Acum 437 de ani un principe român reușea să încheie primul tratat comercial cu o super-putere vest occidentală. Era vorba despre Petru Șchiopul o figură inedită pe tronul Moldovei, singurul domnitor din istoria românilor care a renunțat de bună voie la tron din motive de onoare.

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Principatele Române se aflau sub controlul economic și politic al Imperiului Otoman, făcând parte, ca state vasale, din „Casa Păcii”. După o perioadă de înflorire sub domnia lui Ștefan cel Mare, Moldova devenea tot mai mult un stat medieval marginal, departe de civilizația și dezvoltarea vest-europeană, cu un decalaj considerabil. Cu toate acestea pe tronul principatului est-carpatic au urcat și lideri inediți care deși făceau pe plac otomanilor și boierilor pentru a rezista pe tron, au reușit și performanțe notabile din punct de vedere economic și administrativ.

Unul dintre aceștia a fost Petru Șchiopul, o figură enigmatică și atipică evului mediu românesc. În sensul că era un voievod fără apucături războinice, pacifist dar un bun politician și administrator. Este primul voievod român care a reușit să încheie un tratat comercial cu o super-putere occidentală și totodată singurul care a avut o „demisie” de onoare.

Domnitorul diform care se făcuse prieten cu otomanii și boierii pentru liniștea țării

Principatul Moldovei ajunsese renumit pentru voievozii săi războinici. Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Chior, Ștefăniță sau chiar Petru Rareș, au încercat să consolideze granițele țării cu spada în mână. Nu s-au dat în lături nici de la războaiele cu turcii, ungurii sau polonezii. Și în general cu toți cei care le amenințau granițele. Puterea otomană creștea însă, ajungând la apogeu în timpul lui Soliman Magnificul și în ciuda rezistenței, principatul est-carpatic a ajuns tot mai mult sub controlul otoman. După o perioadă de stabilitate, mai ales în vremea lui Ștefan cel Mare și a urmașului său, politica țării a ajuns să fie dominată de tot felul de domnii efemere, ajungând sub conducerea unor aventurieri sau oameni cu moralitate îndoielnică, precum Iliaș Rareș.

Ușor-ușor țara și-a pierdut din prestigiu, dar și din importanța economică a epocii ștefaniene, devenind un principat marginal al Europei, vasal al otomanilor și supus perioade îndelungate intereselor economice ale Porții. După o rezistență scurtă, dar intensă a lui Ioan Vodă cel Viteaz, turcii îl aduc pe tron pe un supus al lor, Petru Șchiopul. Se întâmpla în anul 1574.

Petru Șchiopul era un personaj atipic pe tronul Moldovei. Nu era nici aventurier, nici războinic, nici vreun rebel dintr-o familie boierească a locurilor. Era muntean, din neamul Basarabilor fiu al lui Mircea al III-lea Basarab și nepot al lui Mihnea cel Rău, domnitor al Țării Românești. Avea o diformitate congenitală, un picior mai scurt. Poate tocmai de aceea, dar și datorită unei firi pașnice, detesta războiul și se temea de violență. Fiind căsătorit cu o prințesă grecoaică originară din Rhodos, dispunea de sume mari de bani.

Cu argintul și aurul din cufere și-a câștigat pacea și prieteniile. I-a mituit bine pe turci pentru a-l pune pe tron, pentru a-l lăsa pe tron și mai ales pentru a fi îngăduitori cu dânsul. Cu boierii a făcut pace și nu a încercat să-i supună cu forța puterii centrale așa cum făcuseră marii voievozi dinaintea lui. În schimb a știut să-i cumpere și să-i mulțumească cu daruri și cu privilegii.

„Le era părinte, pre carii la cinste mare îi ţinea şi din sfatul lor nu eşia”, scria cronicarul Grigore Ureche în „Letopisețul Țării Moldovei”.

Fără însă a scăpa puterea din mână, dând dovadă de multă șiretenie și iscusință din acest punct de vedere. Și asta fiindcă-și dorea în primul rând pace și stabilitate. „Domnu blându, ca o matcă fără ac, la judecată dreptu, nebeţiv, necurvar, nelacom, nerăsăpitoriu, putem să-i zicem toate spre izvod le-au ţinut, ca să nu să smintească”, preciza același cronicar.

Domnitorul care visa la occidentalizarea Moldovei. Primul tratat cu englezii

Cu banii și înțelepciunea, Petru Șchiopul a reușit să se mențină pe tron într-o perioadă extrem de tulbure. Deși domnia i-a fost întreruptă de patru ori din cauza pretendenților care dădeau mai mult vizirului, Petru reușea să revină de fiecare dată, după perioade scurte de pribegie. A domnit de patru ori în Moldova. În tot acest timp, deși supus al turcilor și fără să iasă din cuvântul lor din punct de vedere financiar, Petru Șchiopul a încercat să îndrepte Moldova către Occident. În primul rând a fost primul domnitor român care a încercat să atragă negustorii unei super-puteri Occidentale, în Moldova. Pe 27 august 1558, Petru Șchiopul oferă privilegii negustorilor englezi, ai celebrei Elisabeta I. Mai precis, britanicii trebuiau să plătească doar 3% taxă, de la 12%. Și asta după ce a semnat o înțelegere cu sir William Harborne, ambasadorul englez la Înalta Poartă.

„Noi, Petru, din graţia lui Dumnezeu domn al Ţării Româneşti şi al Moldovei, facem cunoscut tuturora celor prezenţi şi viitori, care sunt şi vor fi interesaţi, că am încheiat cu măritul Vilhelm Harbone, ambasadorul prealuminatei şi preaputernicei doamne, doamna Elisabeta, din graţia lui Dumnezeu regina Angliei, Franţei şi Irlandei, pe lângă prealuminatul şi preaputernicul împărat al turcilor, convenţiunea următoare: ca negreşit de aci înainte să fie cu totul liberi supuşii prealuminăţiei sale şi toţi negustorii de a şedea în ţara noastră, de a se statornici, de a face negoţ, de a vinde, a cumpăra, ba chiar de a face toate cele ce societatea omenească şi obiceiul caută pentru negoţ şi pentru trebuinţele vieţii, fără nici o piedică sau greutate, păzindu-se însă întreg şi nevătămat dreptul vămilor noastre, adică pentru fiecare lucru în valoare de o sută de ducaţi să ne plătească trei ducaţi. Cerem ca ceea ce precede să fie bine stabilit şi asigurat prin convenţiunea noastră. Şi spre mai bună tărie, s-a pus şi sigiliul nostru”, se arăta în tratatul de comerţ.

În plus, avea în suita sa un aventurier albanez, pe Bartolomeo Brutti, un om cu ceva influență în Occident. Cu ajutorul lui Brutti, Petru Șchiopul se gândea chiar la convertirea Moldovei la catolicism pentru a câștiga sprijinul Papei și favorurile Occidentului. În speranța unei ieșiri de sub influența turcească. Ba chiar a vrut să creeze o legătură dinastică și cu Polonia, dorind să-l pună pe fiul său, Ștefan, pe tronul acestui puternic regat.

În plan administrativ, Petru Șchiopul a dispus întocmirea unui catastif fiscal, pentru a cunoaște mai bine ce contribuabili există în Moldova. Acest lucru a dus la o mai bună strângere a taxelor și organizarea fiscală a țării.

În plan cultural încurajează învățământul și îl sprijină pe călugărul Azarie să continue cronica lui Macarie. Pentru a încuraja tiparul și educația construiește și prima fabrică de hârtie, din Moldova, în anul 1583. „Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri. Îi plăcea mult de cântăreţi şi avea un preot cu meşteşug, îndemânatec”, scria și patriarhul Ieremia al II lea despre Petru Șchiopul. În plus a luat măsuri de încurajare a unei agriculturi mai organizate dar și a comerțului în târguri.

Prima „demisie de onoare” din istoria Moldovei

Domnitorul însă îmbătrânise iar povara otomană era tot mai grea. Mărirea tributului și a pretențiilor Înaltei Porți l-a determinat să renunțe voluntar la tron. Fără sprijin, nici din partea principilor occidentali, nici din partea boierilor care mai degrabă căutau să-l lase fără tron, bătrânul domnitor a decis să plece. „Nici într-un chip nu vru să să apuce de acea dare şi să ia blestemul ţărâi asupra lui”, se arată în cronici.

În plus, acesta se îndrăgostise de o femeie mai tânără și de origine umilă. Se numea Irina Botezata, era fată în casă și o moldoveancă frumoasă și tânără. Domnitorul avea 70 de ani când s-a hotărât să renunțe la tron. Cu aceea ocazie s-a putut căsători cu Irina Botezata, în secret. „Duminică seara, trei ceasuri, ne-am cununat cu mama lui Ștefan Vodă, anume Irina Botezata. Adevăr am zis, până sunt în țară să nu se spuie cuiva, să fie ascuns, să nu știe nimeni. Iar când voi fi ieșit în altă țară, atunci să știe toți cum că cununați suntem. Să știe toți!”, se arată în însemnările lui Petru Șchiopul.

El s-a stabilit la Viena, sub protecția împăratului Rudolf al II-lea de Habsburg. Din Viena, Petru Șchiopul s-a mutat într-un palat din zona Tirolului, dăruit de împărat. Acolo și-a sfârșit zilele în anul 1594.