România este năclăită de astfel de specimene

Ali Beazit a fost acuzat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) că și-a turnat la Securitate cumnata, cumnatul și pe socrul său.

Potrivit CNSAS, în calitate de specialist electromagnetic la UM 02019, Ali Beazit a fost „luat în lucru” prin dosar de urmărire informativă la data de 6 mai 1987, după ce cumnata sa s-a căsătorit cu un cetăţean sirian şi, în urma aprobării primite, a părăsit ţara în perioada 1987 – 1989.

„Pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, precum intenţii de evaziune, relaţii neoficiale cu cetăţeni străini şi corespondenţa cu persoane aflate în străinătate, comparaţii privind nivelul de trai, informaţii ce au vizat îngrădirea dreptului la viaţa privată, dreptul la libera circulaţie şi a dreptului la libera exprimare”, se precizează în acțiunea înaintată în instanță.

„Cumnata mea, sora soţiei, are intenţia de a părăsi ţara”

Cercetătorii de la CNSAS au descoperit că Ali Beazit figurează în calitate de informator cu numele conspirativ „Turcul”.

Numele de informator a lui Beanzit Ali a fost „Turcul”. Foto: Facebook-Beanzit Ali

Din „informarea” întocmită de acesta în data de 8 decembrie 1986 reiese că a informat organele de Securitate despre următoarele aspecte: „Cumnata mea, sora soţiei, are intenţia de a părăsi ţara mai mult sau mai puţin legal”; „nu sunt de acord cu plecarea ei în străinătate întrucât îmi poate afecta cariera (…); „doresc ca motivele plecării ei să fie analizate temeinic pentru că, aşa cum v-am anunţat, ea va folosi numele ei după soţ ca motiv pentru a părăsi ţara fără impedimente şi a ajunge în Turcia”.

Ulterior, acesta a întocmit mai multe note informative prin care anunța organele Securității despre acțiunile derulate de cumnata sa, persoană supusă supravegherii, care ar fi fost potrivnice regimului comunist aflat la putere în România. De asemenea, a scris note informative despre acţiunile derulate de socrul său şi de cumnatul său, acţiuni care, de asemenea, ar fi fost contrare sistemului politic de la acea vreme.

Despre socrul său, şef de echipă pe nava Tohani, Ali Beazit a spus următoarele: „(….) Din discuţiile purtate cu soţia şi din cele ce am auzit personal reiese că socrul meu, şef de echipă pe nava Tohani, ar dori să rămână peste hotare la unul din voiajele pe care le va efectua în viitor”.

De asemenea, despre cumnatul său a relatat că „tot din discuţiile din familie reiese că (…) trage insistent sforile pentru a se angaja la Direcţia Transporturilor Navale ca inginer mecanic la reparaţii nave”.

Potrivit notei informative, Ali Beazit mai susținea că „motivul real pentru care îl îndeamnă la această angajare este de a obţine avizul şi, prinzând o ocazie prielnică, să rămână peste hotare, şi el probabil pentru a ajunge în Turcia la sora sa”.

Magistratul de la Curtea de Apel București, care a admis acțiunea CNSAS în 16 martie 2026, a constatat „asiduitatea” cu care fostul militar a solicitat în mod expres luarea de măsuri împotriva cumnatei, cumnatului şi socrului său: „Doresc ca motivele plecării ei să fie analizate temeinic…”, „Cer insistent organelor în drept să nu le elibereze avizele celor doi şi chiar dacă s-ar putea să nu îl angajeze pe cumnatul meu la D.T.N. deoarece la concepţiile pe care le are cumnatul meu ar putea fi periculos, ştiut fiind că D.T.N. reprezintă o poartă de ieşire din ţară”.

Relevantă din perspectiva motivaţiei personale a acestuia este nota ofiţerului de Securitate, datată 5 octombrie 1988, potrivit căreia declaraţia „a fost dată de ofiţer din proprie iniţiativă”.

Interes „să își păstreze poziția în armată”

Ali Beazit este și astăzi profesor universitar la Academia Navală Mircea cel Bătrân. Foto: Facebook – Ali Beazit

Politicianul liberal a respins acuzațiile celor de la CNSAS și a susținut că nu a existat o relație conspirată sau o intenție de colaborare efectivă cu Securitatea și că „nu a avut nici un interes, decât să își păstreze poziția în armată și responsabilitatea familială”. A completat că, în perioada respectivă, era determinat să facă o carieră de militar şi nu putea să nu răspundă chemării ofițerilor de la Contrainformații.

„S-au dat informaţii strict despre familie, nu despre un coleg, un căpitan, un comandant, doar declarații și note explicative, nu note informative. Sunt singurul care a avut de suferit, pentru că intimitatea personală și a familiei a fost încălcată, prin interceptarea convorbirilor telefonice, corespondența, investigații peste familie, am fost mutat dintr-o unitate militară unde aveam acces la secrete, deși eram avansat în grad, veniturile s-au diminuat”, a transmis Ali Beazit, potrivit hotărârii instanței de judecată.

