În ziua de 25 octombrie, România își cinstește ultimul monarh, pe Regele Mihai, considerat un simbol al curajului politic, care ar fi putut așeza țara pe alt făgaș.

România celebrează la 25 octombrie nașterea ultimului său rege, Mihai I de România (25 octombrie 1921-5 decembrie 2017), monarhul îndepărtat de comuniști. Cu o viață dramatică, marcată de controversatul său tată, Regele Carol al II-lea, și schimbată de Al Doilea Război Mondial urmat de instaurarea comunismului, Regele Mihai avea să îndure și o umilință pe care diriguitorii vremii au regretat-o apoi.

În aprilie 1990, după Revoluția însângerată din Decembrie 1989, perechea regală Mihai și Ana de Bourbon-Parma a încercat să revină în România pentru a petrece Paștile. Autoritățile au împiedicat deplasarea, care a fost făcută totuși în decembrie 1990, de Crăciun. Regimul lui Ion Iliescu l-a întors însă din drum pe fostul rege, care mergea să se reculeagă la mormintele familiei regale de la Curtea de Argeș. Luat de pe șoseaua București-Pitești, Mihai I de România, a fost îmbarcat într-o cursă aeriană de pe Aeroportul Otopeni și trimis înapoi în Elveția, unde își avea reședința. Abia în aprilie 1992, tot de Paști, familia Regelui Mihai a reușit să vină în România, ca oaspete de seamă, la invitația Arhiepiscopului Pimen al Sucevei și Rădăuților.

La 21 februarie 1997, după aproape jumătate de secol, Regelui Mihai I i-a fost redată cetăţenia română. Monarhul a păstrat tot timpul România în suflet. „Români, nu v-am uitat niciodată şi vă iubesc din toată inima!“, le-a spus el românilor când a avut prima ocazie să li se adreseze direct.

În ultimii ani de viață, când familia regală și-a recăpătat din proprietăți, Regele Mihai a putut să trăiască acolo unde și-a dorit: în România.

„Am comparat strângerea mâinii regelui Mihai cu strângerea unei cruci a neamului românesc”

Consilier al Casei Majestății Sale Custodele Coroanei, reputat istoric și critic de artă, Adrian Buga a vorbit, pentru „Adevărul”, despre importanța Regelui Mihai pentru România.

„Regele Mihai a fost legat de poporul român prin naștere și prin destinul său. I s-a sădit, încă de mic, o credință nestrămutată în viitorul nostru, iar implicarea Sa în diferite evenimente istorice s-a dovedit plină de curaj și devotament pentru România, deși planurile Marilor Puteri cu țările din Europa de Est erau stabilite deja. Locul Regelui Mihai în istoria românilor este dat de dragostea și iubirea poporului român. Portretul uman, deplin creștin, al regelui este împletit cu imagini de cumpănă, situații dure, aspre și brutale prin care a trecut țara”, consideră Adrian Buga.

Deși a îndurat nenumărate nedreptăți, fiind exilat și ținut departe de poporul său, Regele Mihai nu și-a schimbat părerea despre țara sa spunând cuvinte memorabile: „Cea mai frumoasă Coroană Regală este încrederea și dragostea românilor.”

Dar memoria românilor față de Regele Mihai a fost tot timpul diferită, dacă ne raportăm la informațiile primite în perioada comunistă sau la cele date de bunici sau rude care au trăit în perioada monarhiei.

„Pentru unii, Regele Mihai era răul cel mai mare și elevii trebuiau să rupă fiecare filă cu fotografia lui din cărțile lor de școală, iar pentru alții monarhia dată de regii și regine era stabilitatea societății noastre, iar portretul Regelui Mihai era pus lângă icoana din casă. Până la urmă viața Sa demnă și cinstită s-a văzut prin faptele Sale, chiar dacă a trecut mult timp până la întoarcerea Sa în țară, iar cel mai mare semn de iubire s-a văzut când românii, mulți dintre ei influențați de poveștile comuniste, l-au condus pe rege pe ultimul Său drum”, precizează Adrian Buga.

Apreciatul istoric l-a cunoscut personal pe Regele Mihai, primind în 2009 Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate. ”Regele Mihai este prezent constant în gândurile mele, iar cele mai vii amintiri sunt din cele mai simple: căldura glasului, gesturile line, ca ale unui călugăr, mersul, statura și cel mai important, modul în care te simțeai când regele îți întindea mâna Sa. Tot timpul am comparat strângerea mâinii regelui Mihai cu strângerea unei cruci a neamului românesc, iar atingerea mâinii Suveranului mi-a permis să intru într-un contact aproape mistic cu strămoșii mei și cu istoria vie a noastră”, mai spune Adrian Buga.

Lucru mai puțin știut de publicul larg, implicarea Majestății Sale și a Familiei Regale în aderarea României în NATO și în UE a fost una foarte importantă.

