Ultimele date comunicate de Institutul Național de Statistică arată că populația rezidentă a României era, la 1 ianuarie 2022, de 19.038 milioane de persoane, în scădere cu 163.600 de persoane față de aceeași perioadă a anului trecut.

Principala cauză a acestei scăderi o reprezintă sporul natural negativ – numărul persoanelor decedate depăşind numărul născuţilor-vii cu 156.000 persoane. Procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit, comparativ cu 1 ianuarie 2021, remarcându-se creşterea ponderii populaţiei vârstnice (de 65 de ani şi peste). A doua cauză principală a scăderii populației este aceea că România continuă să fie o țară de emigrare. Acest lucru nu este o surpriză, punctează sociologul Remus Gabriel Anghel, profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, SNSPA.

Literatura de specialitate notează că țările cu cea mai mare emigrare nu sunt cele sărace, adaugă universitarul: „Deci, există o percepție relativ falsă că migrația e generată de sărăcie. Migrația e generată de o sărăcie relativă față de alte contexte. Iar în țări în care sunt ceva bani, oamenii au mai mulți bani pe care să-i poată mobiliza în migrație. Dacă e să ne uităm puțin la harta lumii, țările cu migrațiile cele mai dinamice sunt țări unde se câștigă undeva cam la 400 de euro pe lună. Cam pe-acolo suntem și noi. Deci, nu este o surpriză faptul că se pleacă”.

Mai ales că România a avut în proximitate țări mai bogate. „Pentru ce se pleacă? Cauzele sunt multiple și ele trebuie puse în perspectivă istorică. Migrațiile mari ale etnicilor români au fost generate în mare de restructurările din anii 1990, când undeva la jumătate din populația României și-a pierdut locul de muncă. Închiderea aceasta economică s-a decontat în migrație, migrațiile masive către Italia și Spania. Apoi, nu s-a mai plecat la modul că pleacă tot orașul, ci doar indivizi sau grupuri”, subliniază specialistul.

Inegalitate economică și socială

Migrația continuă și e firesc să continue din multe considerente, mai spune Remus Gabriel Anghel. „Unul dintre ele este inegalitatea din România. Sunt foarte multe regiuni care sunt în afara zonelor de dezvoltare la noi. Noi obișnuim să propagăm niște mituri precum: salariul din România a ajuns la 4.000 de lei pe lună, adică 800 de euro net. Dar salariul, de fapt, este extrem de inegal repartizat în țară. Și joburile sunt la fel de inegal repartizate. Adică, una este salariul și nivelul de viață din Călărași, din Galați și alta este salariul din Cluj-Napoca sau din Timișoara”, punctează expertul.

În al doilea rând, adaugă acesta, există tot așa un mit că, decât să pleci afară, mai bine pleci la Cluj-Napoca: „Dar este mai scump Clujul decât Torino. Dacă tu ești de undeva din Suceava, ce rost are să te duci la Cluj și să plătești o chirie la fel ca la Torino, în timp ce Torino e mult mai frumos ca oraș, unde ai prieteni și cunoscuți poate. Deci, inegalitatea foarte puternică explică migrația, faptul că această creștere economică experimentată de România în ultimii ani nu s-a regăsit proporțional în toate județele”.

Iar dacă ne uităm la investițiile europene și guvernamentale, acestea au avut tendința de a merge tot către zonele dezvoltate, mai spune profesorul universitar. „Clujul, Oradea, Sibiul, Brașovul au luat bani, adică zone în care exista deja dezvoltare economică. Aceasta a dus la o deprivare relativă a zonelor mai sărace care, raportate la cele mai bogate, devin mult mai sărace. Și atunci sunt două fenomene cumulate: odată, situația economică, ce înseamnă deprivare relativă, și pe de altă parte, este și zona de percepție – care sunt zonele unde oamenii consideră că poți să trăiești în România”, mai spune specialistul.

15% din populație are experiență de emigrare

Setul de motivații de emigrație este mult mai mare, dar ceea ce vedem acum este, de fapt, multă mobilitate și nu doar migrație permanentă. „Iar în contextul european vorbim de foarte multă mobilitate. Oamenii vin, dar se mai și întorc. Noi am făcut un studiu anul trecut din care a reieșit că 15% din populația rezidentă din România are experiență de migrație în ultimii 10 ani. Ceea ce este enorm, iar dacă iei doar generația tânără, proporția crește la 25%. Dincolo de cei care sunt în afară. Și asta arată că tu ai și emigrări, dar ai și reveniri, precum și că s-a normalizat mobilitatea”, mai spune Anghel.

Această mobilitate este un fel de a te adapta la contextul social care nu-ți convine, pentru că nu se pleacă doar din motive economice. „Se pleacă și social: nu-mi convine neapărat orașul unde sunt, ce să fac aici, toți prietenii sunt plecați. Se pleacă profesional – ești soră medicală în București, nu ai un salariu foarte mare, ești chinuită și stresată, dacă te duci în Germania s-ar putea ca într-un final să ieși mult mai bine. Trebuie făcută o separare pe categorii de migranți pentru a vedea cauzele”, subliniază universitarul.

Acesta conchide că, în momentul de față, cifrele arată o scădere a migrației către Spania și o stagnare către Italia, dar o creștere către Germania și Marea Britanie. Rezultatele recensământului vor spune exact care este populația care revine în România.

În scenariul cel mai pesimist construit de Națiunile Unite, în 2100 România va avea doar 13 milioane de locuitori