Cele două submarine ale Marinei Regale Române au fost construite în șantierul naval de la Galați și au devenit operaţionale în anul 1944. Au contribuit la Operaţiunea „60.000”, care presupunea evacuarea soldaţilor germani şi români din Crimeea.

Marina românească a avut în dotare nouă submarine, dintre care opt au luptat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, însă cele mai cunoscute a fost „Delfinul”, „Marsuinul” și „Rechinul”.

Construite în șantierul naval din Galați, submarinele „Marsuinul” şi „Rechinul” au devenit operaţionale în 1944 și au contribuit la Operaţiunea „60.000” , care a presupus evacuarea soldaţilor germani şi români din Crimeea. A fost cea mai mare operaţiune navală din Marea Neagră, care s-a desfăşurat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Submersibilul Rechinul a ajutat la evacuarea armatelor române şi germane din Peninsula Crimea. Prima sa misiune a avut loc în timpul evacuării Crimeei în 1944, între 20 aprilie şi 15 mai, în timpul ofensivei din Crimeea.

Cea de-a doua sa misiune a fost o patrulare în largul portului sovietic Novorossiysk, în perioada 15 iunie - 27 iulie. A fost ultima patrulă submarină românească a războiului şi a durat 45 de zile, cea mai lungă din istoria submarinelor româneşti.

Potrivit datelor tehnice, NMS „Rechinul” avea o lungime de 69,8 metri şi o lăţime de 6,6 metri. Deplasamentul submarinului era de 750 de tone în imersiune, fiind propulsat de două motoare diesel şi două motoare electrice, fiecare dezvoltând 600 de cai putere.

„Rechinul” atingea o viteză de 14 noduri la suprafaţă şi 9 noduri în imersiune, având o autonomie de 7.000 de mile. Era dotat cu un tun naval şi antiaerian SKC, cu calibrul de 88 mm, un tun antiaerian Oaerlikon, cu calibrul de 20 mm, şi putea lansa 6 torpile TLT (533,4 mm).

Submarinul „Marsuinul”, vânat deoarece a fost confundat cu un submarin sovietic

NMS „Marsuinul” a fost proiectat inițial ca submarin puitor de mine, însă a fost transformat ulterior în submarin de atac. Potrivit site-ului rumaniamilitary.ro , „Marsuinul” a executat o singură misiune în serviciul marinei militare române, în perioada 10 mai – 27 mai 1944, înlocuind „Rechinul” în zona de operaţiuni din estul Mării Negre.

Scopul acesteia era de a supraveghea comunicaţiile inamice din faţa portului sovietic Batumi, pentru acoperirea retragerii pe mare a trupelor române şi germane din Peninsula Crimeea-„Operaţiunea 60 000”. În prima zi când a ieşit în larg a fost confundat cu un submarin sovietic de o navă germană şi vânat. Din fericire, submarinul scapă nevătămat şi se îndreaptă spre portul turcesc Zonguldak.

Potrivit Wikipedia, după 23 august 1944, a fost confiscat de Uniunea Sovietică. Pe 20 februarie 1945, o torpilă a explodat în interiorul submarinului aflat la cheu în portul Poti. A fost ulterior ridicat la suprafață și reparat. Submarinul a fost casat în 1950.

Ce s-a întâmplat cu motorul Rechinului

În anii '60, unul dintre motoarele submarinului Rechinul a ajuns în patrimoniul Institutul Politehnic din Galaţi. Profesorul Cătălin Fetecău de la Facutatea de Inginerie a descoperit, în urmă cu câţiva ani, vechiul motor într-una din încăperile facultăţii.

L-a restaurat şi apoi l-a transformat într-un mic muzeu care se numeşte „Nava Majestăţii Regale- Rechinul”. Profesorul îşi doreşte cel mai mult să integreze motorul submarinului Rechinul într-un muzeu al istoriei navale din Galaţi, care să devină şi o atracţie turistică.