Sarmizegetusa Regia, între controverse și restaurări monumentale
Inima regatului dac se pregătește pentru un moment de cotitură. Lucrările de consolidare a zidurilor militare, derulate în ultimii patru ani, se apropie cu pași repezi de final, stadiul fizic fiind estimat la 98%, iar recepția oficială este prevăzută pentru sfârșitul lunii octombrie.
Sarmizegetusa Regia, toamna. Foto: Administrația Sarmizegetusa Regia
Investiția în fortificația antică, cifrată la aproximativ 2,2 milioane de euro, a debutat în 2022 cu sprijinul Granturilor SEE 2014–2021 prin Programul RO-CULTURA, alături de contribuția Consiliului Județean Hunedoara. Intervențiile au acoperit un kilometru de incintă, vizând atât conservarea zidurilor ridicate în epoca romană peste structurile dacice parțial demantelate, cât și porțile de acces. Au fost amenajate trasee noi de vizitare, un spațiu de adăpost pentru oaspeți și un lapidariu unde vor fi depozitate inclusiv pietrele antice prăbușite de pe Terasa a X-a pe Terasa a XI-a.
Ritmul șantierului a fost dictat de regimul strict de protecție a vestigiilor, o provocare pe care reprezentanții administrației județene recunosc că au subestimat-o în faza inițială de planificare a termenelor.
„Nici noi n-am știut poate, la început, să dăm corect niște termene, dar nu se lucrează ca în centrul orașului. De asta eu nu ies să acuz nici ministere, nici Guvernul, că nu-i nici vina lor. Pur și simplu, noi n-am avut astfel de finanțări până acum. Noi de-abia acum facem primii pași pentru finanțări de modelul ăsta. Se lucrează greu, se lucrează manual. Gândiți-vă că au mutat mii de metri cubi de pământ manual, transportați în afara sitului, pe partea de jos, la 500 de metri distanță. Cărați cu roabe, pe dealuri. E foarte greu. Acolo se lucrează într-un anumit ritm, cu un anumit număr maxim de oameni. Fără utilaje, evident, nici măcar camionetă. Și, din păcate, durează” — Alin Țambă, vicepreședintele Consiliului Județean Hunedoara
Pe lângă dificultățile tehnice, șantierul a generat discuții aprinse în rândul publicului din cauza soluțiilor vizibile, cum ar fi montarea unor gabioane cu piatră naturală în vecinătatea Porții de Est. Specialiștii au subliniat că aceste structuri moderne sunt esențiale pentru stoparea eroziunii și a alunecărilor de teren care amenințau drumul antic și vestigiile din apropiere. Totodată, intervenția actuală a corectat erorile din anii ’80, îndepărtând blocurile nepotrivite din calcar de Podeni adăugate la înălțarea porților.
Pentru comunitatea științifică, lucrările reprezintă un pol de interes: „Sunt lucrări durabile, sunt lucrări care suscită un interes foarte mare și din partea specialiștilor, arheologi și restauratori străini, care vin să vadă, să viziteze”, a subliniat Alin Țambă.
Marele sanctuar circular. Foto: Administrația Sarmizegetusa Regia
Reconstrucții spectaculoase pe Terasa a X-a
Cel de-al doilea front major de lucru se concentrează pe Terasa a X-a, unde a funcționat Marele Templu de andezit. Construit în primul veac al erei noastre deasupra unei structuri mai timpurii din calcar, edificiul impresiona prin plinte uriașe de peste două metri diametru, grele de câteva tone.
Pentru a reda publicului amploarea sanctuarului antic, proiectul prevede completarea bazei cu până la patru rânduri a câte zece plinte și recompunerea a 15 coloane, dintre care una va fi reasamblată în totalitate.
„Sunt suficiente piese cât să ridicăm complet, la nouă metri, o coloană și să mai începem pe lat și pe lung, ca să dăm și o dimensiune, dar și o spațialitate a sitului, pentru a fi mai ușor de înțeles”, a detaliat vicepreședintele Consiliului Județean.
Lucrările includ și conservarea tamburilor și a plintelor de andezit, a elementelor de calcar și a zidurilor de sprijin, oferind o perspectivă coerentă asupra unui monument ale cărui reconstituiri grafice au stârnit dezbateri îndelungate între arheologi.
Terasa a X-a Foto: Daniel Guță
Erorile trecutului și gestionarea patrimoniului UNESCO
Nu este pentru prima dată când intervențiile din Munții Orăștiei provoacă nemulțumiri. Un amplu program derulat între 1980 și 1982 a lăsat urme adânci în sit: Soarele de andezit a fost completat cu ciment, terasele au primit pereți masivi din beton armat, iar în zona sacră au fost plasate zeci de discuri și blocuri de beton menite să simuleze templele dacice. O parte din aceste elemente intruzive au fost înlăturate abia în 2010, în urma unei dispoziții emise de Ministerul Culturii.
Din 2013, gestiunea sitului a fost preluată de Consiliul Județean Hunedoara, care coordonează și alte cetăți dacice incluse din 1999 în patrimoniul mondial UNESCO: Costești–Cetățuie, Costești–Blidaru, Luncani–Piatra Roșie și Bănița (parte din ansamblul care include și cetatea Căpâlna din județul Alba). În paralel cu reparațiile, săpăturile anuale au scos la lumină străzi pavate necunoscute, clădiri antice și noi informații despre urbanismul așezării.
O altă etapă sensibilă a avut loc în 2017 la Marele Sanctuar Circular, unde cei 117 stâlpi de stejar montați în perioada comunistă, aflați într-o stare avansată de degradare, au fost schimbați pentru a sugera conturul edificiului fără a reprezenta o reconstrucție propriu-zisă. Bârnele înlăturate atunci au fost refolosite ca bănci pentru vizitatori în incinta sacră.
Următorul pas: Drumul Pavat intră pe lista de priorități
După încheierea marilor șantiere actuale, autoritățile pregătesc deschiderea unei noi etape de restaurare programată pentru anul 2027. Vizat este drumul antic pavat, pe o lungime de 171 de metri, segment ce leagă incinta militară de spațiul templelor, între Poarta de Est și Terasa a XI-a.
Pentru acest segment, a cărui valoare a fost estimată în 2024 la aproximativ 7,3 milioane de lei, s-a solicitat finanțare prin programul „Timbrul Monumentelor Istorice” gestionat de Institutul Național al Patrimoniului, suma indicată de administrație fiind de circa 4,8 milioane de lei. Inițiativa reunește Consiliul Județean Hunedoara, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și Asociația Monumentum.
Obiectivul principal al acestei viitoare intervenții va fi stoparea degradării lespezilor antice și înlăturarea bucăților de calcar de Podeni montate în anii ’80, care s-au măcinat mai accentuat decât piatra originală, pregătindu-se în același timp terenul pentru un eventual proiect dedicat Terasei a XI-a.
Explorează subiectele:
