Se aplică retroactiv!/Decizie importantă pentru România a Curții Europene de Justiție în cazul fugarilor care vor să scape de condamnări
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis, joi, că o autoritate judiciară nu poate să refuze executarea unui mandat european de arestare și să preia ea însăși executarea pedepsei fără consimțământul statului care a emis acest mandat. Sorin Oprescu, Alina Bica, Mario Iorgulescu, Paul de România, Dragoş Săvulescu sunt doar câteva nume de pe lista persoanelor condamnate definitiv în România care au reuşit să fugă din ţară pentru a scăpa de închisoare, scrie hotnews.ro .
- CJUE a luat această decizie într-un dosar în care a fost sesizată de Curtea de Apel Bucureșt despre situația unui român condamnat pentru înșelăciune, pe care autoritățile italiene refuză să îl extrădeze.
- Decizia de joi a CJUE se aplică retroactiv.
- În România, sunt peste 4.000 de persoane care se sustrag executării pedepselor, arată datele centralizate de Poliția Române.
- În luna martie a acestui an, a intrat în vigoare „Legea fugarilor”, care prevede o pedeapsă suplimentară de până la trei ani de închisoare în cazul celor care se sustrag executării pedepselor. Înalta Curte de Casație și Justiție a contestat-o la Curtea Constituțională, invocând încălcări ale dreptului la un proces echitabil și ale libertății individuale. CCR a respins însă sesizarea ICCJ și a stabilit că actul normativ este constituțional.
În decizia pronunțară joi, Curtea de Justiție a UE arată că mandatul european de arestare este o procedură judiciară simplificată, prevăzută de dreptul Uniunii Europene, care permite arestarea unei persoane în statul membru în care aceasta se află și predarea sa statului membru care a emis mandatul, pentru a fi urmărită penal în acest din urmă stat sau pentru a executa în acest stat pedeapsa la care a fost condamnată.
Curtea de Apel București a decis să sesizeze CJUE într-un dosar mai puțin cunoscut, în care un bărbat a fost condamnat definitiv, în 10 noiembrie 2020, la 4 ani și 2 luni de închisoare pentru înșelăciune. Pentru că s-a sustras executării pedepsei, în 25 noiembrie 2020 pe numele său a fost emis un mandat de arestare preventivă. A fost prins în Italia și arestat în 29 decembrie 2020. Cu toate acestea, autoritățile judiciare italiene au refuzat extrădarea sa în România.
„În schimb, aceste autorități decid să recunoască hotărârea de condamnare pronunțată de Curtea de Apel București și să preia executarea pedepsei în Italia. Ele consideră astfel că acest lucru ar crește șansele de reinserție socială a persoanei în cauză, care locuia legal și efectiv în Italia. În plus, autoritățile judiciare italiene scad din durata inițială a pedepsei perioadele de detenție deja efectuate în Italia și plasează persoana condamnată în arest la domiciliu, cu suspendare concomitentă. La rândul lor, autoritățile judiciare române se opun atât recunoașterii hotărârii de condamnare, cât și executării acesteia în Italia. Ele susțin că mandatul european de arestare emis împotriva cetățeanului român este în continuare în vigoare. În consecință, potrivit autorităților române, persoana trebuie să fie predată, iar pedeapsa sa nu trebuie să fie executată în Italia, ci în România”, explică CJUE acest caz .
În aceste condiții, Curtea de Apel București a solicitat curții europene să clarifice cum trebuie interpretate deciziile Consiliului Justiției și Afaceri Interne (JAI) atunci când un stat refuză să preda o persoană care are mandat european de arestare pentru executarea unei pedepse.
Ce a decis CJUE
În hotărârea pronunțată joi, Curtea de Justiție a UE amintește că mandatul european de arestare este o procedură judiciară simplificată, prevăzută de dreptul Uniunii, care permite arestarea unei persoane în statul membru în care aceasta se află și predarea sa statului membru care a emis mandatul, pentru a fi urmărită penal în acest din urmă stat sau pentru a executa în acest stat pedeapsa la care a fost condamnată.