A mai susținut că CNSAS-ul este „în eroare pentru că a identificat numele conspirativ al dosarului informativ (Turcul) cu numele conspirativ al unui potențial colaborator ce nu există”.

„Calitatea de militar se supune altei responsabilităţi, este vorba de ordine militare, de regulamentul de știință militar, regulamentul privind evidența și verificarea cadrelor, secretul de stat, protejarea secretului de stat și alte instrucțiuni ale Ministerului de Apărări Naționale, care nu sunt destinate publicității. Toate sunt obligatorii pentru militarii țării, iar dacă se întâmplă să nu se supună, apar sancțiuni administrative până la trecerea în rezervă și sancțiuni penale.

În calitate de ofiţer de armată şi potrivit Regulamentului militar, aveam obligaţia să raporteze acele situaţii sensibile, respectiv rude plecate în străinătate. Era firesc să ascult de ordinul militar şi, în acest context, după uzanţele profesionale ale ofiţerilor din fosta Securitate, a trebuit să semnez un angajament de colaborare”, a mai susținut acesta. Ali Beazit a mai afirmat că, dacă nu răspundea solicitării ofițerului de Contrainformații de a consemna angajamentul, consecințele pe care urma să le sufere erau „mult mai grave”.

Măsuri represive împotriva persoanelor urmărite

Magistratul a ajuns, în final, la concluzia că informațiile furnizate de fostul militar au condus ca lucrătorii Securității să dispună măsuri represive împotriva persoanelor urmărite prin trasarea unor sarcini pe linie informativă.

„Printre măsurile dispuse, a fost aceea ca sursa să continue activitățile de supraveghere a persoanelor vizate, cât și a altor persoane care ar avea conduite similare. (…) Activitatea prezentată în dosarul de urmărire informativă ale Securităţii a constat în implicarea acestuia în obţinerea informaţiilor cu caracter personal referitoare la persoanele urmărite de Securitate, Notele informative şi declaraţiile scrise şi semnate sunt apte pentru a se constata că, prin prisma informaţiilor furnizate, a creat o intruziune în viaţa privată a persoanelor vizate, în libertatea de exprimare a acestora”, a mai susținut instanța.

Judecătorul a completat că furnizarea unor informații de asemenea natură, în mod conștient, presupune reprezentarea clară a faptului că acestea nu rămâneau fără urmări și că față de aceste persoane se puteau lua măsuri de urmărire și verificare, respectiv încălcarea dreptului la liberă exprimare precum și a celui la viață privată.

„Desfășurarea de către pârât a activităților ce rezultă din examinarea înscrisurilor dosarului a avut drept consecință obținerea de informații referitoare la eventuale activități potrivnice regimului totalitar comunist, de natură să aducă atingere, să îngrădească dreptul la viața privată a acelor persoane, dreptul la libera exprimare.

În plus, maniera în care a înţeles să furnizeze informaţiile şi esenţa acestora denotă depăşirea cu bună ştiinţă a obligaţiilor pretins profesionale de informare, acesta insistând în luarea de măsuri de către organele competente împotriva rudelor soţiei sale”, a completat magistratul.

Informaţii „extrem de personale”

A fost respinsă în totalitate apărarea fostului informator, potrivit căreia era obligat de regulamentele militare să facă aceste demersuri: „temerea posibilităţii afectării propriei cariere prin acţiunile acestora nu este de natură a justifica încălcarea vieţii private a membrilor de familie, cu privire la care a furnizat numeroase informaţii extrem de personale, procedând inclusiv la interceptarea şi citirea corespondenţei pe care o purtau soţia şi cumnata cu mama lor, împrejurări care depăşesc simpla «obligaţie de raportare», în calitate de ofiţer al armatei române”.

Mai mult, din toate probele prezentate, nu a rezultat faptul că una dintre persoanele urmărite informativ ar fi desfășurat, în perioada de referință, activități de natură să aducă atingere valorilor sociale prevăzute de Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Apropiat al primarului Chițac

Ali Beazit (66 de ani, pensionar) este, în continuare, profesor universitar la Academia Navală Mircea cel Bătrân și face parte din Senatul universitar al instituției de învățământ superior din Constanța.

În Consiliul Local Constanța este prezent din 2024, fiind prieten cu primarul liberal Vergil Chițac. De altfel, verificarea acestuia de către CNSAS a fost realizată din oficiu, ca urmare a candidaturii la alegerile locale din 2024.

Potrivit CV-ului, acesta este și cadru didactic asociat al Școlii doctorale a Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I” București, evaluator în cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, și membru al Asociației Generale a Inginerilor din România.

Pe lângă indemnizația de consilier local și salariul de la Academia Navală Mircea cel Bătrân, Ali încasează în fiecare lună o pensie specială (MApN) de 7.000 de lei. Hotărârea Curții de Apel București poate fi contestată cu recurs.