REPORTAJ EURO 2020, la Bucureşti - Emoţia fotbalului nu are nevoie de paşaport Covid

REPORTAJ EURO 2020, la Bucureşti - Emoţia fotbalului nu are nevoie de paşaport Covid

Suporterii Macedoniei de Nord şi ai Austriei, atraşi de mirajul Centrului Vechi al Capitalei, au dat startul bucuriei fotbalului la EURO 2020 şi demonstrează prin emoţiile pe care le transmit că farmecul şi atracţia de a fi din nou adversari, uniţi însă în jurul unui fenomen, nu pot fi învinse de pandemie.

Sunt peste tot în Centrul Vechi, zonă care atrage ca un magnet toţi străinii ce aleg să viziteze Bucureştiul. Majoritatea sunt veniţi cu autoturismele proprii sau cu autocare şi fiecare dintre ei sunt încrezători că duminică îşi vor domina adversarii, atât sportiv cât şi sonor, pe Arena Naţională.

 

Până atunci sunt prieteni. Se recunosc pe străzi după culorile tricourilor cu care sunt îmbrăcaţi, îşi fac poze împreună, scandează şi cântă împreună frumuseţea sportului pe care-l iubesc. Ploaia a stat, nu este nici foarte cald, e numai bine de petrecut între prieteni cu aceleaşi pasiuni.

 

Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES


La intrarea pe Şelari, aproape de cheiul Dâmboviţei, două dispozitive de jandarmi şi două echipaje de poliţie veghează la păstrarea liniştii publice. Linişte nu e, dar nici scandal. Vreo 10 fani austrieci cântă în picioare, aplaudând şi aşteptând parcă un răspuns de la doar două mese distanţă, unde 7 macedoneni îşi beau berile în linişte.

În centrul oraşului autorităţile române au montat panouri cu indicatoare către metrou, autobuz, tramvai, dar şi "mers pe jos", cu aceeaşi destinaţie - stadion.

Pe strada Franceză, doi suporteri ai Macedoniei de Nord par uşor rătăciţi şi se uită pe o hartă turistică. Sunt încrezători în şansele echipei lor în meciul de mâine cu Austria şi speră ca ai lor să îi domine pe austrieci şi din punct de vedere numeric.

"Cred că vom fi 3-4.000, poate chiar 5.000 de macedoneni mâine. Mulţi au venit cu maşinile, ca şi noi, iar mâine trebuie să vină şi un charter. Bucureştiul este un oraş frumos, ne place, este plin de viaţă", a spus un fan macedonean pentru AGERPRES.

Austriecii par să fi venit mai puţini la Bucureşti, un suporter vienez spune că vor fi doar 2.000: "Din câte ştiu eu vom fi doar două mii de suporteri, pentru că atâtea bilete au fost distribuite. Nu ştiu să fie mai multe, dar cred că vom fi de ajuns de gălăgioşi. Cunoaştem regulile pentru pandemie, ştim că trebuie să purtăm măşti pe stadion, dar atunci când cântăm nu cred că le vom purta. Cred că vom câştiga mâine cu 2-0".

Zona asta a Centrului Vechi nu e foarte populată, terasele nu sunt încă pline pe Franceză, e abia 7 seara, dar comercianţii nu disperă. Unul dintre cârciumari se arată optimist în ceea ce priveşte vânzările din zilele cu meciurile de la Bucureşti: "Văd că au început să vină. Nu sunt mulţi, din păcate, cu această pandemie, dar sperăm să fie din ce în ce mai bine. Poate la meciul din optimi, dacă vom prinde echipe cu suporteri mai fanatici să avem şi noi mai mulţi clienţi". Dar seara e abia la început, se anunţă o noapte lungă în tot Centrul Vechi.

 

Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES


Toţi comercianţii ştiu să vândă, fiecare vrea să iasă în evidenţă cu ceva pentru a-şi atrage muşterii. Unii au ales steguleţe în culorile Austriei şi Macedoniei, alţii s-au orientat doar către unii dintre suporteri şi au montat la intrare steaguri mai mari decât pe clădirile guvernelor. Toate, dar toate, au deschise televizoarele pe canalele care difuzează meciurile de la EURO 2020.

În piaţeta de lângă Banca Naţională, un tânăr face jonglerii cu mingea de fotbal. O ridică pe cap, o dă de după gât, o ţine pe fiecare picior, apoi o aruncă pe celălalt, se apleacă şi o ţine pe ceafă, sare şi coarda între timp. Lumea e fascinată de magicianul balonului, chiar şi vânzătorii de bilete de papagal ambulanţi care privesc spectacolul ca hipnotizaţi: "Bă, să mă bată Dumnezeu, cum o ţine, mă, aşa?"

Omul de vreo 50 de ani e un obişnuit al zonei, are doi papagali pe barele montate deasupra unei cutii de lemn, unul pleşuv din motive necunoscute, care decid soarta oamenilor alegând bileţele pe care le scrie viitorul. E mulţumit de felul în care merge afacerea: "Se mişcă, merge. Nu mai e ca înainte că de pandemie, dar asta e, peste tot e la fel". Îl întreb dacă are şi clienţi dintre străinii veniţi la Bucureşti: "Normal, sunt şi ei curioşi ca toată lumea, frate. Am făcut bilete şi în engleză, nu numai în română. Ce să facem..." Cine câştigă mâine nu ştie, dar ar vrea "să-mi tragă" papagalul un bilet, poate aflu răspunsul. Aleg să aflu mâine.

