A tras în manifestanți înainte de ordinul lui Ceaușescu

Căpitanul Vasile Joițoiu activa în cadrul Direcției a IV-a/U.M. 01024 Timișoara, Biroul Contrainformații, fiind implicat activ în reprimarea Revoluției. Acesta a tras spre manifestanți încă din 17 decembrie, înainte ca Nicolae Ceaușescu să ordone armatei și securității să reprime sângeros protestul românilor. Victimele acestuia sunt membrii familiei Bărbat, secerați de o rafală de pistol mitralieră.

Lepa Bărbat (43 de ani) a decedat pe loc, fiind prima persoană care a murit împușcată la Revoluție. Soțul acesteia a fost grav rănit, iar fiica lor de 12 ani, Ioana, a scăpat cu răni ușoare la o mână.

Soții Bărbat, primele victime ale Revoluției din Timișoara

Potrivit asociației „17 Decembrie” în acea zi au murit 73 de persoane (dintre care 17 erau femei), iar alte 325 au fost rănite, dintre care 49 de femei. Prima victimă care a decedat la Revoluție este considerată Rozalia Popescu, o femeie de 55 de ani din Timișoara, care a fost călcată de un TAB al Armatei, tot în 17 decembrie, cu câteva ore înainte de ordinul dictatorului.

Căpitanul Joițoiu a pus un pariu sinistru

„Cu o oră înainte ca Ceauşescu să ordone să se tragă asupra manifestanţilor din Timişoara, familia Bărbat se afla în Piaţa Libertăţii, alături de alte mii de manifestanţi. Tot acolo se afla şi căpitanul Vasile Joiţoiu, securistul Regimentului 32 Mecanizat «Mircea», care făcea un pariu cu soldaţii ce-l însoţeau: că poate secera toată familia din fața sa, dintr-o rafală. Mama Ioanei a fost ucisă pe loc, tatăl a fost împușcat în intestine – și a supraviețuit, iar Ioana a fost rănită uşor la mâna dreaptă.

Într-o încercare de muşamalizare a celor întâmplate pe străzile Timişoarei, trupul mamei a fost sustras din Spitalul Judeţean Timiş, alături de alte 42 de victime ale represiunii de la Timişoara, şi a fost incinerat la Crematoriul din Bucureşti. Cenuşa a fost aruncată la o gură de canal din Popeşti-Leordeni, astfel că nu există nici măcar un mormânt la care Ioana să-şi plângă mama. Într-o zi de 16 decembrie, cu o zi înainte de pomenirea soţiei sale, tatăl Ioanei a plecat şi el, la cea care i-a fost răpită de căpitanul Joiţoiu”, afirmă cercetătorul Răzvan Popa, de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități (CNSAS).

Lepa și Ioana Bărbat

Vasile Joiţoiu a fost condamnat la 18 ani închisoare de Tribunalul Militar, în 1991, însă, ulterior, sentinţa a fost casată, cauza a fost retrimisă la Procuratură pentru continuarea cercetărilor, pentru ca în final dosarul să fie clasat, întrucât existau dubii cu privire la vinovăţia acestuia.

„Cineva, acolo Sus, şi-a propus să mă lase în viaţă”

„Un domn pe nume Joiţoiu, care se pare că era securist în cadrul Armatei, a făcut pariu cu militarii care se aflau în Piaţa Libertăţii că ne va omorî dintr-o singură rafală. A pierdut pariul. Cineva, acolo Sus, şi-a propus să mă lase în viaţă. Cred că m-a lăsat în viață ca să povestesc ce a fost și să nu mai ajungem vreodată în punctul din care am plecat acum de 35 de ani. Întuneric.

