Discursurile liderilor europeni de la Davos semnalează faptul că Europa s-a trezit din iluzia conform căreia politica internațională se bazează pe valori comune, drepturi și reguli, susține analista de securitate Iulia Joja. Ea critică, în acest context, poziția ambiguă a României.

Sistemul global bazat pe reguli, dominat timp de decenii de Statele Unite, nu mai există , au susținut la Forumul Economic Mondial de la Davos mai mulți lideri europeni, precum președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Franței, Emmanuel Macron, dar și premierul Canadei, Mark Carney, al cărui discurs a ajuns viral.

România, pe de altă parte, nu a adoptat o poziție clară privind situația din Groenlanda, președintele Nicușor Dan dând dreptate ambelor tabere și arătând că este nevoie de timp pentru o poziționare clară .

Iulia Joja, analistă de politică externă la Washington, cadru didactic la Universitatea Georgetown și cercetătoare la Middle East Institute, explică pentru „Adevărul” că de fapt Europa a trăit într-o iluzie conform căreia politica internațională se bazează pe valori comune, drepturi și reguli și astfel a ajuns să cadă pradă unor dependențe strategice care sabotează eforturile de impunere ca actor geopolitic puternic.

„Membrii UE sunt state mici și mijlocii, care într-un lume mai pragmatică, mai puțin bazată pe valori, au dificultăți”

„Am văzut că discursul lui Carney a fost foarte titrat, dar eu aș trage o paralelă între Carney, Macron și Ursula von der Leyen, pentru că aproape că mi se pare că îi se dă prea mult credit lui Carney, pentru că toți trei au spus cam același lucru și au punctat ceva ce poate pentru noi, analiștii de politică externă, era evident, dar nu auzisem formulat atât de clar și articulat din gura liderilor, și astfel a ajuns acest mesaj la un public mult mai larg, ceea ce e un lucru important. Ca să-l citez pe Carney, vedem o ruptură a lumii și în special a Occidentului - prin asta înțelegând această rețea extrem de puternică de aliați, parteneri ai Statelor Unite din Europa, dar și în Asia și în alte locuri - în ceea ce privește modul în care se conduce politica internațională”, explică Joja.

Europenii au fost „răsfățați” cu un mod de a face politică internațională și de a interacționa, care se baza foarte mult pe norme, pe principii și valori comune. „De-a lungul deceniilor, inclusiv țările din Est care au intrat în lumea occidentală de-abia în ultimele decenii, s-au obișnuit că așa merg lucrurile. Dar, în realitate, în afara lumii occidentale - a lumii transatlantice, plus, să spunem, Japonia, Australia și alte câteva democrații liberale - politica internațională niciodată nu a fost așa. Doar noi ne-am amăgit cumva, de-a lungul timpului, că nu mai interacționăm în baza puterii militare, a tranzacționalismului și a resurselor.”

Și acum, prin schimbarea de atitudine a administrației Trump, spune analista, Europa se confruntă cu un alt mod de a interacționa: „Acest mod de interacțiune a fost cel obişnuit din secolul al XIX-lea, de-a lungul secolului al XX-lea și este cel care se practică acum în alte locuri ale lumii”.

Acesta este, spune Joja, mesajul celor trei lideri: „Acel modus operandi bazate pe norme, valorilor comune, democrații liberale s-a terminat și acum suntem într-o lume care pune membrii Uniunii Europene în mod special într-o situație extrem de dificilă.” De ce?

„Pentru că membrii UE sunt state mici și mijlocii, care într-un lume mai pragmatică, mai puțin bazată pe valori, au dificultăți în a se descurca în raport cu actori mai mari și mai puternici, iar Europa de-a lungul ultimelor decenii a devenit un fel de struțo-cămilă care din punct de vedere economic este o mare putere, dar din punct de vedere geopolitic nu contează”.

UE dependentă strategic de SUA, China, Rusia

Uniunea Europeană și-a dezvoltat latura politică de-abia în ultimele câteva decenii, înainte era Uniune doar economică. „UE este un actor economic important, cu piață unică, mare, unul dintre cei mai mari actori economici, dar nu este și un actor geopolitic. Și în momentul în care actori mari, puternici, refuză să interacționeze cu Uniunea Europeană și încearcă să interacționeze cu actori individuali, cu statele membre, și aceasta este tendința puterilor mari, fie că vorbim de Statele Unite, Rusia sau China, atunci suntem puși în dificultate”.

Pe de altă parte, pe parcursul ultimelor decenii, Uniunea Europeană și-a dezvoltat niște dependențe strategice enorme care nu ajută în eforturile de creare a unui actor geopolitic important.

„Uniunea Europeană are dependențe strategice în raport cu Rusia, pe zona de energie, dependențe de care cu greu scapă în ultimii ani, dar are și dependențe strategice totale în raport cu China și cu Statele Unite. Cu China, când e vorba de hardware și cu SUA când e vorba de software, tehnologie, tehnologie militară și așa mai departe”.

