Roman Gordjinsky, falsul oligarh care voia sa cumpere Israelul

Roman Gordjinsky, falsul oligarh care voia sa cumpere Israelul

Jurnaliști israelieni care s-au dat drept emisari ai unui mecena cu trecut dubios, dar cu buzunarele pline, au întreprins o anchetă care a pus într-o situație jenantă o serie de conducători ai unor instituții prestigioase din țara lor, relatează revista franceză Le Point.

Roman Gordjinsky are mulți bani. Cetățean georgian, el este ceea ce este numit în prezent oligarh, unul dintre cei care — o dată cu destrămarea URSS — au făcut avere prin ceea este desemnat pudic prin termenul 'import-export'. Dar averea sa nu-i ajunge, cu atât mai mult cu cât în ultimul timp, el are unele probleme cu justițiile rusă și franceză. Prima îl urmărește în special pentru că ar utiliza copii ca mână de lucru în uzinele sale, iar a doua îl suspectează de evaziune fiscală.

În prezent, Roman Gordjinsky vrea deci să-și refacă o reputație, având ca obiectiv ultim ca numele său să rămână în posteritate. Întrucât este evreu, el s-a gândit la Israel, unde în schimbul unor importante donații făcute pentru tot felul de instituții, i s-ar putea oferi o imortalizare gravată în marmură. Din birourile sale, situate undeva în Europa Centrală, el a trimis emisari în țara unde se presupune că ar curge doar lapte și miere. Misiunea lor era să întâlnească conducători de muzee, universități, spitale, municipalități ș.a. care, în schimbul multor dolari, ar fi dispuși să-i satisfacă exigențele.

Prima etapă: una dintre instituțiile culturale israeliene cele mai prestigioase, celebrul Muzeu de Artă din Tel Aviv. Emisarii lui Gordjinsky s-au întâlnit cu directoarea. După strângeri de mână și surâsuri protocolare, agenții oligarhului merg drept la țintă:' Patronul nostru are intenția de a dona o sumă anuală de trei milioane de dolari și aceasta timp de cel puțin un deceniu'. Perspectiva face să sclipească ochii interlocutoarei lor care se confruntă cotidian cu enorme probleme bugetare. Desigur, ea a ezitat puțin relevându-i-se trecutul dubios al generosului donator în perioada sovietică, când — ca fost comisar al culturii — trimisese câțiva artiști opozanți în Siberia, în timp ce în ultimii ani s-a specializat în traficul de arme către unele țări africane, precum Eritreea și Kenya. Dar ea vede în acceptarea acestui compromis ocazia de a accede la un fond care ar putea fi utilizat pentru expozițiile temporare. "Un astfel de fond dotat cu trei milioane de dolari ne-ar schimba viața', se confesează ea.

Totuși ceea ce interesează echipa lui Gordjinsky este ceea ce ea ar fi dispusă să ofere în contrapartidă. "Să dăm numele său unei aripi a muzeului și chiar să-l facem director onorific nu ar trebui să ridice probleme', răspunde ea. Aventura însă nu se oprește aici. În ziua următoare, "oamenii lui Gordjinsky' revin cu o nouă cerere: să expună printre operele majore ale secolului al XX-lea câteva picturi ieșite de sub pensula de amator a oligarhului. Directoarea interesată se simte jenată văzând cele trei pânze care i-au fost aduse și subliniază 'diletantismul' acestora. Dar trei milioane de dolari nu se refuză și, în final, ea se arată dispusă să se gândească cum și unde ar putea fi expuse cinci asemenea lucrări.

După Muzeul de Artă din Tel Aviv, vin la rând Universitatea religioasă din Bar-Ilan, spitalul Rambam din Haifa, străvechea grădină zoologică din Ierusalim și mai multe municipalități. De fiecare dată, este propusă o donație generoasă în schimbul unei promisiuni de eternizare a numelui lui Gordjinsky și a familiei sale. Cât privește exigențele oligarhului pentru a dona bani, ele sunt toate acceptate, cu excepția uneia: Grădina zoologică din Ierusalim să împrumute o girafă sau o zebră pentru a face de neuitat o petrecere organizată de fiica miliardarului în onoarea unei delegații de foarte bogați 'prieteni' ruși. 'Imposibil', spune directorul grădinii, explicând că scoaterea acestor animale din mediul lor natural ar le-ar semna condamnarea la moarte.

Refuzul i-a reconfortat pe 'negociatorii' bogatului georgian. De fapt, trei jurnaliști ai importantului cotidian israelian Yediot Aharonot inventaseră totul: pe Roman Gordjinsky, viața și opera sa. Scopul lor era să verifice dacă este adevărat că în Israelul de astăzi totul se poate cumpăra. 'Există la ora actuală, în țara noastră, o dezbatere publică despre puterea banului și cea a șogunilor locali. O dată cu privatizarea — în ultimii 20 de ani — a numeroase instituții, ei sunt văzuți ca noii proprietari ai țării', explică Sharar Guinosar, unul dintre semnatarii acestei anchete inedite, înainte de a adăuga;'Se aude foarte des această afirmație potrivit căreia 18 familii controlează țara și nu doar în domeniul economic'.

Cei trei protagoniști spun și ce i-a uimit cel mai mult: 'Știți, noi am început timid, crezând că vom fi aruncați afară pe ușă, cu daune și scandal. Ei bine, câtuși de puțin ! În fața sumelor care vor permite instituției lor să crească sau să funcționeze mai bine, oamenii nu spun nu, chiar când contrapartida cerută se dovedește halucinantă, ca la muzeul din Tel Aviv. Vă dați seama ! Directoarea era dispusă să atârne pânze presupuse a fi pictate de Gordjinsky. De fapt, era vorba despre câteva lucrări ale mele realizate în timp ce urmam cursuri de desen în liceu. A fost de altfel singura care, atunci când i-am dezvăluit secretul, reacționat negativ, spunându-ne că nu am fost corecți. Ceilalți au explicat pur și simplu că au reacționat astfel doar la o primă întâlnire, nu prejudiciau prin nimic decizia finală. Aceasta depindea de mai multe comisii sau mecanisme de control.' O altă surpriză a lui Sharar Guinosar și a celor doi colegi, a fost absența oricărei verificări din partea celor abordați, scrie Le Point .

AGERPRES


Citește și:

populare
astăzi

1 Retragerea lui Piedone a devenit o chestiune de zile...

2 Foarte interesante amănunte...

3 „Le-am spus atunci, foarte clar: Într-o lună începe războiul”

4 VIDEO Trebuie să vedeți asta! / Cine o avea interesul ca tot ce poate elimina Rusia din Ucraina să fie dat doar cu pipeta?

5 Nu le zice rău Ciucă...