Cu un an înainte de invazie, SUA încă sperau să găsească căi de stabilizare a relațiilor cu cealaltă superputere nucleară, Rusia, deși dialogul devenise extrem de dificil, scrie John J. Sullivan, fostul ambasador american la Moscova (2019-2022).

Înaintea întrevederii pe care președintele american Joe Biden urma să o aibă cu Vladimir Putin la Geneva, în Iunie 2021, niciun membru al delegației americane nu își făcea iluzii asupra unor progrese notabile asupra temelor de pe agendă, dar toți erau de acord că era în interesul SUA să facă o încercare în această privință.

Relațiile dintre SUA și Moscova fuseseră afectate de istoria recentă a confiscării de teritoriu de la Ucraina, dar nu se răciseră complet și dialogul era încă posibil în anumite domenii, deși era dificil. SUA făceau eforturi să stabilizeze relațiile în momentul în care invazia Ucrainei a provocat o schimbare seismică.

Momentul în care serviciile de informații au informat legiuitorii americani asupra pregătirilor în vederea invaziei, spre finalul anului 2021, a fost de natură să schimbe totul din punctul de vedere al eforturilor diplomatice.

Pentru că din acea clipă SUA și-au focalizat atenția asupra amenințării grave pe care o reprezenta Rusia la adresa Ucrainei, precum și asupra „garanțiilor de securitate” cerute de Rusia deopotrivă de la SUA și NATO.

„Pentru mine era limpede că rușii nu au vreo intenție să negocieze cu bună-credință. Interlocutorii ruși citeau subiectele prestabilite și refuzau să se implice într-un dialog autentic. Supraveghetorii din cadrul serviciilor de securitate monitorizau fiecare întâlnire și apel telefonic. Rușii se angajaseră într-o o șaradă diplomatică menită să pună bazele unei invazii pe care Putin decisese deja să o lanseze. Întrebarea era doar când”, a scris Sullivan.

Apoi războiul brutal al Rusiei a început, deteriorând și ultimele punți ce mai rămăseseră din relația Rusiei cu SUA, și cu multe alte țări.

„Am avut atunci prilejul să aflăm că istoria nu se terminase și într-adevăr ziua de 24 februarie a schimbat istoria. Nu era doar un război brutal contra Ucrainei, ci și unul contra Europei”, a punctat fostul ambasador american la Moscova.

Invazia a zguduit economia globală, inclusiv piețele energetice și exporturile de general. Este în primul rând o tragedie umană, pentru că în război au fost măcelăriți mii de civili nevinovați, în timp ce a provocat o suferință de nedescris altor milioane de ucraineni. Iar asta doar în numele ambițiilor politice ale lui Putin, care urmărește idealul imperiului.

Pentru a-și justifica agresiunea, Putin a promovat narațiunea falsă conform căreia invazia constituie o necesitate, întrucât este singurul mijloc prin care poate fi „de-nazificată” și demilitarizată Ucraina. El a mai pretins că Ucraina se angajase într-un „genocid” împotriva rușilor și a vorbitorilor de rusă și se pregătea să atace Rusia - de aceea a fost necesară așa-numita „operațiune militară specială”.

Aceste motive sunt în mod clar absurde, fiind respinse atât la ONU, de majoritatea țărilor, cât și de Curtea Internațională de Justiție. Totuși, atacurile nemiloase cu rachete continuă - atacurile rusești au produs 15 milioane de strămutați sau refugiați ucraineni - și Rusia ocupă teritoriul unei țări suverane, în timp ce este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, a cărui misiune este să protejeze pacea în lume.

Războiul este o amenințare existențială la adresa Ucrainei și o provocare serioasă de securitate pentru Europa, SUA și aliații lor, dar este mai mult decât atât, notează Sullivan, arătând că, totodată, primejduiește ordinea internațională creată după al Doilea Război Mondial tocmai pentru a împiedica o nouă conflagrație mondială.

Rusia a declanșat un război în baza noțiunilor arhaice de imperiu și cucerire pe care orice țară ar trebui să le conteste. Amenințarea este una globală și se poate acutiza - doar impactul economic este copleșitor - dacă nu este oprită astfel încât Ucraina să obțină un acord cu termeni acceptabili care să-i asigure suveranitatea și securitatea.

Ce pot face americanii

Doar că Rusia nu a negociat cu bună-credință înainte de război și nu e de așteptat că o va face în acest moment. Operațiunea lui Putin este dusă mai departe, având în subtext șantajul nuclear.

Guvernul lui Putin nu va negocia și nu va face compromisuri cu privire la obiectivele sale de război, eliminarea guvernului de la Kiev și subjugarea poporului ucrainean.

Nu există nicio "rampă de ieșire" până când Putin nu-și va atinge obiectivele de lungă durată, apreciază Sullivan.

„Nu este momentul pentru negocieri. Pe de altă parte, președintele Biden a subliniat în mod pertinent că Statele Unite nu doresc un război cu Rusia” - totuși, ce se poate face?

Sullivan consideră că, în primul rând, SUA trebuie să-și întețească eforturile diplomatice pentru a convinge acele națiuni care nu s-au alăturat în susținerea fermă a Ucrainei asupra necesității morale, politice, juridice și militare a acestei acțiuni.

În al doilea rând, SUA să aplice cu fermitate sancțiunile și controalele la export existente pentru a înfometa armata rusă, dar nu și poporul rus.

În al treilea rând, să îi furnizeze Ucrainei toate echipamentele și proviziile, militare și de altă natură, care sunt necesare pentru a expulza invadatorii de pe teritoriul său suveran.

În al patrulea rând, să dea dovadă de răbdare și de curajul convingerilor colective (cu aliații, partenerii și alții).

Doar în aceste condiții guvernul rus va putea conștientiza că obiectivele operațiunii sale militare speciale sunt imposibil de atins și va negocia cu bună-credință, conchide John J. Sullivan fostul ambasador american la Moscova (2019-2022).