislativ, datorită manevrelor izolaționiștilor republicani”.

Și nu numai Ucraina va avea probleme din cauza lui Trump, ci și NATO, care ar putea fi subminată sau chiar distrusă de o revenire a acestuia la cârma Statelor Unite.

„Chiar dacă Parlamentul European are puțină sau deloc semnificație geopolitică, perspectiva unei înclinări spre dreapta în alegerile de anul acesta ar trebui să fie văzută în mod normal ca un încurajator de întărire a coloanei vertebrale a blocului în ceea ce privește cheltuielile de apărare și o atitudine mai robustă față de expansiunea rusească”, scria Neil.

„Cu toate acestea, Noua Dreaptă populistă europeană, care ar putea constitui cel mai mare grup politic în Parlament după alegerile din iunie, este îngrijorător de apropiată de Kremlin. Mulți dintre liderii săi din Franța, Italia, Germania și în alte părți sunt dispuși să repete punctele de vedere ale lui Putin și să acționeze ca apologeți pentru dictator ”, avertizează acesta.

Astfel, democrația europeană este în pericol să fie subminată și mai mult de ascensiunea Noii Drepte - iar Rusia este încurajată în continuare.

Neil: E timpul autocraților

„Autocrații au început cu siguranță anul ca și cum ar fi venit timpul lor”, este de părere analistul britanic.

El arată că Putin nu va face niciodată un pas înapoi din Ucraina, potrivit mesajului acestuia de Anul Nou.

„Ucraina nu dispune de rachete și artilerie pentru a face față fortificațiilor rusești de-a lungul frontierei. De fapt, Rusia are acum o superioritate de cinci la unu în artilerie, motiv pentru care Zelensky este nevoit să-și întărească propriile linii de apărare în loc să se pregătească pentru o nouă ofensivă”, observă Neil.

În ceea ce îl privește pe președintele Chinei, Xi Jinping, acesta și-a intensificat retorica împotriva Taiwanului, pe care pretinde că trebuie să îl "reunifice" cu China, „cu forța dacă este necesar”, susținând că este o „inevitabilitate istorică”. În Taiwan vor fi alegeri democratice pe 13 ianuarie.

„Forțele politice cele mai hotărâte în a sfida amenințările Chinei la adresa independenței Taiwanului conduc în prezent în sondaje. Dacă acestea formează următorul guvern, Xi le va privi ca pe o provocare. Dar cred că va aștepta rezultatul alegerilor din SUA înainte de a face ceva”, explică Neil.

Dictatorul Coreei de Nord, „ridicolul și rotundul Kim Jong Un”, spune analistul „se implică în acțiune, amenințând să anihileze complet America și avertizând că războiul ar putea zbucni oricând în peninsula coreeană”.

Neil consideră că amenințările lui Kim Jong Un la adresa Americii sunt farse, dar „capacitatea sa de a provoca haos regional este foarte reală”.

În ceea ce privește Iranul, această țară, spune Neil, demonstrează deja cât de multă suferință poate provoca democrațiilor.

„După ce a asmuțit Hamas, forța sa de legătură, împotriva Israelului pe 7 octombrie, Israelul este acum blocat într-un război de uzură debilitant și global nepopular în Gaza. În același timp, alte forțe legate de Iran au desfășurat atacuri la nivel mic împotriva bazelor americane din Siria, în timp ce altele precum Houthi din Yemen, amenință acum rutele de transport maritime la capătul sudic al Mării Roșii. Forțele navale occidentale, inclusiv Marina Regală, răspund, dar încet și fără amploarea de forță necesară”, comentează el.

„De fapt, pe măsură ce autocrații se agită, se laudă, amenință și, în prea multe locuri, dictează, democrațiile sunt deprimant de lente în a răspunde - și, mai rău, lipsite de liderii necesari. Președintele Joe Biden și aliații europeni ai Americii au răspuns bine invaziei rusești a Ucrainei în 2022. Dar acum au dificultăți în a-și menține susținerea”, constată analistul politic.

El crede că un președinte american vârstnic și slăbit nu este capabil să mobilizeze democrațiile lumii. „El oferă doar confort dictatorilor. Alternativa probabilă ar vinde Ucraina - și, poate, mare parte din Europa. Rareori politica americană a oferit atât de puțină speranță de conducere și orientare globale”, mai scrie Andrew Neil.

Liderii europeni, lipsiți de forță și de perspectivă

Analistul mai spune că europenii sunt mai inclinați să dea lecții Israelului despre Gaza decât să se opună Iranului. În ciuda avertismentelor repetate cu privire la pericolele din propria vecinătate, europenii cheltuiesc în continuare sume ridicol de mici pentru apărare, având aproape zero abilitate de a-și proiecta puterea chiar și în zonele cu probleme din apropiere.

„Nici Președintele Emmanuel Macron al Franței, nici Cancelarul Olaf Scholz al Germaniei nu au voința sau capitalul politic de a conduce Europa din această mlaștină. Marea Britanie este condusă de un novice geopolitic, Rishi Sunak, reticent să-și sporească cheltuielile de apărare peste 2% din PIB (era 5% în timpul Războiului Rece)”, este constatarea sa.

Despre liderul opoziției britanice, sir Keir Starmer, Neil spune că este chiar mai novice în afaceri externe decât Sunak. Marine Le Pen, ale cărei campanii anterioare au fost finanțate de bănci prietenoase Kremlinului, este favorită să îl succeadă pe Macron ca președinte al Franței.

„Oricine îl va succeda lui Scholz în Germania va conduce probabil o altă coaliție slabă și o economie în declin secular”, mai observă analistul.

Neil crede că există ecouri sumbre ale anilor '30, când democrațiile șovăiau sub conducerea unor lideri neimpresionanți, permițând adesea dictatorilor să aibă calea lor, cu consecințe teribile care au necesitat un război mondial pentru a fi inversate.

„Nu subestimez capacitatea democrațiilor de a-și reveni în cele din urmă, așa cum au făcut-o sub Churchill și Roosevelt în 1940/41. Dar nu am o viziune îndepărtată suficientă pentru a identifica un Churchill sau un Roosevelt printre liderii potențiali de mâine. De aceea mă tem că lucrurile vor deveni mai rele în 2024 și ulterior, înainte ca democrațiile să descopere în cele din urmă coloana vertebrală necesară pentru a se opune dictaturii”, continuă Andrew Neil.

„Am făcut-o în trecut și o vom face din nou. Dar până atunci, vom continua să trăim în Era Autocraților, indiferent câte alegeri va avea lumea”, este concluzia sa.