Oamenii mereu s-au întrebat de ce unii trăiesc 100 de ani. Noile cercetări par să fi adus un răspuns la această întrebare. Aparent, sistemul imunitar are un rol foarte important în longevitatea noastră, însă asta nu e tot.

Centenarii reprezintă mai puțin de 0,02% din populația britanică, dar au depășit speranța de viață a semenilor lor cu aproape 50 de ani (copiii născuți în anii 1920 aveau, de obicei, o speranță de viață mai mică de 55 de ani). Cum reușesc acest lucru?

Știm că centenarii rămân sănătoși cu aproximativ 30 de ani mai mult decât majoritatea oamenilor normali, iar atunci când în cele din urmă se îmbolnăvesc, sunt bolnavi doar pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Această „comprimare a morbidității” este în mod clar benefică pentru ei, dar și pentru întreaga societate. În SUA, costurile de îngrijire medicală pentru un centenar în ultimii doi ani de viață reprezintă aproximativ o treime din cele ale unei persoane care moare la 70 de ani (o perioadă în care majoritatea centenarilor nici măcar nu au nevoie să consulte un medic).

Genele, transmise la copiii centenarilor

Copiii centenarilor sunt, de asemenea, mult mai sănătoși decât media, ceea ce indică faptul că moștenesc ceva benefic de la părinții lor. Oamenii de știință s-au întrebat dacă acest lucru este genetic sau ține de mediu.

Pentru populația generală, dacă vă controlați greutatea, nu fumați, beți moderat și consumați cel puțin cinci porții de fructe și legume pe zi, speranța de viață poate crește cu până la 14 ani în comparație cu o persoană care nu face nimic din toate aceste lucruri.

Dar asta nu e întotdeauna așa. Un studiu a constatat că până la 60% dintre centenarii evrei ashkenazi au fumat mult în cea mai mare parte a vieții lor, jumătate au fost obezi în aceeași perioadă de timp, mai puțin de jumătate fac chiar și exerciții fizice moderate și mai puțin de 3% sunt vegetarieni. Nici copiii centenarilor nu par a fi mai conștienți de sănătate decât populația generală.

Totuși, în comparație cu colegii cu același consum alimentar, avere și greutate corporală, ei au o prevalență la jumătate a bolilor cardiovasculare. Există ceva înnăscut excepțional la acești oameni.

Care este marele secret

Specialiștii spun că ar putea fi din cauza unei genetici rare. Dacă ar fi așa, atunci există două moduri în care ar putea funcționa acest lucru. Centenarii ar putea fi purtători de variante genetice neobișnuite care prelungesc durata de viață sau, în schimb, ar putea să nu aibă variante comune care provoacă boli și deficiențe la sfârșitul vieții. Dar mai multe studii au arătat că centenarii au la fel de multe variante genetice rele ca și populația generală.

Unii poartă chiar două copii ale celei mai mari gene comune cunoscute de risc pentru boala Alzheimer (APOE4), dar totuși nu suferă de această boală. Așadar, o ipoteză de lucru plauzibilă este aceea că centenarii sunt purtători de variații genetice rare, benefice, mai degrabă decât de lipsa celor dezavantajoase. Iar cele mai bune date disponibile sunt în concordanță cu această ipoteză.

Hormonul care poate avea o influență

Peste 60% dintre centenari au modificări genetice care modifică genele care reglează creșterea la începutul vieții. Adică acești oameni remarcabili sunt exemple umane ale unui tip de prelungire a duratei de viață observat la alte specii. Știc că câinii de talie mică tind să trăiască mai mult decât cei de talie mare, dar acesta este un fenomen general la nivelul întregului regn animal. Poneii pot trăi mai mult decât caii, iar multe tipuri de șoareci de laborator cu mutații de piticire trăiesc mai mult decât cei de talie mare.

O cauză potențială a acestui fenomen este nivelul redus al unui hormon de creștere numit IGF-1 - deși centenarii umani nu sunt neapărat mai scunzi decât restul dintre noi, potrivit The independent.

Colesterolul, rol important

Evident, hormonul de creștere este necesar la începutul vieții, dar există tot mai multe dovezi că nivelurile ridicate de IGF-1 la mijlocul și la sfârșitul vieții sunt asociate cu o creștere a bolilor la sfârșitul vieții. Mecanismele detaliate care stau la baza acestui lucru rămân o întrebare deschisă, dar chiar și în rândul centenarelor, femeile cu cele mai scăzute niveluri ale hormonului de creștere trăiesc mai mult decât cele cu cele mai ridicate niveluri. De asemenea, acestea au funcții cognitive și musculare mai bune.

Totuși, acest lucru nu rezolvă problema. Centenarii sunt, de asemenea, diferiți de restul dintre noi și din alte puncte de vedere. De exemplu, ei tind să aibă niveluri bune de colesterol - lăsând să se înțeleagă că ar putea exista mai multe motive pentru longevitatea lor.