Cine a trăit în perioada aceea şi-aduce aminte, cred, întunericul, frigul, cozile interminabile pentru o pâine, pentru o sticlă de lapte şi, cred, cel mai rău, faptul că nu puteai să-ţi exprimi punctul de vedere sau ceea ce simţi. Nu aveai dreptul la opinie, totul era în şoaptă, postul Europa Liberă se asculta pe baterii, în întuneric, ca să nu te audă vecinii, că se putea să fii luat şi nu se ştia dacă mai vii acasă”, spunea Ioan Bărbat în cadrul evenimentului „Femei la Revoluţie”, organizat la 35 de ani de la evenimentele din decembrie 1989.

CNSAS nu a avut până acum temei legal să-l verifice pe Joițoiu

Întârzierea cu care este recunoscută calitatea de lucrător al Securității pentru fostul ofițer se datorează legii după care își desfășoară activitatea instituția competentă.

„CNSAS funcționează după o lege strâmbă care nu ne permite să constatăm că un securist a fost «lucrător al Securităţii» doar pentru că a fost securist, ci doar dacă ocupă sau candidează pentru o funcţie publică ori dacă una dintre victimele sale solicită CNSAS acest lucru. Motiv pentru care CNSAS nu a avut, până acum, temei legal pentru verificarea lui Joițoiu”, completează cercetătorul Răzvan Popa.

Prin urmare, instituția a avut posibilitatea să verifice activitatea fostului ofițer de Contrainformații doar după ce soția uneia din victimele acestuia, un arhitect din Timișoara, a depus, în 2024, o cerere în acest sens. După verificări în arhivă, s-a constatat că Vasile Joițoiu a derulat și coordonat o vastă activitate de urmărire informativă a unor persoane care ar fi avut preocupări considerate contrare regimului autoritar comunist.

Arhitect urmărit pentru că voia să fugă din țară

„Urmărirea informativă instrumentată împotriva titularului dosarului informativ a fost una abuzivă, motivată de considerente politice, și nu de stricta respectare a normelor legale în vigoare, inclusiv a prevederilor Constituției României din 1965, sau a regulamentelor militare. Pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme.

Astfel, în speța dată, îngrădirea drepturilor s-a produs în momentul în care ofițerul a cules informații despre titularul dosarului nr. I 195707, astfel cum reiese din documentele întocmite de acesta sub semnătură olografă”, a precizat CNSAS în acțiunea depusă la Curtea de Apel București.

Astfel, într-un document descoperit de investigatori se preciza că, în perioada 1987-1989, „titularul de profesie arhitect a fost supravegheat informativ de către organele de securitate cu motivația că: acesta se afla în anturajul lui A.V., salariat al postului de radio Europa Liberă, pe care l-a vizitat în anul 1984 în R.F. Germania. Pe timpul vizitei, A.V. l-a prezentat pe M. G. unor angajați ai fundației (…), cărora le-a furnizat date cu caracter denigrator la adresa țării noastre”.

Dosarul acestuia conține numeroase note de transcriere a convorbirilor telefonice şi ambientale, obţinute prin mijloace tehnice instalate în locuința arhitectului. Acesta nu a renunțat să rămână în străinătate și în anul 1987 a reușit să treacă frontiera, dar a fost prins de autoritățile din Serbia și a fost predat românilor. Pentru această faptă, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.

În 1998, pe numele acestuia a fost deschisă o „mapă de verificare”, după ce Securitatea ar fi descoperit că „nu a renunțat la intențiile de plecare ilegală din țară și și-a format din nou un anturaj cu legături suspecte în rândul străinilor”.

„Ca urmare a măsurilor întreprinse până în prezent de organele noastre, prin folosirea persoanelor de sprijin (…), s-a stabilit că obiectivul continuă să aibă o atitudine necorespunzătoare, aspect rezultat și prin folosirea mijloacelor speciale T.O. tip I.D.E.B. (interceptarea discuțiilor prin intermediul emițătorilor alimentați la baterie).

Obiectivul este semnalat cu comentarii necorespunzătoare la adresa situației din țara noastră și a conducerii superioare de partid și de stat. Acestea apărând și pe fondul unor elogieri asupra condițiilor de viață din Occident. S-a mai stabilit că obiectivul nu a renunțat la ideea plecării din țară, sperând să se realizeze mult mai bine din punct de vedere profesional în străinătate, deși în țară, după cum afirmă el, pentru decorarea unui apartament cu 2 camere solicită suma de cel puțin 20.000 de lei și are oameni în echipă pe care-i plătește cu 500 de lei zilnic.

Continuă să întrețină relații cu diferite persoane din străinătate prin anumite mijloace: abonamentul la publicația străină National Geographic îi este plătit de unii prieteni din străinătate (40 de dolari pe trimestru)”, se preciza într-o notă informativă a Securității Timiș, din anul 1988.

Pe baza acestor dovezi, Curtea de Apel București a stabilit, prin hotărârea pronunțată în 5 noiembrie 2025, că Vasile Joițoiu a avut calitatea de „lucrător al Securității”. Acesta nu s-a prezentat la proces și nu a depus niciun document în apărare.

Ancheta care a durat 20 de ani

Fostul ofițer de Securitate a fost „scăpat” de dosarul penal în anul 2010, după 20 de ani de la evenimentele de la Timișoara. În 1991 a fost condamnat la 18 ani de închisoare, dar Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a dispus restituirea cauzei la Procuratura Militară Timişoara, pentru completarea urmăririi penale.

Prin aceeaşi decizie s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a acestuia. Instanţa de recurs a constatat că în cauză nu au fost elucidate „situaţiuni determinate care ar fi putut duce la o concluzie indubitabilă, fără a lăsa semne de întrebare sau dubii în interpretarea probelor din dosar”, indicând actele şi lucrările de urmărire penală care trebuiau a fi efectuate de Procuratura Militară Timişoara.

Ordonanța din 14 octombrie 2010, emisă de un procuror de la Parchetul Militar București, descrie astfel momentul focului asupra familiei Bărbat: „un grup de trei persoane format din Bărbat Vasile, Bărbat Lepa și minora Bărbat Ioana s-a desprins dintre manifestanţii aflaţi la intrarea în Piaţa Libertăţii, dinspre str. Karl Marx şi s-a deplasat pe trotuarul din faţa Comenduirii Garnizoanei cu intenţia de a se îndrepta spre Restaurantul Militar.

Când persoanele au ajuns în dreptul intrării în Comenduirea Garnizoanei s-a deschis foc asupra lor, în urma căruia Bărbat Lepa a decedat, Bărbat Vasile a fost grav rănit, iar Bărbat Ioana a fost rănită superficial la mâna dreaptă, glonţul trecând prin mâneca paltonului; ulterior a precizat că prin căciuliţa pe care o ţinea în mână au trecut trei gloanţe Cu privire la persoana care a executat tragerea şi locul de unde s-a executat, din audierea martorilor s-a tras concluzia că focul de armă s-a executat de către cpt. Joițoiu Vasile în timp ce stătea sprijinit cu pistolul mitralieră pe capota din partea dreaptă a autocamionului SR aflat în faţa comandamentului”.

Joițoiu a recunoscut inițial că a tras

Despre Joițoiu, se susține, în continuare, că a avut o atitudine inconstantă, iniţial negând orice implicare, pentru ca pe parcursul urmăririi penale, în timp ce se afla în stare de arest preventiv, să recunoască în două rânduri că a tras asupra oamenilor care protestau.

În 1 martie 1990 a susținut: „Am tras în acea direcţie foc cu foc, mai multe cartuşe şi este posibil să fi lovit pe cineva dar nu am distins persoanele respective”, iar în 2 martie 1990, cu ocazia confruntării cu martorul lt. col. Balazs Ștefan a afirmat următoarele: „recunosc că am tras înspre un grup de cetăţeni pentru a preveni o posibilă acţiune de incendiere a magaziei unităţii şi de reatacare, dar nu am avut intenţia expresă de a omorî o anumită persoană”.