„Trump aruncă Occidentul în brațele Chinei”

Premierul Carney a susținut că țările mijlocii ar trebui să colaboreze și să facă alianțe ca o contrapondere la marile puteri. În acest context, țările mici, cum este și România, ce ar trebui să facă?

„Dacă țările mijlocii de-abia se descurcă, țările mici nu au nicio șansă fără țările mijlocii. România are luxul că este în Uniunea Europeană și că face parte din acest bloc extrem de puternic, pentru că altfel nu știu în ce situație am fi”, arată analistă.

Ea precizează că premierul Canadei tocmai a încheiat un acord economic cu China și amintește în acest context editorialul dintr-o publicație economică de top din SUA - Wall Street Journal: „Când Wall Street Journal scrie editoriale semnate de întreaga echipă a redacției toți marii actori economici, comerciali, industriali americani, citesc, aceasta fiind cea mai importantă rubrică pentru ei. Și editorialul menționat se arată că Statele Unite împing aliații și partenerii occidentali în brațele Chinei”.

Există diferențe între Canada și UE, dar și Uniunea Europeană are dependențe strategice enorme în raport cu China și Statele Unite. „În condițiile în care se simte amenințată de SUA, inclusiv în suveranitatea ei, apropo de Groenlanda, Wall Street Journal are dreptate să arate că alternativa la SUA a Uniunii este o relație mai strânsă cu China din punct de vedere economic. Canada trebuie să se grăbească mai mult decât Uniunea Europeană, dar cumva suntem toți în aceeași situație”, detaliază Joja.

Canada, spre deosebire de Uniunea Europeană, nu își permite la fel de multă flexibilitate. „Canada este complet dependentă economic de Statele Unite și atunci încearcă să-și diversifice piețele. Măcar Uniunea Europeană este între două luntri. Canada încearcă să-și diversifice partenerii, pe fondul insinuărilor președintelui Trump care a susținut că vede Canada ca un stat al SUA. Aceasta este situația Canadei, trebuie să o vedem într-un context internațional, Uniunea Europeană se mișcă mai încet, pentru că este mai mare și ceva mai puternică, dar și ea este între ciocan și nicovală în acest context.”

România și problema Groenlandei: contradicția din poziționarea României

Întrebată despre poziționarea României în raport cu problema Groenlandei, Joja arată:

„Pe de-o parte, nu pot să mă aștept ca România să aibă poziții clare privind Groenlanda în condițiile în care lipsesc pozițiile privind Ucraina. Mai întâi să ne vedem de propria vecinătate, unde din nou, în comparație cu alți actori de pe flancul estic, avem foarte multe de recuperat. Am văzut poziții mult mai tranșante și mai clare din partea Republicii Moldova, care este într-o poziție așa mult mai vulnerabilă decât România.”

Deci România mai are de recuperat în raport cu Chișinău.

„Ceea ce văd eu problematic aici, în raport cu poziția României și a președintelui. Și această contradicție nu vine în întâmpinarea interesului național. Și la ce mă refer? Președintele a publicat strategia națională, în care a punctat corect faptul că rămâne valabilă triada, Sfânta Treime, cum o numesc eu, a priorităților strategice ale României și anume parteneriatul cu Statele Unite, NATO și Uniunea Europeană. Ceea ce nu e reflectat clar în strategia națională este că ordinea acestora s-a schimbat”, arată Joja.

Analista explică faptul că Statele Unite și-au retras o parte din trupe și semnalează că oferă mai puține garanții de securitate în raport cu Rusia, care este amenințarea principală la adresa României, conform strategiei naționale de securitate. „Statele Unite oferă mai puțin în timp ce Uniunea Europeană oferă mult mai mult. UE oferă mai mult din punct de vedere economic, banii nu vin de la Washington, vin de la Bruxelles. UE oferă și din punct de vedere politic mai mult și în ceea ce privește securitatea și apărarea. Acum banii vin și susținerea vine pentru prima dată nu de la Washington în mod special, ci de la Bruxelles, și vorbim aici despre programul SAFE și așa mai departe.”

Dacă astea sunt interesele naționale conform cu decidenții, cu strategia națională, cu litera legii și așa mai departe, atunci alienarea partenerilor principali europeni poate nu este cea mai bună idee, spune Joja. „Aici apare contradicție apropo de poziția legată Groenlanda. Dacă Statele Unite amenință suveranitatea unui stat membru al Uniunii Europene și vedem că Germania, Franța, țările nordice, Marea Britanie, Polonia, Italia semnează, cu nuanțe unele dintre ele este adevărat, dar semnează în solidaritate cu Danemarca, tu vii și spui că ești de ambele părți? Oare asta nu este o contradicție care contravine interesului național al României în raport cu chestiuni extrem de concrete, cum ar fi banii?”