„S-au tot amuzat majoritarii că romii fug de muncă. Acum, Ministerul Muncii va fi condus de un rom”/Primul rom din istoria României propus ministru
Numirea lui Florin Manole ca ministru al Muncii nu e doar o premieră. E o fractură în status quo-ul unei Românii obișnuite să-i țină pe romi în colțul invizibil al democrației, scrie activistul pentru drepturile omului Ciprian Necula, într-un articol de opinie hotnews.ro . Nu e deloc întâmplător, spune el, că primul rom ajunge ministru la greu, într-un guvern obligat la o agendă imperativ reformatoare.
Pentru prima dată în istoria postcomunistă, un guvern își asumă, cu subiect și predicat, un ministru care este rom. Fără perdea, fără „să nu se afle”, fără „nu e momentul”. O numire politică, da, dar una care vine cu o greutate simbolică și istorică enormă.
E un gest politic curajos, într-o țară în care curajul, mai ales când e vorba de romi, costă electoral.
Noul ministru al Muncii, Florin Manole, nu e un „accident” și nici „produsul” vreunui algoritm manevrat de boți. Este un om format în sânul societății civile rome, un istoric preocupat de adevăr, un activist cu două decenii de implicare reală în politici pentru drepturile minorităților. Este deputat, a fost consilier guvernamental, consilier local, dar și mai important – a fost o voce constantă și articulată pentru echitate.
Și da, este rom și nu s-a ascuns niciodată. Ba din contră, a fost una dintre puținele figuri publice care au purtat această identitate ca pe un steag și nu ca pe o povară de „negociat” în spațiul public.
Să fim clari: nu e prima dată când romii ajung în poziții guvernamentale. În 2015–2016, Valeriu Nicolae a fost secretar de stat la Ministerul Muncii, iar eu am fost secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene. Amândoi am venit din societatea civilă, amândoi asumați etnic și fără susținere de partid. Și, evident, fără sprijin din partea Partidei Romilor – acea formațiune care de 30 de ani ocupă confortabil un loc în Parlament, dar care nu a reușit nici până azi să numească un singur secretar de stat într-un minister.
Un om din societatea civilă romă își asumă
Numirea lui Florin Manole e, în acest context, cu atât mai importantă. Nu e doar o recunoaștere a valorii unui om, ci și o validare a societății civile rome – acea zonă marginalizată, mereu suspectată, dar din care, iată, apar lideri autentici, bine pregătiți și gata să își asume greul guvernării pentru România. Nu doar să vorbească despre probleme, ci să le și rezolve.
Și da, această numire are și un efect psihologic. Comunitățile de romi – deseori sătule de promisiuni, sărace în speranțe și bogate în umilințe au primit o speranță, o recunoaștere implicită. Cu ironia fină care îl caracterizează, Dorin Cioabă scria pe Facebook: „S-au tot amuzat majoritarii că romii fug de muncă. Acum, Ministerul Muncii va fi condus de un rom”. Poantă bună. Dar și amar de adevărată.
Florin Manole are, în față, nu doar un minister, ci o provocare istorică. Va trebui să dovedească că se poate guverna în interesul tuturor cetățenilor români fără a-i ignora pe cei excluși.
Nu va fi un mandat ușor în contextul socio-politic autohton și, mai cu seamă, cel internațional. Și, nu, nu o va putea face doar ca un oarecare politician, ci va trebui să o facă și în numele comunității din care provine. Florin Manole nu este doar primul rom ministru al României. Este dovada vie că meritocrația, curajul și identitatea pot coexista în politică.