Ulterior, pe întreaga desfăşurare a procesului penal a negat săvârșirea faptei. „Învinuitul a fost inconsecvent şi cu privire la numărul de cartuşe trase, în unele afirmaţii că a tras patru cartuşe, iar în altele 10 cartuşe, deşi învinuitul primise un pistol mitralieră cu un încărcător cu 30 cartuşe cal. 7,62 mm. Pistolul mitralieră a fost lăsat în aceeaşi seară, în jurul orei 1.00 (17/18.12.1989) în biroul plt. (rez.) Munteanu Gheorghe, fără ca muniţia predată să fie numărată, pentru ca ulterior să se constate că lipseau 23 cartuşe”, a mai constatat procurorul militar.

Avansat și trecut în rezervă cu pensie specială

Cercetările efectuate au dus la „îngroparea” dosarului și la clasarea acuzațiilor formulate împotriva lui Vasile Joițoiu, care, între timp, a fost avansat la gradul de colonel și a fost trecut în rezervă, cu pensie specială.

„Reaudierea martorilor nu a adus elemente suplimentare de natură să clarifice împrejurările în care au fost împuşcate victimele şi în special dacă este identitate între persoana care a efectuat tragerea din dreptul autocamionului şi înv. col. (rez.) Joițoiu Vasile. Martorii au susţinut că dat fiind timpul mare care s-a scurs de la evenimente şi până în prezent nu mai pot relata în detaliu cum s-au desfăşurat evenimentele.

Din declaraţiile martorilor date pe parcursul procesului penal rezultă că este posibil ca cel care a împuşcat victimele să fi fost o persoană înarmată cu un pistol mitralieră şi îmbrăcată în ţinută civilă, care în momentul executării focului să fi fost sprijinită de aripa autocamionului SR oprit în faţa comandamentului”, a mai afirmat procurorul.

Doi dintre cei trei martori care au declarat inițial că cel care a tras a fost Joițoiu au revenit asupra declarațiilor și au susținut că nu cunosc identitatea persoanei care a efectuat tragerea din dreptul autocamionului.

S-a mai constatat că nu „există consens între declaraţiile martorilor nici cu privire la ordinea în care membrii familiei Bărbat se deplasau înainte de a se trage asupra lor”, iar „în ceea ce priveşte locul unde au căzut victimele, martorii şi persoanele vătămate indică locuri diferite din dreptul intrării în Comenduirea Garnizoanei Timişoara”.

Considerațiile procurorului militar

Procurorul militar a mai reținut că „modul de percepere a martorilor (mulţi militari) a fost influenţat de starea de tensiune psihologică în care s-au aflat în acele zile, când au avut loc manifestaţiile violente şi chiar acţiuni îndreptate împotriva lor”.

„Dinamica alertă a evenimentelor la care au participat un număr mare de persoane, pot determina o altă percepţie a împrejurărilor, de natură să distorsioneze realitatea acelor evenimente. Fixarea poziţiilor victimelor numai pe baza declaraţiilor martorilor (neconcordante) are un grad mare de relativitate şi poate afecta rezultatul unei expertize balistice şi poate conduce la concluzii greşite cu privire la împrejurările în care a fost comisă fapta. (…)

Ţinând cont de condiţiile concrete în care s-a produs împuşcarea victimelor, respectiv un număr mare de persoane care au efectuat tragerea pe parcursul unei perioade de timp îndelungat, în lipsa unei astfel de probe ştiinţifice nu se poate stabili în mod cert corespondenţa între autorul tragerii şi victime. (…) Faţă de cele expuse, nu se poate reţine vinovăţia învinuitului Joițoiu Vasile doar pe prezumţii, atâta timp cât nu rezultă neîndoielnic şi din alte probe că el este cel care a tras asupra victimelor”, a concluzionat magistratul de la Parchetul Militar București.

Foto: Arhiva Asociaţiei ALTAR din Timişoara