„Regele Mihai, cel care s-a întâlnit cu Truman, cu Churchill, cu Marshall, cel care i-a întors spatele lui Hitler și nu i-a fost frică de Vîșinski, a înțeles cât de importantă este aderarea țării la NATO, regele fiind mai în vârstă chiar și decât Alianța, iar intuiția Sa o putem simți în prezent prin lipsa tancurilor sovietice în țară. Cu un conflict deschis și foarte aproape de granițele României, putem reformula întrebarea: ce făcea România dacă nu era inclusă în NATO? Țării noastre îi lipsește foarte mult monarhia și valorile ei: credința în Dumnezeu, munca, viziunea și iubirea”, a declarat Adrian Buga pentru ”Adevărul”.

ÎPS Calinic: „Avea un dar de a citi oamenii”

Arhepiscop al Argeșului și Muscelului, Înalt Prea Sfințitul Valinic Calinic a avut o relație specială cu Regele Mihai. De altfel, arhiepiscopul Calinic este cel care a avut ideea construirii Noii Catedrale Arhiepiscopale și Regale, în urma unei întâlniri cu fostul suveran român, care a agreat ca la Curtea de Argeș să fie Necropola Regală.

„Regele Mihai avea un dar de a citi oamenii imediat când erau în văzduhul prezenței lui și îi intuia perfect. Noi ne-am înțeles de la prima întâlnire, de la suflet la suflet. Regele Mihai a avut o soartă aparte, ajungând Rege la doar 5 ani și câteva luni, în sânul unei Regențe, din care făcea parte și Patriarhul Miron al României. Regele Mihai I, a avut și bucuria grijei mamei sale, numita Regina- Mamă! Din 1940, când avea deja 19 ani, dimpreună cu Mama sa, Regina Elena, a menținut regalitatea românească până în anul 1947, când Regele Mihai I a trebuit să semneze Documentul de abdicare, sub amenințări! Exilul său de zeci de ani, și așteptarea însănătoșirii democrației din România a durat multa vreme, plecând către Domnul Dumnezeu, ca un Rege al Răbdării!”, este de părere ÎPS Calinic.

Viață zbuciumată în vâltoarea istoriei

Pe 25 octombrie 1921, la Sinaia (Prahova) se năștea Regele Mihai. În biografia autorizată intitulată „Regina-mamă Elena a României“, publicată de Editura Humanitas în Colecţia Casa Regală, Arthur Gould Lee, bun prieten cu Familia Regală, a descris în detaliu perioada dificilă în care s-a născut Regele Mihai. Viitoarea regină-mamă Elena l-a născut pe Regele Mihai la șapte luni și jumătate după oficierea căsătoriei cu Principele Carol al II-lea. Însă naşterea s-a declanşat înainte de termen, fiind una cu complicaţii, mama și copilul supraviețuind cu greu. Cel care le-a salvat viața a fost dr. Louros, medicul familiei regale grecești a Elenei. Moștenitorul tronului s-a născut la Foişor, o vilă de pe domeniul Peleş din Sinaia. A primit numele Mihai în onoarea lui Mihai Viteazul, considerat de monarhi cel mai mare erou din istoria României.

În urma decesului bunicului său Ferdinand I, la 20 iulie 1927, Mihai a devenit rege al României la vârsta de 5 ani şi 9 luni, în condiţiile în care prinţul Carol al II-lea renunţase oficial la succesiune. Din cauza vârstei, prerogativele demnităţii regale au fost asumate între 1927-1930 de o Regenţă. La 6 iunie 1930, principele Carol al II-lea a revenit în ţară. Guvernul a preluat puterile şi prerogativele constituţionale şi, în virtutea acestora, l-a detronat pe regele Mihai, aflat sub regenţă.

Evenimentele din vara anului 1940 - notele ultimative ale URSS din 26 şi 28 iunie, Dictatul de la Viena din 30 august, protestele de la începutul lunii septembrie, atitudinea ostilă a liderilor politici şi a armatei, instaurarea unui regim autoritar de către generalul Ion Antonescu - l-au obligat pe Carol al II-lea să renunţe la prerogativele regale, la 6 septembrie 1940. În aceeaşi zi, principele moştenitor Mihai, în vârstă de 19 ani, a depus, în Sala Tronului, jurământul ca rege. Tânărul Mihai este și cel care a avut curajul să îl aresteze pe mareșalul Ion Antonescu și să decidă întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, într-o perioadă extrem de delicată.

Prin decizia Consiliului de Miniştri din 22 mai 1948, regelui Mihai I şi membrilor familiei regale li s-a retras cetăţenia română. S-a stins din viață pe 5 decembrie 2017, la București, împăcat că și-a redobândit oficial calitatea de român – pe care n-o pierduse, altfel, niciodată.