Pe Lipscani este punctul fierbinte al fotbalului. Toată atenţia se îndreaptă către două terase pline până la refuz de fani ai Austriei şi ai Macedoniei de Nord. Austriecii par mai mulţi, cântă, scandează în picioare în reprize scurte. Scandările lor de aud în tot Centrul Vechi: Oesterreich, Oesterreich, Oesterreich! Sunt tineri, plini de pasiune şi vocali.

Stau ciorchine, adunaţi vreo 20 şi ceva de fani îmbrăcaţi în tricouri roşii, în jurul unei mese mult prea mici pentru atâţia inşi, dar destul de încăpătoare încât să stea aliniate mai multe rânduri de ţapi de bere. Plus cogeamite narghileaua care tronează în mijloc şi al cărei muştiuc trece prin fiecare gură. Care pandemie? Să fie bucurie, să fie fotbal!

"Îmi place Bucureştiul, e distracţie la maximum şi berea e ieftină şi bună", spune un fan austriac, care nu se desparte de paharul său nici când se duce să-i salute pe tovarăşii de la terasa alăturată.

Dar un grup de 10 inşi din Macedonia de Nord îşi face prezenţa venind dinspre Banca Naţională. Toţi au tricouri galben-roşii, doi dintre ei poartă cu mândrie pe spate steagul ţării lor cu soarele galben pe fondul roşu. Sunt opriţi de un fan austriac, dornic să imortalizeze momentul printr-o fotografie. Îşi fac un selfie cu sediul băncii în spate şi cu mingea imensă montată în piaţetă. Un macedonean poartă pe cap coiful lui Alexandru cel Mare, este atracţia tuturor trecătorilor. Pare liderul grupului, dar nu e aşa. Un tovarăş mai masiv, cu un fular în mâini, este cel care dă tonul scandărilor.

 

Foto: (c) Adrian Ţone/AGERPRES


Un macedonean inspirat ia microfonul unui artist ambulant şi începe să scandeze: "Ma-ce-do-ni-a! Ma-ce-do-ni-a! Ma-ce-do-ni-a!" Răsună Lipscaniul, se aude până la Mănăstirea Stavropoleos, cei de pe Smânrdan, Şelari şi Gabroveni aud şi ei. Din faţă vin alţii de-ai lor, scandează minute bune împreună, apoi plătesc omului cu vioara pentru chiria microfonului. Toată lumea e mulţumită.

Grupul îşi continuă drumul pe Lipscani şi se îndreaptă intenţionat parcă spre fanii austrieci strânşi la cele două terase de la mijlocul străzii. Încep din nou să scandeze, aşteptând o ripostă parcă. Dar, surpriză, austriecii le completează cântecul lor şi încep scandeze împreună. Apoi fiecare pe limba lui. E un spectacol care te face să uiţi că în urmă cu puţin timp oamenii erau despărţiţi şi pasiunile păreau uitate. E o euforie molipsitoare, contagioasă precum virusul pe care lumea pare să-l fi învins.

Un chefliu cu o sticlă de 2 litri şi jumătate de bere în mână, care pare să nu fie foarte atras de fotbal, este şi el prins de vraja sportului rege şi de pasiunea suporterilor austrieci alături de care începe pentru câteva momente să scandeze, chiar dacă într-o limbă cu totul şi cu totul diferită: "Ale, Costele, Ale... Ale, Costele, Ale!" Apoi se duce pe drumul lui, sau drumurile lui...

Cel mai mare câştig al României, al Bucureştiului, odată cu organizarea acestor meciuri de la EURO 2020, nu poate fi umbrit în niciun fel de neparticiparea "tricolorilor" la competiţia continentală. Pentru că bucuria şi emoţia pe care o poate naşte fotbalul depăşesc în intensitate noţiunile de naţionalitate, religie, culoare. Pasiunea comună şi dominatoare rămâne fotbalul, chiar şi pentru câteva zile.

Acest European reprezintă bucuria întoarcerii la normalitate, lumea cântă, dansează, se bucură de fotbal, este primul eveniment care aduce mulţimile împreună, pentru o emoţie comună. Acest sport demonstrează că avem mai multe lucruri în comun decât diferite. EURO 2020 este un nou început şi arată din nou puterea fotbalului, această cultură comună a Europei şi pasiunea pentru acest joc. Pentru că nu există un fenomen mai puternic în Europa decât fotbalul, înţeles de majoritatea europenilor sau măcar atraşi de el.

EURO 2020 arată clar că viitorul Europei nu se clădeşte la summituri politice importante, ci la întâlniri între oameni simpli, diferiţi, dar cu pasiuni comune pentru fenomene care unesc popoarele continentului, prin emoţii comune. Pentru că emoţia este sentimentul care te face să te simţi acasă oriunde ai fi şi indiferent cine ar fi alături de masa la care bei o bere împreună ai tăi. Suporterilor cel mai mult le-au lipsit "adversarii".
AGERPRES (A, AS - autor: Adrian Ţone, editor: Mihai Ţenea, editor online: Alexandru Cojocaru)

 

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 VIDEO Fugarul Rizea îl dă în gât pe Adrian Năstase / Unde au fost dosite tablourile scumpe înainte de percheziți…

2 Un zvon...

3 Surpriză totală! Cu cine suntem, genetic, aproape identici

4 Cum funcţionează softul de spionaj Pegasus, cum poţi vedea dacă eşti „pândit” prin telefon

5 O fotografie rară cu 3 dintre devalizatorii României: Bittner, Cocoș și Petrache