„În acest domeniu, principiile încrederii și recunoașterii reciproce constituie bazele cooperării judiciare în materie penală și consacră o regulă importantă: statele membre sunt obligate să execute orice mandat european de arestare. Neexecutarea unui asemenea mandat nu poate, așadar, să aibă loc decât în mod excepțional”, arată CJUE.
În decizia de joi, Curtea de Justiție a UE explică motivele pentru care neexecutarea unui mandat european de arestare, în scopul executării pedepsei în statul în care persoana vizată de acesta își are reședința, nu este valabilă decât dacă autoritatea judiciară de executare respectă condițiile și procedura legate de recunoașterea hotărârii de condamnare și de preluarea executării pedepsei menționate, prevăzute de o altă reglementare a Uniunii.
„Instanțele judecătorești ale statului membru care refuză executarea mandatului european de arestare pentru ca pedeapsa să fie executată pe teritoriul acestui stat trebuie să obțină consimțământul instanțelor din statul membru emitent pentru preluarea executării pedepsei pronunțate în acest din urmă stat. Acest consimțământ presupune ca statului membru de executare să îi fie transmisă hotărârea de condamnare pronunțată de statul emitent, însoțită de un certificat. Fără acest consimțământ, condițiile pentru o preluare a executării nu sunt îndeplinite, iar persoana în cauză trebuie predată”, se arată în hotărârea pronunțată joi de CJUE.
Instanțele din statul membru în care o persoană a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate se pot sprijini în mod legitim pe argumente legate de politica penală care îi sunt proprii pentru a justifica executarea pe teritoriul său a pedepsei pronunțate și, în consecință, pot refuza transmiterea hotărârii de condamnare și a certificatului în vederea executării pedepsei pe teritoriul unui alt stat membru, se mai arată în decizia Curții Europene.
Dacă refuzul de a executa un mandat european de arestare a intervenit cu încălcarea condițiilor esențiale și a procedurii prevăzute de dreptul Uniunii, explică CJUE, acest mandat european de arestare rămâne în vigoare, iar statul emitent își păstrează dreptul de a executa pe propriul teritoriu pedeapsa aplicată.
În România, sunt de notorietate cazurile condamnaților care au fugit din țară înainte de pronunțarea sentinței definitive și pe care țările în care s-au stabilit – în general Italia și Grecia – refuză să-i extrădeze.
Alina Bica, fosta șefă DIICOT, fostul ofițer SRI Daniel Dragomir, fostul primar al Capitalei Sorin Oprescu, fostul șef al CJ Neamț, Ionel Arsene, sau fiul președintelui Federației Române de Fotbal, Mario Iorgulescu sunt doar câțiva dintre ei.
Totodată, statul român a plătit sume uriașe pentru a aduce în România condamnați fugari în Brazilia, Republica Dominicană sau Costa Rica, țară unde, pentru o perioadă, se refugiaseră pentru a scăpa de închisoare și fostul ministru Elena Udrea și fosta șefă a DIICOT Alina Bica. În total, România a plătit, doar în 2023, aproximativ două milioane de euro pentru a aduce în țară o parte din condamnații fugari.
În mai 2024, Parlamentul a adoptat o lege care îi obligă pe fugarii care s-au sustras urmării penale sau executării condamnărilor să plătească cheltuielile judiciare în cazul aducerii în țară. Mai exact, statul ar urma să-și recupereze cheltuielile cu extrădarea acestora.
Conform ministrului de atunci al Justiţiei, Alina Gorghiu, costul pentru fiecare persoană adusă în România pentru a-și ispăși pedeapsa variază între câteva mii de euro şi 25.000 de euro, bani pe care acum îi dă statul, în timp ce fenomenul fugarilor a fost în creştere de la an la an.
