Secretele Insulei Qeshm, fortăreața subterană a Iranului

Qeshm, cea mai mare insulă a Iranului, se întinde pe 1.445 de kilometri pătrați în Strâmtoarea Ormuz, cu țărmuri sălbatice și păduri de mangrove de un verde intens. Mult timp, turiștii veneau aici să exploreze peșterile de sare și formațiunile stâncoase fantastice, numind insula „un muzeu geologic în aer liber”. Astăzi însă, atenția lumii s-a mutat către ce se găsește dincolo de suprafață, asupra rolului strategic al insulei într-un conflict militar de mare miză, relatează Al Jazeera.

Sub peisajele aparent liniștite și labirinturile de sare ascunde un alt soi de construcții - așa-numitele „orașe de rachete ” ale Iranului. Tuneluri, silozuri și depozite se întind adânc sub peșterile de sare și mlaștinile de mangrove, transformând insula dintr-un paradis turistic într-un punct cheie al puterii militare iraniene în Golful Persic.

De la izbucnirea războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, Qeshm a devenit o fortăreață de primă linie. Poziția sa îi permite Iranului să controleze intrarea în Strâmtoarea Ormuz, un punct vital pentru transportul petrolului la nivel mondial. Insula funcționează ca un „dop” al Golfului, oferind Teheranului puterea de a bloca sau perturba fluxul maritim de petrol.

Pe 7 martie, la o săptămână după izbucnirea conflictului, avioanele americane au atacat o uzină de desalinizare de pe insulă. Autoritățile iraniene au condamnat atacul ca fiind o „crimă flagrantă” împotriva civililor, iar 30 de sate din apropiere au rămas fără apă potabilă. În replică, Gardienii Revoluției (IRGC) au lovit instalațiile americane de la baza Juffair din Bahrain, acuzând că atacul asupra Qeshm a fost lansat dintr-un stat vecin.

În ciuda tensiunilor, viața localnicilor continuă. Cei aproximativ 148.000 de locuitori ai insulei, majoritatea musulmani sunniți care vorbesc dialectul Bandari, trăiesc în continuare după ritmurile mării. În fiecare an, în timpul sărbătorii Nowruz Sayyadi, Anul Nou al Pescarilor, toate activitățile de pescuit se opresc pentru a onora belșugul oceanului. Totuși, aceste tradiții coexistă acum cu tunelurile de rachete și bateriile de coastă fortificate care fac din Qeshm „portavionul nescufundabil” al Iranului.

Situată la doar 22 km (14 mile) sud de orașul portuar Bandar Abbas, insula Qeshm domină strâmtoarea Clarence, cunoscută și sub numele de Kuran, și constituie principala platformă a puterii navale „asimetrice” a Iranului, afirmă analiștii.

Orașele de rachete: fortăreața subterană

Zonele industriale și de liber schimb, înființate în 1989, ascund un scop mult mai amenințător.

Generalul libanez în rezervă Hassan Jouni declara pentru Al Jazeera că insula adăpostește „capabilități impresionante ale Iranului” într-un oraș subteran de rachete, menit să controleze sau să închidă Strâmtoarea Ormuz. Cifrele exacte rămân clasificate, dar strategia este evidentă: Qeshm oferă Iranului posibilitatea de a opri sau întârzia traficul maritim printr-unul dintre cele mai critice coridoare energetice din lume, practic controlând strâmtoarea.

Recent, Iranul a demonstrat această capabilitate, oprind aproape în totalitate traficul în strâmtoare. Doar câteva petroliere cu petrol și gaze au primit permisiunea să treacă, în timp ce alte țări negociază accesul, iar SUA pregătește o alianță navală pentru a asigura trecerea.

O istorie construită de geografie

Cunoscută în arabă drept Jazira-al-Ṭawila sau „Insula Lungă”, insula de secole un punct de întâlnire pentru imperii. Exploratorul grec Nearchus a menționat aici legendarul mormânt al lui Erythras, care a dat numele Mării Eritreene. În secolul IX, geografii islamiști o numeau Abarkawan, mai târziu popularizată ca „Insula Vacii”.

Timp de secole, a servit drept „rezervor de apă” al regiunii, asigurând apa potabilă indispensabilă Regatului arid Ormuz, situat în partea estică a Golfului.

Poziția și bogăția sa au atras numeroși cuceritori: comandantul otoman Piri Reis a prădat insula în 1552, portughezii au construit un fort masiv în 1621, iar un an mai târziu au fost înfrânți de o alianță persano-engleză. În secolul XIX, britanicii au folosit insula ca bază navală până în 1935, când Reza Shah a cerut închiderea acesteia. De-a lungul istoriei, Qeshm a servit simultan ca fortăreață militară, centru comercial și sursă de apă pentru regatele din zonă.

O comoară naturală sub umbră militară

Chiar și în context militar , Qeshm rămâne o zonă ecologică unică. Aici se află pădurea de mangrove Hara, loc de reproducere pentru păsările migratoare, dar și Geoparcul Qeshm, primul geoparc din Orientul Mijlociu recunoscut de UNESCO în 2006. Vizitatorii pot explora Valea Stelel, cu canioane și formațiuni stâncoase impresionante, sau Peștera de Sare Namakdan, una dintre cele mai lungi peșteri de sare din lume, cu cristale vechi de sute de milioane de ani. Canionul Chahkooh, un culoar îngust de calcar, se ridică asemenea unei catedrale naturale.