În iunie 1963, Regatul Unit era zguduit de un scandal care avea să schimbe pentru totdeauna relația dintre politicieni, presă și opinia publică: Afacerea Profumo. Totul a pornit de la o relație între John Profumo, Secretar de Stat pentru Război, și Christine Keeler, o tânără de 19 ani, model și dansatoare în cluburi de noapte, relatează BBC .

Relația lor nu ar fi provocat valuri majore dacă Keeler nu ar fi fost, în aceeași perioadă, implicată într-o relație și cu Evgheni Ivanov, un atașat naval sovietic, despre care se presupunea că era spion. În plin Război Rece, această combinație de sex, politică și suspiciuni de spionaj a devenit explozivă.

Keeler provenea dintr-un mediu defavorizat: copilărie marcată de abuz, abandon paternal și violență domestică, urmată de o adolescență dificilă, fără studii, într-un Londra a anilor ’50. La 15 ani a părăsit școala, iar la 17 a rămas însărcinată cu un soldat american, copilul murind la doar șase zile de la naștere.

Lucrând ca dansatoare într-un club din Soho, a fost introdusă în cercurile elitei de către Stephen Ward, un osteopat carismatic și bine conectat, care a facilitat accesul ei și al prietenei sale Mandy Rice-Davies la petreceri frecventate de aristocrație și politicieni.

La una dintre aceste petreceri, la reședința lui Lord Astor, Keeler l-a cunoscut pe Profumo. Fascinat de tânăra nudă de la piscină, Profumo – în vârstă de 46 de ani – a început o relație de scurtă durată cu aceasta. În paralel, Keeler avusese o întâlnire și cu Ivanov, dar a negat mereu existența unei relații amoroase cu acesta.

Adevărata problemă a început abia în 1962, când un fost iubit gelos al lui Keeler a tras cu pistolul în ușa apartamentului lui Ward, provocând o intervenție a poliției și un val de interes din partea presei. În acest context, zvonurile despre legătura dintre Keeler, Profumo și un posibil spion sovietic au explodat în media.

Inițial, Profumo a negat în fața Parlamentului orice relație „nepotrivită” cu Keeler. Dar, sub presiunea dovezilor, a fost forțat să recunoască adevărul și să demisioneze în iunie 1963.

Efectul public a fost devastator: presa tabloidă a făcut din Keeler un simbol al „femeii fatale”, deși ea însăși declara în 1983 că fusese doar o fată naivă, nepregătită pentru ce urma. Imaginea ei nudă pe un scaun, fotografiată în acea perioadă, a devenit una dintre cele mai cunoscute ale „Swinging London”.

Scandalul nu l-a afectat doar pe Profumo. Stephen Ward a fost arestat și judecat pentru „favorizarea prostituției” și „trăit din câștiguri imorale”. Procesul s-a încheiat tragic: Ward s-a sinucis în ultimele zile ale procesului, fără ca prietenii săi influenți să-l apere public. Mulți consideră astăzi că a fost un țap ispășitor sacrificat de sistem pentru a salva imaginea guvernului.

Keeler, la rândul ei, a fost condamnată ulterior pentru mărturie mincinoasă într-un alt proces și a petrecut 9 luni în închisoare. După eliberare, nu și-a mai putut reconstrui viața: a trăit în sărăcie, într-un apartament de stat, crescându-și fiul și scriind memorii pentru a-și spune versiunea. A publicat cinci cărți, una dintre ele inspirând filmul Scandal (1989). Dar, în ciuda eforturilor, a rămas mereu prizoniera propriei reputații.

În urma scandalului, premierul Harold Macmillan a comandat un raport oficial, care a conchis că securitatea națională nu fusese compromisă. Cu toate acestea, credibilitatea guvernului a fost iremediabil afectată. Macmillan a demisionat din motive de sănătate câteva luni mai târziu, iar conservatorii au pierdut alegerile din 1964.

John Profumo s-a retras din viața publică și și-a dedicat restul vieții muncii caritabile. A primit ulterior distincții regale. Christine Keeler, însă, nu a fost niciodată reabilitată complet. A murit în 2017, iar colaboratorii ei spun că a fost mereu „prizoniera scandalului Profumo”.

„N-a scăpat niciodată. Asta a fost tragedia. A fost mereu Christine Keeler din acel scandal.” – Douglas Thompson

Distribuie Distribuie Comentarii