Seceta severă dezvăluie Podul lui Constantin cel Mare, o rară minune romană
Vara aceasta, seceta prelungită și nivelul scăzut al Dunării au oferit arheologilor o oportunitate excepțională de a studia îndeaproape fundațiile Podului lui Constantin cel Mare, o monumentală realizare inginerească romană. Vestigiile impresionante, vechi de aproape 1.700 de ani, au reieșit la suprafață din apele fluviului, permițând documentarea uneia dintre cele mai lungi construcții antice peste Dunăre, ce lega odinioară provinciile romanilor de pe teritoriile actuale ale României și Bulgariei.
O parte din fundațiile Podului lui Constantin cel Mare Foto: X
La începutul lunii august, mai precis pe 4 august, o echipă de specialiști de la Muzeul Istoric Regional din Plevna (Bulgaria) a desfășurat o misiune detaliată de documentare. Activitatea s-a concentrat în apropierea localității Ghighen, din nordul Bulgariei, zonă unde se afla odinioară vechiul oraș roman Ulpia Oescus. Arheologii au utilizat fotografii aeriene și drone pentru a cartografia precis fundațiile podului și pentru a evalua starea de conservare a acestora.
„Pentru arheologi, aceste momente sunt extrem de valoroase, deoarece natura dezvăluie pentru scurt timp un obiect care, în cea mai mare parte a timpului, rămâne ascuns sub apele Dunării. Ne oferă o ocazie rară de a-l observa, documenta și studia în mediul său natural.” Pavel Popov, reprezentant al Muzeului Istoric Regional din Plevna, citat de Reuters
O legătură strategică a Imperiului Roman
Podul lui Constantin cel Mare a fost inaugurat la data de 5 iulie 328 d.Hr., construcția fiind realizată la ordinul împăratului roman cu același nume. Rolul său era esențial, legând strategic orașul antic Ulpia Oescus, situat pe teritoriul de astăzi al Bulgariei, de cetatea Sucidava, aflată la Celei, lângă actualul oraș Corabia, din județul Olt, România. Această structură reprezenta un punct vital pentru Imperiu, asigurând traversarea Dunării și facilitând transportul trupelor și al mărfurilor într-o perioadă în care Roma își fortifica intens frontiera nordică.
Cea mai lungă construcție antică peste Dunăre
Considerat cel mai lung pod antic construit vreodată peste Dunăre și unul dintre cele mai impunătoare poduri din întreaga Antichitate, Podul lui Constantin cel Mare avea o lungime impresionantă. Potrivit datelor istorice centralizate de Wikipedia , lungimea sa totală atingea 2.437 de metri, dintre care 1.137 de metri se întindeau peste albia propriu-zisă a fluviului. Structura era o dovadă a ingeniozității romane: pilonii erau construiți din piatră și mortar, iar tablierul din lemn avea o lățime de aproximativ 5,7 metri, fiind poziționat la circa 10 metri deasupra nivelului apei. La fiecare capăt, culeele serveau și ca portaluri de acces.
O durată de viață scurtă
În ciuda măreției sale inginerești, Podul lui Constantin cel Mare a avut o existență relativ scurtă. Istoricii estimează că a fost utilizat doar în jur de 40 de ani, până prin anul 367 d.Hr. Această ipoteză este susținută de faptul că, în timpul campaniei împotriva goților din acel an, împăratul Valens a traversat Dunărea folosind un pod de vase la Constantiana Daphne, ceea ce sugerează că podul monumental al lui Constantin nu mai era operațional la momentul respectiv.
Alte relicve scoase la iveală de Dunăre
Fenomenul de scădere a nivelului Dunării, intensificat de seceta și temperaturile extreme din această vară, a dezvăluit și alte mărturii ale istoriei. În apropierea localității Prahovo din Serbia, la granița cu România, au reieșit la suprafață zeci de epave ale unor nave de război germane scufundate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Între Serbia și România, în zona fluviului, au devenit din nou vizibile carene ruginite, catarge și alte fragmente aparținând flotei germane din Marea Neagră, așa cum a relatat The Independent . Aceste nave au fost scufundate intenționat în 1944 de armata nazistă în retragere, cu scopul de a încetini avansul trupelor sovietice în Balcani. Istoricii estimează că până la 200 de nave germane au fost scufundate în septembrie 1944 în defileul Dunării, lângă Prahovo. Deși o parte dintre acestea au fost recuperate de-a lungul deceniilor, multe rămân pe fundul fluviului, reprezentând un pericol din cauza munițiilor și explozibililor aflați încă la bord.
Explorează subiectele:
