Reactorul 1 de la Cernavodă repornește la limită: 20 de ani de soluții ignorate
Reluarea activității la Cernavodă are loc în condiții hidrologice extrem de fragile. Expertul în energie Cosmin Gabriel Păcuraru avertizează că nivelul fluviului este în continuare prea scăzut pentru a garanta o funcționare fără riscuri pe termen lung. La momentul evaluării situației, cota Dunării se situa la minus 224 de centimetri, o creștere nesemnificativă, de doar zece centimetri, față de pragul critic de minus 234 de centimetri care a determinat oprirea Reactorului 2 pe data de 13 august. Spre comparație, primul reactor fusese tras pe dreapta încă din 28 iulie, când apa scăzuse la nivelul de minus 194 de centimetri.
Centrala nucleară din Cernavodă Foto: arhivă
Această dependență strictă de debitul fluviului este dictată de arhitectura sistemului de răcire. Unitatea nucleară nu își extrage apa direct din cursul Dunării, ci dintr-un bazin de acumulare conectat la Canalul Dunăre–Marea Neagră. După ce este utilizată pentru răcirea instalațiilor, apa este evacuată. Prin urmare, orice nouă scădere a nivelului Dunării poate lăsa centrala fără resursa vitală pentru răcire, forțând o nouă oprire. În schimb, o evoluție hidrologică pozitivă ar putea crea condițiile necesare și pentru repornirea celui de-al doilea reactor.
Două decenii de avertismente ignorate de autorități
Situația critică din acest an nu reprezintă o surpriză pentru specialiști, ci este rezultatul direct al lipsei de reacție din partea conducerilor succesive ale instituțiilor responsabile. Potrivit lui Cosmin Gabriel Păcuraru, vulnerabilitatea centralei la secetă a fost semnalată încă din anul 2003, când o unitate a fost nevoită să funcționeze la un nivel extrem de scăzut al apei, scenariu care s-a repetat ulterior și în 2012.
Deși aceste episoade ar fi trebuit să declanșeze investiții urgente, proiectele discutate de-a lungul timpului au rămas doar pe hârtie. Printre soluțiile tehnice identificate se numărau:
- Adâncirea canalului navigabil și a perimetrului de intrare în Canalul Dunăre–Marea Neagră, pentru a reduce dependența de fluctuațiile fluviului;
- Construirea unui bazin de acumulare mai adânc și cu o capacitate sporită, capabil să asigure rezerve în perioadele secetoase;
- Ridicarea unor turnuri de răcire, o tehnologie deja folosită în alte complexe energetice.
Expertul subliniază că România a dispus atât de timpul necesar, cât și de mijloacele pentru a rezolva această problemă, dând exemplul Bulgariei, care a implementat deja măsuri pentru a-și proteja centrala nucleară de la Kozlodui în fața scăderii nivelului apei.
Un sistem energetic măcinat de defecțiuni și lipsă de responsabilitate
În ciuda riscurilor hidrologice, Păcuraru consideră că decizia de a reporni Reactorul 1 este una justificată, având în vedere starea precară a sistemului energetic național. Adevărata vulnerabilitate de securitate energetică nu provine din procedurile de la Cernavodă, unde reactoarele sunt pur și simplu oprite în siguranță dacă rămân fără apă, ci din faptul că România a ajuns să depindă masiv de această centrală pentru a acoperi golurile lăsate de alte unități de producție nefuncționale.
Specialistul arată spre problemele tehnice care afectează centrala OMV Petrom de la Brazi, CET Vest București și hidrocentrala Porțile de Fier I, unde mai multe grupuri energetice sunt fie complet indisponibile, fie operează la capacitate redusă. În opinia sa, lipsa de fermitate a autorităților, care nu trag la răspundere companiile administratoare pentru remedierea avariilor și respectarea termenelor de reparații, reprezintă un pericol mult mai mare decât repornirea reactorului nuclear în condițiile actuale.
Presiune suplimentară din 2027: Reactorul 1 intră în retehnologizare
Chiar dacă Unitatea 1 reintră acum în rețea, respiroul oferit sistemului energetic va fi unul de scurtă durată. Conform datelor prezentate de Cosmin Gabriel Păcuraru, la data de 1 ianuarie 2027 este programată începerea lucrărilor de retehnologizare a Reactorului 1, un proces complex care se va întinde pe parcursul a aproximativ trei ani.
Pe toată această perioadă, unitatea va fi complet deconectată de la rețea și nu va livra deloc electricitate. Deși este vorba despre o investiție planificată, fără legătură cu actuala criză provocată de secetă, absența acestei capacități majore de producție va trebui compensată din alte surse. Dacă această oprire programată se va suprapune cu noi defecțiuni la celelalte centrale din țară, presiunea asupra sistemului energetic național va deveni și mai dificil de gestionat.
Explorează subiectele:
